1
CODUL
PRIVIND
CONDUITA ETICĂ
A
AUDITORILOR FINANCIARI
CUPRINS
DEFINIŢII
OBIECTIVE
PRINCIPII FUNDAMENTALE
CODUL PRIVIND CONDUITA ETICĂ
PARTEA A – APLICABILĂ TUTUROR AUDITORILOR FINANCIARI
Integritate
şi obiectivitate
Soluţionarea
conflictelor etice
Competenţă
profesională
Confidenţialitatea
Consultanţă
fiscală
Publicitate
PARTEA B – APLICABILĂ AUDITORILOR FINANCIARI DE PRACTICĂ
PUBLICĂ
PARTEA C – APLICABILĂ AUDITORILOR FINANCIARI SALARIAŢI
CONDUITA
ETICĂ A
AUDITORILOR
FINANCIARI
Definiţia auditului
Auditul
este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei
entităţi o
asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o
îndrumă
pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la adăugarea unui
plus de
valoare.
Auditul intern ajută această organizaţie să îşi
atingă
obiectivele evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică,
procesele sale
de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a
organizaţiei, şi
făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.
Codul Etic
al Institutului Auditorilor
reprezintă principiile relevante pentru profesia şi practica de
audit
intern şi regulile de conduită care descriu comportamentul aşteptat din
partea
auditorilor interni. Codul Etic se
aplică atât persoanelor, cât şi organismelor care furnizează servicii
de audit
intern. Scopul Codului Etic este
promovarea unei culturi etice la nivel global în cadrul profesiei de
audit
intern.
Activitatea
de audit –
este un departament, divizie, serviciu, echipă
de consultanţi sau de orice alt
practician care oferă o asigurare independentă şi obiectivă şi servicii
de
consultanţă care contribuie la adăugarea
unui plus de valoare şi la îmbunătăţirea operaţiunilor entităţii.
Activitatea
de audit ajută această organizaţie să
îşi atingă obiectivele aducând o abordare sistematică şi metodică la
evaluarea
şi îmbunătăţirea eficacităţii proceselor de management al riscurilor,
de
control, şi de guvernare a entităţii.
Codul de etică, stabileşte
standardele de conduită pentru auditorii financiari şi stabileşte
principiile
fundamentale care trebuie respectate de către auditorii financiari, în
scopul
de a atinge obiective de natură generală. Profesia de auditor
financiar, la
nivel mondial, se desfăşoară într-un mediu caracterizat prin culturi şi
reglementări diferite.
Elaborarea Codului are la bază
faptul că obiectivele şi principiile fundamentale sunt,
egal valabile pentru toţi auditorii
financiari, indiferent dacă activează în firmele de audit financiar de
practică
publică, în industrie, comerţ, sectorul public sau învăţământ.
O profesie este caracterizată
prin câteva elemente, inclusiv:
·
Deţinerea
unor
abilităţi intelectuale specifice, dobândite prin pregătire şi educaţie;
·
Aderarea
membrilor săi
la un cod comun de valori şi conduită, cod elaborat de organismul
reprezentativ
specific, care să includă şi menţinerea unei imagini în mod esenţial
obiective;
·
Acceptarea
unei datorii
faţă de societate în ansamblul său (de obicei în schimbul unor
restricţii în
utilizarea unui titlu sau în acordarea unei calificări).
O caracteristică esenţială a
unei profesii o constituie acceptarea responsabilităţii acesteia faţă
de
public. Publicul profesiei de audit financiar îl reprezintă clienţii,
creditorii,
guvernele, angajatorii, angajaţii, investitorii, comunitatea de afaceri
şi
financiară, precum şi oricine altcineva care se bazează pe obiectivitatea*
şi integritatea auditorilor financiari în
menţinerea unei funcţionari organizate a comerţului. Acest fapt impune
o
responsabilitate a profesiunii de auditor financiar faţă de interesul
public.
Interesul public este definit ca binele comunităţii de indivizi şi
instituţii
pe care îi deserveşte un auditor financiar.
Auditorii financiari au un rol
important în societate. Investitorii, creditorii, angajatorii şi alte
segmente
ale comunităţii de afaceri, guvernul precum şi publicul în sens larg se
bazează
pe auditorii financiari în ceea ce priveşte
contabilizarea şi raportarea financiară corectă, un management
eficient
şi consultanţă competentă pentru o varietate de aspecte aferente
afacerii şi
impozitării. Atitudinea şi comportamentul auditorilor financiari, în
procesul
de furnizare a unor astfel de servicii au un impact asupra bunăstării
economice
a comunităţii şi ţării.
