1
Economia
României
Economia
României este o economie de
piaţă, conform Constituţiei din 1991. Conform acesteia, statul este
obligat să
asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei
loiale.
În economia României acţionează aşadar legea cererii
şi a ofertei.
La
baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi
garantată.
Puterea economică a
României
Principalele
industrii ale României sunt cea
textilă şi de încălţăminte, industria metalurgică, de maşini uşoare şi
de
ansamblare de maşini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor
de
construcţii, chimică, alimentară şi cea de rafinare a petrolului. O
importanţă
mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a maşinilor grele şi a
aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de
maşini
(vedeţi Dacia
Logan) este foarte largă şi este orientată înspre piaţă. Industria
românească de IT
cunoaşte o creştere anuală constantă.
Puterea
economică a României este concentrată în
primul rând pe producerea de bunuri
de către întreprinderile mici şi mijlocii în
industrii precum cea a maşinilor de precizie, vehiculelor cu motor,
industria
chimică, farmaceutică, a aparatelor electrocasnice şi a îmbrăcămintei.
Sectoarele
economiei
Industrie
Principalele
ramuri industriale sunt industria
constructoare de maşini, chimică, petrochimică, a materialelor de
construcţii,
de prelucrare a lemnului şi industria uşoară.
În
cadrul industriei constructoare de maşini
se produc utilaje petroliere pentru platforme de foraj terestru şi
marin la Ploieşti, Târgovişte,
Bacău,
Bucureşti
şi Galaţi,
utilaje miniere la Baia Mare, Petroşani
şi Sibiu,
maşini
unelte la Bucureşti, Oradea, Arad, Râşnov
şi Târgovişte, şi produse ale industriei de mecanică
fină.
Industria electronică şi electrotehnică este reprezentată prin
întreprinderi
amplasate în principal în Bucureşti, Iaşi, Timişoara,
Craiova,
Piteşti.
Tractoare se produc la Braşov,
Craiova, Miercurea-Ciuc,
iar alte maşini agricole la Bucureşti, Piatra
Neamţ, Timişoara şi Botoşani.
Locomotive se produc la Bucureşti şi Craiova,
vagoane la Arad,
Caracal,
Drobeta-Turnu Severin, autoturisme
la
Piteşti, Craiova, Câmpulung-Muscel, autocamioane la Braşov
troleibuze
la Bucureşti, nave maritime la Constanţa,
Giurgiu,
Olteniţa
şi aeronave la Bucureşti, Bacău,
Braşov şi Craiova.
Industria
chimică s-a dezvoltat în
ultimele decenii datorită existenţei unei game largi de materii prime
existente
în ţară: cantităţi de sare, sulf, potasiu, lemn de răşinoase, stuf, gaz
metan,
produse animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzeşti,
Băile
Govora, Râmnicu Vâlcea, Târnăveni şi Giurgiu. Acid
sulfuric
se produce la Baia
Mare, Zlatna,
Copşa
Mică, Turnu Măgurele, Valea Călugărească şi Năvodari.
1
Industria
petrochimică produce cauciuc
sintetic la combinatele petrochimice de la Brazi
şi Borzeşti,
mase plastice la Ploieşti, Făgăraş,
Brazi, Borzeşti, Piteşti, fire şi fibre sintetice la Botoşani, Săvineşti, Roman,
Iaşi.
Industria chimică şi industria celulozei şi hârtiei sunt reprezentate
prin
numeroase centre în toată ţara. Se produc medicamente şi produse
cosmetice,
coloranţi, vopsele şi detergenţi.
În
cadrul industriei materialelor de
construcţii se produce ciment, sticlă şi articole din sticlărie,
ceramică
pentru construcţii, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de
ciment se
află la Bicaz,
Braşov,
Fieni, Comarnic,
Turda.
Sticlă se
produce şi se prelucrează la Bucureşti, Mediaş,
Târnăveni,
Dorohoi,
Turda, Avrig.
Industria
de prelucrare a lemnului dispune
de resurse forestiere considerabile. În combinatele de prelucrare a
lemnului se
produc plăci aglomerate, fibrolemnoase, furnire, placaje, mobilă. Cele
mai
importante unităţi se află în zonele montane şi submontane, la Suceava,
Bistriţa,
Focşani,
Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Târgu
Jiu, Arad, Târgu
Mureş, Reghin,
Satu
Mare,
Bucureşti, Brăila
şi Constanţa.
Industriile
uşoară si alimentară au
tradiţie în România, deoarece există importante baze de materii prime
autohtone. Importante sunt industria bumbacului, industria de
prelucrare a
lânii, a confecţiilor si tricotajelor la Bucureşti, Botoşani, industria
zahărului, a uleiurilor, a vinurilor, a panificaţiei.
Turismul
Turismul
reprezintă sectorul economic care
dispune de un potenţial valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursă
de
atracţie atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini, însă
concurenţa
puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croaţia) şi
amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc
îngreunează situaţia.
|