1
Societatea
perfecta
‘Societatea perfecta’ propune
definirea unui sablon, a unei societati perfecte pentru ca este
esential a stii
care este idealul spre care se tinde. In conformitate cu trasaturile
generale
ale acestei societati perfecte se vor constata diferentele dintre
aceasta si
realitatea si pe baza acestora vor fi elaborate diferite metode de
uniformizare
a relitatii cu idealul cerut.
Omul este tinta unei intregi serii
de constrangeri care
in problema evolutiei societatii spre perfectiune trebuie priviteb ca
si
variabile date, fixe functie de care se pot emite strategii aplicabile.
In mod
evident trebuie sa se faca diferenta intre idealul spre care se tinde
si
realizabilul din punct de vedere uman.
Sunt enuntate cateva trasaturi ale
societatii perfecte
fiind puse in corelatie directa cu realitatea ce ne inconjoara.
Societatea actuala apare
structurata in diferite
categorii sociale cum sunt: cei bogati ce se pot bucura de toate
inlenirile,
cei ce tind spre starea mai sus mentionata, oameni cu venituri modeste
si
saracii.
La nivel social se constata unele
actiuni, uneori
periculoase pentru evolutia societatii, exercitate de clasa superioara
pentru
a-si pstra si chiar imbunatati starea. De cele mai multe ori acestea
contravin
intereselor celor apartenenti la clasele inferioare lor, neputand duce
societatea spre un nivel superior in nici un caz. Astfel se cotureaza o
trasatura a societatii perfecte si anume ca aceasta tinde spre
atingerea
scopurilor tuturor, nu numai ale unei categorii sociale. Oricare
cetatean,
indiferent de varsta, sex, rasa nu trebuie marginalizat ci trebuie sa
aiba
sansa unei existente care sa-i ofere satsfactii.
De-a lungul timpului omenirea a
fost martora la formarea
si mai ales aplicarea unor ideologii dintre care se pot aminti:
socialismul,
capitalismul, liberalism. S-a constatat ca aplicarea unei ideologii a
dus la
rezultate uneori chiar diferite daca aacest lucru a avut loc in locuri
diferite, asupra diferitelor tipuri de comunitati.
Scopul unei societati este acela de
a satsface cat mai
bine cerintele si de a administra banii astfel rezultati intr-o maniera
productiva. Nu putem atribuin astefel puterea economica nici
producatorului,
nici consumatorului, de aici venind diferenta intre socialism si
capitalism.
In socialism s-a promovat ideea
proprietatii comune cat
si cea a puterii data de proprietatea capitalului si controlul pietii.
In timp
s-a constatat proasta aplicabilitate in practica a acestora
dovedindu-se ca
piata concurentiala ce face loc initativei este mult mai productiva.
De cealalta parte capitalismul
prezinta si acesta unele
neajunsuri caci este intotdeauna nevie de interventia statului prin
actiuni de
genul protectiei sociale sau protectia mediului.
Constatam ca nu traim intr-o era a
doctrinei ci una in
care deciziile trebuie luate in functie directa de caracteristicile
economice
si sociale ale cazului in speta - o era a judecatii practice.
Societatea
perfecta nu impune o negare completa a ideologiei caci aceasta asigura
un plan
bine definit de actiune ci doar promoveaza o corelatie cu realitatea si
ideea
ca uneori trebuie renuntat la ideile practic inaplicabile.
Esenta
societatii perfecte consta in ideea ca fiecare membru trebuie sa aiba
dreptul
la o existenta multumitoare. In mod evident apar si diferentierile
functie de
nivelul de pregatire al fiecaruia. Se cere insa asigurarea unui nivel
care sa
permita ficaruia sa acceada pe o treapta
superioara daca doreste acest lucru si poate. Principalul impediment ce
sta in
calea realizarii acestor deziderate este saracia.