Este în interesul profesiei de
auditor financiar la nivel mondial să facă cunoscut utilizatorilor de
servicii
furnizate de auditorii financiari faptul că aceste servicii sunt
realizate la
cel mai înalt nivel de performanţă şi în concordanţă cu cerinţele etice
care
încearcă să asigure o astfel de performanţă.
Codul privind conduita etică
şi profesională în domeniul auditului financiar are ca obiective îndeplinirea
a patru
cerinţe de bază:
·
Credibilitate
În întreaga societate se manifestă nevoia de
credibilitate a informaţiilor şi sistemelor de informaţie.
·
Profesionalism
Clienţii, angajatorii şi alte părţi interesate
au nevoie de persoane care să poată fi identificate cu exactitate drept
profesionişti în cadrul domeniului de audit financiar.
·
Calitatea
serviciilor
Este necesară asigurarea că toate serviciile
obţinute de la un auditor financiar sunt efectuate la cel mai înalt
standard de
performanţă.
·
Încredere
Utilizatorii serviciilor furnizate de auditorii
financiari trebuie să poată avea încredere că exista un cadru general
al
conduitei eticii şi profesionale care guvernează desfăşurarea acestora.
În scopul atingerii
obiectivelor profesiei de auditor financiar, auditorii financiari
trebuie să
respecte următoarele principii fundamentale.
·
Integritatea
Un auditor financiar trebuie să fie direct şi
onest în desfăşurarea serviciilor
profesionale.
·
Obiectivitatea
Un auditor financiar trebuie să fie corect şi nu
trebuie să îngăduie ca obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi,
conflicte
de interese sau influenţe externe.
·
Competenţa
profesională şi atenţia cuvenită
Un auditor financiar trebuie să desfăşoare
serviciile profesionale cu atenţia cuvenită, competenţă şi
conştiinciozitate,
şi are datoria permanentă de a menţine cunoştinţele şi aptitudinile
profesionale
la nivelul necesar pentru a se asigura că un client sau un angajator
beneficiază de avantajele unui serviciu profesional competent, bazat pe
cele
mai noi aspecte de practică, legislaţie şi tehnici.
·
Confidenţialitatea
Un auditor financiar trebuie să respecte
confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării
serviciilor
profesionale şi nu trebuie să folosească sau să dezvăluie nici o astfel
de
informaţie fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu excepţia
situaţiilor în care există un drept sau o obligaţie legală, sau
profesională
care impune dezvăluirea acelor informaţii.
·
Conduita
profesională
Un auditor financiar trebuie să acţioneze într-o
manieră corespunzătoare reputaţiei profesiei şi trebuie să evite orice
comportament care ar putea discredita profesia.
·
Standarde
tehnice
Un auditor financiar trebuie să desfăşoare
servicii profesionale în concordanţă cu standardele tehnice şi
profesionale
relevante. Auditorii
financiari profesionişti au
datoria de a îndeplini, cu grijã şi competenţã, instrucţiunile
clientului sau
angajatorului, trebuind sã corespundã cerinţelor de integritate,
obiectivitate
şi, în cazul auditorilor financiari profesionişti, de independenţã. În
plus,
aceştia trebuie sã se conformeze standardelor tehnice şi profesionale
promulgate de:
- standardele
internaţionale de audit;
- comitetul
pentru standarde internaţionale de contabilitate;
- organismele
profesionale membre sau alte organisme cu atribuţii de reglementare;
-
legislaţia
relevantã.
Atât obiectivele, cât şi
principiile fundamentale sunt de natură generală şi nu sunt desemnate a
fi
utilizate pentru a soluţiona problemele de etică ale unui auditor
financiar
într-un anumit caz. Totuşi Codul furnizează unele îndrumări referitoare
la
aplicarea în practică a obiectivelor şi principiilor fundamentale în
ceea ce
priveşte un număr de situaţii specifice ce apar în profesia de auditor
financiar.
Codul este
împărţit în trei părţi:
·
Partea A care se aplică tuturor
auditorilor
financiari dacă nu este altfel specificat;
·
Partea B care se aplică doar
auditorilor
financiari în practică publică;
·
Partea C care este aplicabilă auditorilor financiari salariaţi
şi care poate fi, de
asemenea,
aplicabilă, dacă corespund condiţiile, şi auditorilor
financiari salariaţi în practică publică.
