ULCERUL GASTRODUODENAL 
            Bolile  digestive sunt boli de larga raspandire in populatie, ocupand un loc important  in morbiditatea generala. Ponderea mare pe care o au aceste boli in patologia  generala, potentialul mare invalidant al unora din ele, interactiunile lor cu  factorii de mediu si de alimentatie, fac necesara cunoasterea lor in stadiile  cat mai incipiente pentru tratarea si prevenirea complicatiilor lor.   
  Ulcerul gastroduodenal este o boala  destul de frecventa, survenind pana la 15% din populatie. Caracterizat prin  pierdere de substanta, afectand mucoasa, submucoasa si stratul muscular ale  teritoriilor tubului digestiv supuse actiunii peptice a sucului gastric, are ca  localizare in primul rand, duodenul, apoi stomacul, mai rar partea inferioara a  esofagului si intestinul subtire (de obicei dupa o operatie pentru o  complicatie imporatnta a ulcerului gastroduodenal). In etapa actuala cauzele  ulcerului sunt incomplet elucidate, dar se stie ca este vorba despre  interactiunea dintre factorii clorhidropeptici si factorii de aparare ai  mucoasei gastroduodenale. Boala are caracter ereditar; evolutia se intinde pe o  perioada indelungata pana la 40 de ani sau chiar mai mult, manifestandu-se in  puseuri sezoniere dureroase ritmate de mese, zilnice, insotite uneori de  varsaturi. Durerea este caracteristica sub forma de foame dureroasa, ce dispare  la ingestia de alimente, sub forma de durere nocturna, ce se linisteste la  ingestia de bicarbonat de sodiu sau lapte. Reaparitia durerii are loc la 30 de  minute dupa mese la ulcer gastric, la 2-3 ore la cel duodenal. Durerea este  epigastrica, cu iradieri in hipocondrul drept si stang si uneori este insotita  de fenomene dispeptice necaracteristice, cu modificari de apetit, senzatie de  arsuri retrosternale, eructatii, greturii, constipatie. Varsaturile nu sunt  obligatorii, caracterizand stenoza pilorica, una din complicatiile ulcerului. 
  Pe  masura ce boala inainteaza in varsta, isi pierde aspectul caracteristi, se  invecheste si se complica. Cand caracterul ulceros cu fenomenele inflamatoare  supraadaugate cuprinde straturile profunde ale regiunii afectate, apare stenoza  sau obstructia pilorului, caracterizate prin varsaturi tardive, slabire in  greutate. 
  Alta  complicatie este perforatia, insotita de dureri abdominale, caracteristice:  foarte intense, cu aparare musculara, abdomen dur de”lemn”, puls rapid (peste  100 batai pe minut). 
  Hemoragia,  complicatie frecventa consta in hematemeze – varsaturi cu sange ca zatul de  cafea – sau melene, insotite, atunci cand cantitatea de sange pierdut este  mare, de cresterea frecventa a pulsului, scaderea tensiunii arteriale,  lipotimie. Examinarea secretiei gastrice arata, in ulcerul duodenal, cresterea  secretiei bazale si a concentratiei de acid clorhidric. In ulcerul duodenal  predomina hipersecretia cu hiperclorhidrie, in ulcerul gastric secretia  gastrica este normala sau subnormala. Metoda de diagnostic al ulcerului  duodenal este radiologica. Aceasta pune in evidenta semnul major sau direct  ”nisa” sau semne indirecte ca deformarile retractile ale zonelor  inconjuratoare. 
  In  cazul tratamentului igieno-dietetic, bonavii cu diagnostic de ulcer duodenal,  in perioada dureroasa, vor tine regim slimentar de protectie gastrica cu mese  mici si repetate in care vor evita alimentele acide, condimentele, dulciurile  concentrate, solutiile saline concentrate. Vor fi evitate salatele de cruditati  si mere. Tutunul va fi cu desavarsire interzis, dovedindu-se ca are maxima  nocivitate in intretinerea leziunilor ulceroase. De asemenea alcoolul va fi  interzis bolnavilor cu ulcer duodenal si gastric. 
  Tratamentul  medicamentos, extrem de diversificat in functie de complexele mecanisme ce  produc ulcerul gastric si cel duodenal, va fi individualizat pentru fiecare  bolnav. In terapia moderna s-au descoperit asa numitii inhibitori de receptori  H2, de histamina (cinetidina) care au dat rezultate bune in ulcerele  gastroduodenale 
  Exista  unele preparate care se administreaza factorilor de aparare a mucoasei gastrice  si acestea numai la indicatia medicului ce are in ingrijire bolnavul. 
  Ulcerul  gastric la care dupa trei saptamani in conditii de spitalizare nu se modifica  nisa, se opereaza. Daca nisa se diminueaza dar nu se inchide se va mai astepta  trei saptamani, dupa care se va reexamina bolnavul si daca nisa nu s-a inchis,  se va opera. Bolnavii cu nisa inchisa vor continua regimul de crutare, in orice  caz fara tutun si alcool, vor pastra indicatiile terapeutice ale medicului,  prezentandu-seperiodic la control radiologic si endoscopic. 
  Deoarece  numai ulcerul gastri pune problema diferentierii lui de cancerul gastric, este  necesar si obligatoriu examenul endoscopi cu prelevari bioptice din ulceratia  gastrica. Relatia ulcer gastric – cancer gastric este mai putin obisnuita, dar  exista cicatrizati in care ciclul inchiderii nisei sufera si apare leziunea  maligna de obicei pe marginea nisei. Chiar observandu-se inchiderea nisei  gastrice, bolnavii necesita control periodic, ulcerul gastric fiind considerat  ca o leziune premaligna.  
  Cercetarile  legate de cauzele si modul de producere au aratat  o frecventa crescuta a cancerului gastric  legata de grupa sanguina A , de  consumul  anumitor alimente pregatire prin afumare, de alimente conservate cu ajutorul  unor chimicale.  
  
  
 |