Pentru a elimina neajunsurile
principala metoda este
aducerea societatii intr-un proces de dezvoltare constant. Societatea
trebuie
sa sustina si latura neproductiva a ei si anume copii, pensionari si
cei inapti
pentru munca. Societatea perfecta nu presupune distribuirea egala a
veniturilor
caci acest lucru este contravenient naturii umane dar trebuie sa
asigure
fiecaruia functie de nivel un venit
optim pentru o existenta normala. Se disting urmatoarele caracteristici
ale
societatii perfecte: locuri de munca pentru fiecare, dezvoltarea
economica in
general, sustinerea celor cenu se pot intretine, dreptul
la un nivel educational minim pentru toti,
posibilitatea de castig functie de nivelul fiecaruia.
Societatea perfecta presupune un
loc de munca pentru
fiecare. Acest lucru in realitate intampina o serie de dificultati:
caracterul
relativ constant al cererii agregate, creasterea continua a cererii de
locuri
de munca.
Principalele modalitati de control
a acestui dezechilibru
sunt: scaderea impozitelor, scaderea ratei dobanzilor, interventia
statului cu
ajutorul bugetului pentru crearea de locuri de munca, toate aceste
masuri
trebuie luate numai in perioade de recesiune sau criza economica altfel
ducand
la aparitia speculatiilor si dezechilibrelor.
S-a
constatat ca somajul si inflatia sunt dezechilibre care stau in calea
unei
societati sanatoase. Ele sunt legate de o serie de interdepedente caci
ajungandu-se la o acoperire totala a cereri de locuri de locuri de
munca, deci
eliminarea somajului se atinge un nivel inflationist de proportii.
Impotriva
inflatii se adopta masuri ce presupun mentinerea unui anumit nivel al
somajului
ea putand fi ajutata cu ajutorul acestuia.
Somajul prezinta si elemente
pozitive pentru unii caci
datorita acestuia pot controla piata muncii. Inflatia nu are nici un
element
pozitiv afectand in general pe cei cu venituri fixe si domeniu bancar.
Din punct de vedere al societati
perfecte inflatia si somajul trebuie reduse ambele complet dar apare
conflictul
ideal-realizabil. Este posibila doar o optimizare a raportului
inflatie-somaj.
Se intalnesc situatii in care
deficitul bugetar nu este considerat un dezechilibru. De fapt
echilibrul
bugetar nu este practic cerut in nici o economie, neansemnand ca
trebuie tratat
cu indiferenta. Deficitul se datoreaza unei serii de cheltuieli
publice:
cheltuieli fara un scop anume, fara a fi necesare de exemplu
cheltuielile din
intrepriderile cu surplus de personal, cheltuielile destinate actiuni
statului
si guvernarii, cheltuielile destinate extinderii in viitor a bunastarii
generale.
Doar cea de-a treia categorie este pozitiva caci aceasta
poate fi privita
ca o invetitie cu rezultate in timp. Astfel pe fondul unei bunastari
ecinomice
deficitul este un lucru normal .
Societatea perfecta impune
promovarea de cheltuieli publice functie de viitoarele foloase aduse si
posibilitatea recuperari lor in timp.
Educatia si progresul economic se
afla in interdependenta. Educatia terbuie privita ca o investitie in
resuresele
umane al carui profit apare in timp. Educatia a devenit in timp o
conditie
necesara a progresului. In productia industriala de masa nu era nevoie de educatie dar odata cu aparitia
tehnologiilor moderne, a designului nivelul de pregatire si educational
superior a devenit o conditie necesara.
Educatia si linistea sociala se afla in legatura: educatia
permite
ascensiunea pe o treapta sociala superioara ignoranta duce la limitare,
munca
grea conflicte sociale. Societatea perfecta impune accesul tuturor la
un nivel
minim educational.
Educatia este o conditie necesara a
democratiei. Oamenii cu nivel scazut al educatiei nu pot decide
corectitudinea
masurilor aplicate lor rezultand manipularea lor. Cei cu o educatie
solida nu
pot fi usor controlati neacceptand un sistem dictatorial.
In realitate accesul la educatie
este conditionat de posibilitatile materiale unitatile de invatamant
fiind
struturate: unitati particulare si unitati de stat.