PARTEA “A”-
APLICABILĂ TUTUROR
AUDITORILOR FINANCIARI
Integritatea implică nu doar onestitatea, ci şi
desfăşurarea corectă a activităţilor şi sinceritatea. Principiul
onestităţii
impune tuturor auditorilor financiari obligaţia de a fi corecţi, oneşti
din
punct de vedere intelectual şi neimplicaţi în conflicte de interese.
Auditorii financiari îşi desfăşoară activitatea
în diferite ipostaze şi trebuie să-şi demonstreze obiectivitatea în
circumstanţe variate. Auditorii financiari în practică publică
întreprind
angajamente de audit şi furnizează managementului servicii de
consultanţă
fiscală şi de audit sau în alte domenii. Alţi auditori financiari
întocmesc
situaţii financiare, efectuează servicii de audit intern sau îşi
desfăşoară
activitatea ca manageri financiari în industrie, comerţ, sectorul
public şi
învăţământ. De asemenea, ei îi pregătesc profesional pe cei care doresc
să
intre în această profesie. Indiferent de serviciile furnizate sau de
calitatea
în care acţionează, auditorii financiari trebuie să protejeze
integritatea
serviciilor lor profesionale şi să păstreze obiectivitatea în analiză
şi
decizie.
În
procesul de selectare a situaţiilor şi practicilor care să fie în mod
specific tratate în cadrul cerinţelor de etică legate de obiectivitate,
o
atenţie adecvată trebuie acordată următorilor factori:
1
a)
Auditorii financiari sunt expuşi unor
situaţii care
implică posibilitatea exercitării de presiuni asupra lor. Aceste
presiuni pot
afecta obiectivitatea auditorilor financiari.
b)
Nu este posibilă definirea şi prezentarea
tuturor
acelor situaţii în care pot exista aceste presiuni. În elaborarea
standardelor
pentru identificarea relaţiilor care pot, sau par, a afecta
obiectivitatea
auditorilor financiari trebuie să prevaleze caracterul rezonabil.
c)
Relaţiile care ar putea permite apariţia de
prejudecăţi, confuzii sau influenţarea din partea altor persoane pentru
a
încălca principiile privind obiectivitatea, trebuie evitate.
d)
Auditorii financiari au obligaţia de a se
asigura că
personalul implicat în serviciile profesionale aderă la principiul
obiectivităţii.
e)
Auditorii financiari nu trebuie să accepte
sau să ofere
cadouri de orice natură care în mod rezonabil pot fi considerate a avea
o
influenţă considerabilă şi necorespunzătoare asupra raţionamentului lor
sau ale
celor cu care intră în contact. Definirea unui cadou sau ofertă de
orice
natură, ca fiind excesiv variază de la ţară la ţară, dar auditorii
financiari
trebuie să evite situaţiile care ar discredita poziţia lor profesională.
Din când în când, auditorii financiari întâlnesc
situaţii care determină apariţia unor conflicte de interese. Astfel de
conflicte pot apărea într-o varietate de forme, de la o dilemă relativ
fără importanţă
la situaţii extreme de fraudă sau activităţi ilegale similare.Auditorul
financiar trebuie să fie în permanenţă conştient şi
atent la factorii care pot determina
conflicte de interese. Trebuie precizat că o diferenţă de opinie onestă
între
un auditor financiar şi o altă parte nu constituie, în sine o problemă
de
etică. Totuşi, datele şi circumstanţele fiecărui caz necesită
investigarea de
către părţile implicate.
Pot exista anumiţi factori a căror apariţie poate
determina
ca responsabilităţile unui auditor financiar să intre în conflict cu
solicitări
interne sau externe, de un tip sau altul. Prin urmare:
·
Poate
exista pericolul
de exercitare de presiuni din partea unui supraveghetor, manager,
director sau
partener; sau, în cazul în care există relaţii de familie sau
personale,
acestea pot da naştere la posibile presiuni exercitate asupra
auditorilor
financiari.
·
Unui
auditor financiar i
se poate solicita să acţioneze contrar standardelor tehnice şi - sau
profesionale.
·
Pot apărea
probleme de
divizare a loialităţii între superiorul auditorului financiar şi
standardele de
conduită solicitate.
Pot apăra conflicte în situaţia în care sunt
publicate informaţii care induc în
eroare, care pot fi în avantajul angajatorului sau clientului şi de
care poate sau
nu beneficia auditorul financiar.
