1
METODA ABC
Originea
metodei pe activitati se afla in SUA si lucrarea de baza se
considera a fi “ The Hidden Factory” elaborata de Jeffrey G. Miller si
Thomas
E. Vollman. Cei doi autori au supus unui studiu critic sectoarele si
locurile
de costuri comune (indirecte), ajungand la concluzia ca pasul hotarator
pentru
controlul costurilor indirecte consta in elaborarea unui model care sa
detalieze sis a structureze cauzele acestor costuri.
Gestiunea pe
activitati se bazeaza pe:
Ø
analiza
activitatilor si
proceselor ce participa la livrarea produselor catre clienti;
Ø
punerea in
evidenta a
modului de formare a costurilor;
Ø
analiza
valorii adaugate
produselor de catre activitati.
Modelul
costului pe actvitati este un sistem de contabilitate analitica,
construit in jurul conceptului de actvitate, fiind o alta formula de
constructie a unui cost complet.
Metoda ABC
stabileste costul produsului pe baza activitatilor ce se
desfasoara pentru fabricarea sa, oferind avantajul unui cost mai real,
pe baza
caruia se pot lua decizii strategice.
Etapele
calculatiei costurilor in metoda ABC sunt:
1.
identificarea
activitatilor si a costurilor aferente;
2.
stabilirea
inductorilor de
cost pentru fiecare activitate;
3.
constituirea
centrelor de
regrupare;
4.
calculul
costului complet ;
5.
calculul
costului de
productie, produselor, lucrarilor, serviciilor;
6.
calculul
costului complet.
Etapa
1. Identificarea activitatilor si a costurilor aferente
Activitatea
reprezinta un eveniment sau tranzactie purtatoare de costuri
si care se comporta ca un factor tipic in formarea costurilor dintr-o
intreprindere.
Activitatea
mai poate fi definite ca o misiune specifica sau un ansamblu
de sarcini de aceeasi natura effectuate pentru a adduce un plus de
valoare la
fabricarea produsului.
Exemple de
activitati:
Ø
intretinere
echipamente;
Ø
comenzi de
cumparare;
Ø
controlul
calitatii;
Ø
transport;
Ø
receptia
materialelor;
Ø
inventarierea.
Numarul de
activitati dintr-o intreprindere depinde de complexitatea
operatiilor. Cu cat operatiile sunt mai complexe cu atat creste numarul
de
activitati purtatoare de costuri.
Cea mai mare
precizie a calculatiei se presupune a fi realizata prin
stabilirea a patru niveluri generale de activitati, unde dintre aceste
niveluri
fiind la randul lor divizate in centre de cheltuieli specifice.
Activitati
la nivel de
unitate
care sunt realizate de fiecare data cand o unitate este produsa. Sunt
acelea
care apar ca un rezultat al volumului total de productie care trece
printr-o
intreprindere.
Activitati
la nivel de lot care sunt
realizate de
fiecare data cand un lot de bunuri sunt produse sau manevrate. Includ
sarcini
precum plasarea comenzilor de achizitie, echipamente, transportul la
clienti si
receptiile pentru materiale. Costurile generate de activitatile la
nivel de lot
precum achizitionarea sunt in functie de numarul de comenzi inaintate
si in
functie de marimea acestor comenzi.
Activitati
la nivel de
produs
care sunt cerute de realizarea fiecarui tip diferit de produs. Aceste
activitati sunt realizate pentru a sustine productia fiecarui tip
diferit de
produs, prin urmare, activitatile la nivel de produs vor fi legate doar
de
anumite produse si nu de altele.
1
Activitati
la nivel de
intreprindere care doar se
refera la procesul general de fabricatie al unei
intreprinderi. Costurile la nivel de intreprindere se refera la
conducerea
intreprinderii, asigurari, taxe de proprietate si facilitate pentru
angajati.
Etapa
2. Stabilirea inductorilor de cost pentru fiecare
activitate
Inductorii de
cost denumiti si “stimulatori de costuri” reprezinta
marimile de referinta pentru repartizarea costurilor indirecte.
Inductorii de
cost reprezinta cauza variatiei consumurilor de resurse si serveste ca
instrument de masura a volumului prestatiilor furnizate.
Inductorii de
cost trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
Ø
sa fie usor
de identificat
si utilizat;
Ø
sa fie cauza
variatiei
consumurilor de resurse;
Ø
sa nu
influenteze
comportamentel personalului;
Ø
sa fie usor
accesibili.
Inductorii de
cost pot fi grupati in:
a) inductori
traditionali
Ø
ore manopera;
Ø
ore
functionare utilaj;
Ø
cost materii
prime
consummate;
Ø
numar de
produse.
b) inductori
noi:
Ø
numar comenzi
de
materiale;
Ø
numar planuri
elaborate;
Ø
numar
controale;
Ø
numar comenzi
de
fabricatie;
Ø
numar puncte
de sudura
etc.
Etapa
3. Construirea centrelor de regrupare
Toate
activitatile pentru care s-au identificat aceiasi inductori de cost
se regrupeaza intr-un centru de regrupare. In acest fel se usureaza
calculul
costului renuntand la un tratament individual al fiecarei activitati.
In acest
moment se poate calcula costul unitary al inductorului cunoscand:
Ø
costul
centrului de
regrupare format din totalul costului activitatilor componente;
Ø
volumul total
al
inductorului.
Cost
unitar inductor = Cost centru regrupare
Volum total
inductori
Etapa
4. Calculul costului complet.
In aceasta
etapa se calculeaza costul de productie al diverselor
componente ale produselor. Costul de productie va cuprinde cheltuielile
directe
si o doza din cheltuielile centrelor de regrupare (indirecte).
In general
costul de productie se calculeaza pe trei componente:
1) cost
functie de volum de productie care se refera la consumul de
materii prime, manopera directa, ore functionare utilaje;
2) cost lot
cauzat de organizarea productiei care se refera la cost
comenzi de fabricatie, cost control calitate etc.;
3) cost piesa
sau subansamble datorat existentei ca atare si care se
refera la dosarul ethnic, proiectare, reproiectare, stocare de
informatii etc.
Etapa
5. Calculul costului de productie al produselor
fabricate.
Aceasta etapa
reuneste elementele:
Ø
costul
pieselor si
subansamblelor;
Ø
costul altor
materii
prime;
Ø
manopera
directa;
Ø
costul
fucntionarii
utilajelor;
Ø
costul
activitatilor
consummate de produsele fabricate.
Costul
activitatii consummate se determina dupa relatia:
Cost
activitate = Cost unitar inductor x Volum inductori utilizati
consumata
la fabricarea unui produs
Etapa
6. Calculul costului complet al produselor vandute
Acesta etapa
presupune suplimentarea costului de productie cu o parte din
costul de administratie si desfacere, parte stabilita prin intermediul
inductorilor de cost specifici acestor activitati.
Posibilitatile
oferite de metoda ABC si care nu se regasesc la metodele
traditional ear fi:
Ø
identificarea
celor mai
profitabili clienti, produse, canale de distributie;
Ø
determinarea
“contribuabililor reali” la performanetele financiare;
Ø
previzionarea
corecta a
costurilor si resurselor legate de volumul productiei si structura
organizationala;
Ø
identificarea
cauzelor
performantelor slabe;
Ø
urmarirea
activitatilor si
proceselor.
Prin metoda
ABC intreprinderile isi pot imbunatati eficienta si reduce costurile
fara a
sacrifice valoarea pentru clienti.
|