Societatea perfecta trebuie sa
impuna un nivel elementar al educatiei si
pentru aceasta este nevoie de forta coercitiva si eliminarea
dependentei de
veniturile personale.
Economia de piata presupune
libera manifestare a agentilor economici in functie de puterea de
cumparare
(cererea totala). In acelasi timp aceasta cerere se afla in legatura cu
procesul de productie astfel inchizandu-se cercul.
Acest
sistem poate functiona liber insa apare nevoia controlului din partea
statului
datorita unor factori dereglatori si autodestructivi. Actiunile
statului vin
din: nevoia de protectie a mediului, nevoia de protectie a celor din
sectorul
productiv, tendinta de expunere pe piata a bunurilor necorespunzatoare
calitativ.
1
Initial sistemul era sursa unor
bunuri elementare
(alimente, adaposturi, combustibili) dar in timp s-a ajuns la
monopoluri, la
exploararea consumatorului ceea ce a facut necesara interventia
statului.
Societatea perfecta presupune concurenta perfecta astfel interventia
statului
eliminand excesul si aducand producatorii in concurenta prin
favorizarea
consumatorului si apelul la masuri coercitive.
Societatea perfecta presupune
indeplinirea urmatoarelor
conditii: necesitatea de asigurare a bunurilor si serviciilor de larg
consum cerute, asigurarea ca productia
si consumul nu au efect advers asupra bunastarii curente a publicului,
asigurarea ca productia si consumul nu vor afecta generatiilor
urmatoare.
Aceste trei idei in realitate intra
in contradictie.
Principalele elemente ale poluarii sunt: poluarea aerului si a apei,
depozitarea rezidurilor toxice, efectul nociv al unor produse, poluarea
estetica, secatuirea resurselor neregenerabile.
Masurile ce trebuie luate in soc
perfecta sunt
constientizarea acestor evenimente, informarea publicului si actionarea
in
sensul combaterii lor prin participarea multilaterala. Principalul
instrument
de protectie a mediului este statul.
Statele puternic dezvoltate sunt
practic invadate de
emigranti.In realitate unele mari putei industriale nu ar rezista fara
puterea
de munca din exterior.In mod evident
migratia are consecinte negative caci astfel sunt concatenate popoare
si
categorii sociale diferite ca rasa sau religie generand
in mod inevitabil conflicte. Migratia trebuie
controlata caci poate duce la
suprasolicitarea unei anumite economii si implicit la cresterea
numarului
de someri.
In realitate migratia nu poate fi
eliminata deoarece este
un lucru necesar pentru tarile puterneic industrializate cat si pentru
cei ce
prin aceasta tind spre o existenta mai buna. Astfel statul trebuie sa
echilibreze ‘cererea’ si ‘oferta’ de imigranti si sa mentina un nivel
constant
al acestui fenomen.
Actiunile puterii militare se
sustrag in mod evident de
la regulile impuse de o societate perfecta si caracterului democratic
al
acesteia. In SUA de exemplu armata isi fixeaza in mod independent
bugetul si
modul de folosire a acestuia ceea ce
implica tendinta acesteia de a deveni o putere absoluta.
Din punct de
vedere al societatii perfecte aceste actiuni sunt considerate
perturbatoare deoarece: nu sunt respectate principiile democratiei, nu
este
asigurata o distributie ponderata a resurselor.
Actiunile armatei sunt
comparabile cu influenta oamenilor bogati si posibilitatea lor de a-si
hotari o
existenta mai buna chiar daca aceasta contravine intereselor generale
ale
societatii
Organizarea este
o
conditie necesara a unei bune
desfasurari a unei activitati, problemele apar insa cand disciplina I-a
locul
gandirii. Este vorba de dorinta neanteleasa a unora de a ramana
incadrati in
sabloane, de a refuza tot ce este nou si schimba ordinea prestabilita.