Auditorii
financiari nu trebuie să se
autocaracterizeze ca având cunoştinţele şi experienţa pe care nu o au.
Competenţa
profesională poate fi separată în 2 etape (faze)
1)
Atingerea competenţei profesionale
Atingerea
competenţei profesionale presupune, iniţial, un standard
ridicat de educaţie urmată apoi de o educaţie specifică, pregătire şi o
examinare în domenii profesionale relevante, şi chiar dacă e prevăzut
sau nu, o
perioadă de experienţă în domeniu. Aceasta ar trebui să fie modelul
normal al
dezvoltării pentru un auditor financiar.
2) Menţinerea competenţei
profesionale
Menţinerea
competenţei profesionale cere o continuă conştientizare a
dezvoltării permanente a profesiei contabile incluzând reglementările
naţionale
şi internaţionale relevante în domeniul contabilităţii, auditului şi
alte
reglementări relevante sau cerinţe statutare.
Un
auditor financiar ar trebui să adopte un program proiectat să asigure
controlul calităţii serviciilor profesionale prestate în concordanţă cu
reglementările naţionale şi internaţionale.
Auditorii financiari au
obligaţia de a respecta confidenţialitatea
informaţiilor despre afacerile clientului sau angajatorului dobândite
dea
lungul prestării serviciilor profesionale. Obligativitatea
confidenţialităţii
continuă chiar şi după încetarea relaţiilor între auditorul financiar
şi client
sau angajator.
Confidenţialitatea trebuie
respectată de auditorul financiar, mai puţin în cazul în care există o
anumită
autorizare în ceea ce priveşte prezentarea informaţiilor sau există o
obligaţie
legală sau profesională de a fi prezentate.
Confidenţialitatea nu este
numai o problemă de prezentare a informaţiilor. Se cere ca un auditor
financiar, ce a obţinut informaţii în timpul prestării serviciilor
profesionale
să nu folosească şi nici să nu pară că foloseşte informaţia cu scopul
de a
obţine avantaje personale sau în avantajul unei terţe părţi.
Un auditor financiar ce oferă
servicii de consultanţă fiscală este îndreptăţit să apere interesul
clientului,
sau al angajatorului, cu condiţia ca serviciul prestat cu competenţă
profesională, să nu afectează sub nici o formă integritatea şi
obiectivitatea,
şi în opinia sa de auditor financiar este în concordanţă cu legea.
Neclarităţile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau al
angajatorului dacă
pentru aceasta există o justificare rezonabilă.
Un auditor financiar care
întocmeşte sau asistă la întocmirea declaraţiilor fiscale trebuie să-şi
sfătuiască clientul sau angajatorul că responsabilitatea pentru
conţinutul
declaraţiilor fiscale cade, în principal, în sarcina clientului sau
angajatorului. Auditorul financiar trebuie să ia măsurile necesare
pentru a se
asigura că declaraţiile fiscale sunt corect întocmite în baza
informaţiilor
primite.
Consultanţa fiscală sau
opiniile cu o importanţă semnificativă oferită clientului sau
angajatului ar
trebui consemnate, fie sub forma unei scrisori fie sub forma unui
memoriu
pentru dosare.
În întocmirea declaraţiilor fiscale, un auditor
financiar în
mod obişnuit se poate baza, în primul rând pe informaţiile furnizate de
către
client sau de către angajator cu
condiţia ca această informaţie să pară să fie rezonabilă.
PARTEA”B”-
APLICABILĂ TUTUROR AUDITORILOR
FINANCIARI
ÎN
PRACTICĂ PUBLICĂ
Această
secţiune se bazează pe o astfel de abordare conceptuală
care ia în considerare ameninţări asupra independenţei, metode de
siguranţă
acceptate şi interesul public. In cadrul
acestei abordări auditorul şi membrii echipelor de audit au obligaţia
de a
identifica şi evalua circumstanţele şi relaţiile care creează
ameninţări asupra
independenţei şi să acţioneze în mod adecvat pentru a le elimina sau
reduce la
un nivel acceptabil prin aplicarea metodelor de siguranţă. Pe lângă
identificarea şi evaluarea relaţiilor dintre auditor, societăţi
conectate,
membri ai echipei de audit şi client, trebuie să se ţină cont de
posibilitatea
ca relaţiile dintre indivizii care nu fac parte din echipa de audit şi
client
să creeze ameninţări asupra independenţei.