Trebuie
facuta diferenta intre elementele
pozitve a experientei trecute si ceea ce trebuie schimbat. In general
ineficienta sistemului birocratic vine din dorinta unora de a profita de postura de leader, de avea cat
mai multi subalterni ce genereaza o continua distribuire a sarcinilor.
Birocratia este generata
de angajari ce nu sunt necesare care I timp duc la o
supraincarcarede
personal, la ineficienta si implicit la disponibilizari. Societatea
perfecta
impune eliminarea totala a acestui sistem care ingreuneaza buna
desfasurare a
activitatii economice.
Economia
ideala presupune existenta unei multicooperari intre popoere pentru
mentinerea
starii de pace. Razboiul este una din cele mai grave erori a umanitatii
tragand
societatea prea mult inapoi. Dezvoltarea si progresul economic in
general este
cea mai buna cale de a elimina conflictele. Pe langa aceasta productia
de arme
si distribuirea lor catre tarile ce constituie focare de conflicte
trebuie
controlata. Cel mai in masura organ de control in acest caz este statul.
O solutie propusa de societatea
perfecta este internationalizarea
ce va duce la reducerea conflictelor intre natiuni. Tendinta spre
internationalizare este astazi in crestere precum si actiunile
impotriva
razboiului. Pe langa aceste avantaje sunt o serie de actiuni care
trebuie
corelate la nivel international cum ar fi combaterea somajului sau
reducerea
poluarii. Se tinde spre crearea unui organ transnational care sa devina
echivalentul statului in comunitatea unica nou formata.
Este cunoscut ca in trecut au
existat o serie de state ce
au dominat altele inferioare dinpct de vedere economic social si
militar. Odata
cu revolutiile din 1989-1990 imperialismul a luat sfarsit la nivel
mondial. In
prezent marile puteri pun accentul pe o dezvoltare economica interioara
nu
exterioara, ele vazand in colonii un impediment, echivalentul unui
sector
neproductiv al industriei. Scindarea a avut insa efecte ngative caci in
ciuda
obtinerii independentei statele in speta au inregistrat oscadere
catastrofala a
nivelului de trai. Odata eliberate provinciile au fost puse in postura
de a
asigura o sarcina deosebit de grea si anume autoguvernarea. Cum era de
asteptat
multe din ele au dat gres fiind invadate de saracie si mizerie.
Observam deci
ca influenta statului colonizator nu trebuie sa inceteze odata cu
scindarea
caci o societate perfecta implica o distribuire relativ omogena a
progresului
general. In plus in cazul nereusirii iesirii din saracie acezte zone
devin
focare de conflicte si dezordine sociala, somajul, inflatia. Odata cu
incetarea
‘paranoiei impotriva comunismului’ ajutorul nu mai poate veni decat din
compasiune pentru cei saraci si pentru eliminarea conflictelor ce pot
izbucni.
Eliminarea razboiului si ajutrarea celor defavorizati sunt
conditii necesare ale societatii perfecte.
Cum spuneam
societatea este impartita in oameni bogati, oameni cu venituri modeste
si
saraci. Influenta primilor este foarte usor de vazut si aceasta nu
poate fi
combatuta decat prin actiunile permise de sistemul democratic, de
exercitarea
drepturilor democratice a celor multi pentru a crea o existenta mai
buna.
Societatea perfecta cere o
exprimare cat mai aproape de
adevar a vointei democratice. Punctul nevralgic al societatii perfecte
nu-l
constituie democratia ci o democratie imperfecta, numai atunci cand se
va vota
la o capacitate aproape de acea maxima
aceasta societate putand sa-si atinga scopul.
Am
urmarit trasaturile unei societati perfecte la nivelul mai multor
ramuri
ale economiei. Pentru ca ideile acestea sa fie utile nu trebuie decat
sa se
faca diferentierea clara intre utopic si realizabil si sa se identifice
elementele realitatii ce nu se incdreaza in standardele impuse alaturi
de
elaborarea unor strategi in urma carora societatea reala si cea
perfecta sa
ajunga la osuprapunere aproape totala.
|