Ameninţarea de interes
propriu apare atunci când un auditor sau
un membru al echipei de audit poate beneficia de un interes financiar
sau poate
intra în conflict de interes propriu cu un client de audit.
Onorariile profesionale
trebuie sa fie calculate în mod normal în baza unui tarif/oră sau/zi
adecvat
pentru fiecare persoană angajată în derularea serviciilor profesionale.
Aceste
tarife trebuie să fie bazate pe premisa fundamentală că organizarea şi
derularea practicilor de auditor financiar de practică publică şi
serviciile
oferite clienţilor sunt bine planificate, controlate şi administrate.
Auditorii
financiari în practică publică trebuie să efectueze doar
acele servicii pe care consideră că le vor îndeplini cu competenţă.
Este
esenţial pentru profesie în general şi în interesul clienţilor lor ca
auditorii
financiari în practică publică să fie încurajaţi să obţină asistenţă,
atunci
când este cazul., de la cei care au competenţa necesară.
PARTEA “C” –
SE APLICĂ LA
AUDITORII FINANCIARI
SALARIAŢI
Auditorii financiari
salariaţi (care lucrează în industrie,
comerţ,
sectorul public ori educaţie) au
datoria de a
fi loiali angajatorului lor la fel ca şi profesiei lor şi pot fi
momente când
cele două sunt în conflict.
O prioritate normală a
auditorului salariat ar trebui să fie sprijine obiectivele legale şi
etice ale
organizaţiei şi regulile şi procedurile emise pentru a le susţine.
Totuşi, unui
auditor salariat i se poate cere în mod legitim:
a)
să incalce legea;
b)
să încalce regulile şi standardele profesiei lor;
c)
să mintă ori să înşele ( inclusiv înşelătoria
prin păstrarea
tăcerii ) acei auditori ce sunt angajaţi; sau
d)
să-şi pună numele sau să se asocieze cu o
declaraţie care să
nu reprezinte în mod semnificativ faptele corect.
Diferenţele în punctul de
vedere privind judecata corectă în
probleme de audit sau etice ar trebui în mod normal să fie ridicate şi
rezolvate în cadrul organizaţiei auditorului salariat, iniţial cu
superior
imediat şi posibil după aceea, dacă rămâne o neînţelegere privind o
problemă
etică semnificativă, cu nivele mai înalte ale conducerii sau directorii
ne-executivi.
Dacă, auditorul financiar
salariat nu poate rezolva nici o problemă semnificativă cu privire la
un
conflict între angajatorii săi şi cerinţele lor profesionale, pot, după
ce s-au
exclus toate celelalte posibilităţi relevante să nu aibă altă opţiune
decât să
demisioneze.
De la un auditor financiar se
aşteaptă să se prezinte informaţii financiare complete, cu
profesionalism şi
onestitate astfel încât să fie înţelese în contextul lor.
Auditorii financiari trebuie
să considere cerinţele etice ca principii de bază pe care trebuie să le
urmeze
în efectuarea activităţii lor.
Potrivit legislaţiei din
România, auditorilor financiari nu li se permite să facă publicitate
pentru
serviciile lor.
Oferirea de servicii de
interpretare/sfaturi/consiliere trebuie să ofere următoarele
caracteristici:
- Scopul şi procedurile de funcţionare trebuie să fie
transparente şi larg promovate în rândul membrilor;
- Procedurile de funcţionare trebuie să ofere măsuri de
siguranţă cum că doar întrebările rezonabile ale membrilor provenite de
la membri sunt luate în consideraţie şi că cel care a pus întrebarea
este responsabil în mod evident de descrierea faptelor şi a
împrejurărilor;
- Persoanele care au sarcina de a oferi sfaturi trebuie să fie
la un nivel corespunzător cu o astfel de autoritate şi au suficientă
experienţă tehnică pentru a oferi astfel de sfaturi;
- Întrebările trebuie puse cu păstrarea confidenţialităţii; şi
- Rezultatul oricărei întrebări de interpretare/sfat/consiliere
poate face obiectul publicării (fără a da nume) către ceilalţi membri
ca o metodă educaţională.
Sancţiunile impuse de obicei
de organismele membre include: mustrarea, amenda, suportarea
costurilor,
retragerea dreptului de practică, excluderea si suspendarea.
Alte sancţiuni pot include un
avertisment, returnarea onorariului încasat de la client, pregătire
profesională suplimentară şi activitatea poate fi finalizată de un alt
membru
pe cheltuiala membrului împotriva căruia a fost luată măsura
disciplinară.
|