Reprezentarea si procura

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Dacă în procură nu se indică cu claritate modul în care trebuie să acÅ£ioneze reprezentanÅ£ii, se va aplica dispoziÅ£ia art.1037 alin.(2), potrivit căreia „mandatarii urmează să încheie toate actele vizate în mandat dacă altfel nu este stipulat sau nu rezultă cu certitudine din mandat"...

 Reprezentarea este procedeu de tehnică-juridică prin care o persoană, numită reprezentant �ncheie acte juridice cu terţii �n numele şi �n contul unei alte persoane, numită reprezentat, av�nd drept consecinţă producerea directă �n persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.

De regulă, actele juridice se �ncheie personal de către participantul la raportul juridic care şi beneficiază de efectele lor. Ori de c�te ori intră �ntr-un raport juridic, partea semnatară trebuie să fie prezentă �n locul unde are loc semnarea sau executarea actului juridic. �n viaţa cotidiană sunt frecvente cazurile c�nd subiectul raportului juridic nu poate fi prezent la �ncheierea sau la executarea actului juridic. �n astfel de condiţii apare necesitatea �nlocuirii lui cu o altă persoană. Viaţa juridică ar deveni extrem de complicată dacă actele juridice nu ar fi realizate prin intermediul unor persoane. Ar fi dezavantajaţi �n special minorii şi incapabilii care nu ar putea �ncheia acte juridice valabile.

Instituţia reprezentării este foarte veche şi extrem de necesară pentru părinţi, tutori, curatori, �ntreprinzători, persoane juridice şi multe alte persoane. Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, �ncheind diferite contracte, permiţ�nd altor persoane să �ncaseze salariul, onorariul să primească sau transmită diferite documente sau bunuri materiale, de instituţia reprezentării se face uz la reprezentarea intereselor �n inşi de judecată sau arbitraj.

Elementele definitorii ale reprezentării, care de fapt conferă acestei instituţii individualitate, sunt sintagmele „�n numele" şi „pe seama”. Atunci c�nd se menţionează că reprezentantul operează �n numele reprezentatului �nseamnă că primul acţionează numai fizic, �nsă exprimă voinţa celui de-al doilea şi �l angajează �ntr-un raport juridic fără ca acesta să fie prezent. Altfel spus, reprezentantul este şi răm�ne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, �nsă prin cumul,devine şi purtător de nume şi de voinţă ale altei persoane şi numai voinţa acesteia din urmă o exteriorizează la �ncheierea contractului. După cum afirmă Paul Vasilescu, o „convenţie de reprezentare are drept consecinţă - �n plan strict intelectual - „diviziunea" juridică a personalităţii reprezentatului - concretizată �n ubicuitatea  sa, c�t şi un „cumul" juridic de personalitate �n persoana reprezentantului - cumul limitat la dimensiunea voinţei juridice şi exprimat de cauza convenţiei de reprezentare ". Semnificaţia expresiei „pe seama" sugerează ideea că reprezentatul este cel care suportă consecinţele pozitive şi negative ale actului juridic, �n sensul că plăteşte preţul şi dob�ndeşte bunul sau, invers, primeşte preţul şi are obligaţia de a preda bunul. Această sintagmă sugerează legătură dintre reprezentant şi patrimoniul reprezentatului.

Instituţia reprezentării, ca mod de exercitare a drepturilor şi de onorare a obligaţiilor, are la origini motive de drept şi de fapt. Motive de drept pot fi următoarele:

-  lipsa capacităţii de exerciţiu (Codul civil art.22 alin.l pentru minorii cu v�rstă de p�nă la 7 ani);

-  capacitatea de exerciţiu restr�nsă a minorului (art.22 alin.(2) pentru minorii cu v�rstă de la 7 la 14 ani şi art.21 pentru minorii cu v�rstă de la 14 la 18 ani);

-  declararea persoanei incapabile prin hotăr�rea judecăţii (art.24);

-  limitarea capacităţii de exerciţiu (art.25);
Motivele de fapt pot fi următoarele:

-  boala;    - lipsa persoanei de la domiciliu;  - nedorinţa titularului de drept sau a persoanei obligate de a exercita  dreptul sau de a-şi onora obligaţia;  - lipsa cunoştinţelor de care persoana dă dovadă �ntr-un anumit domeniu;  - organul persoanei juridice nu este �n stare să facă faţă tuturor raporturilor juridice �n care se află;   -  alte cauze;

b.Subiectele raportului juridic de reprezentare.

 �n calitate de subiecte ale reprezentării apar trei părţi: reprezentatul; reprezentantul; terţa persoană.   Poate avea calitate de reprezentat orice persoană (fizică sau juridică) care manifestă dorinţa de a �ncredinţa unei alte persoane săv�rşirea �n numele său a unor anumite acte juridice precum şi persoana care, �n virtutea unor circumstanţe, are necesitatea de a fi reprezentată.

Are calitate de reprezentant persoana fizică sau juridică �mputernicită să facă �n numele şi din contul reprezentatului anumite acte juridice. Persoana fizică poate să reprezinte interesele unei altei persoane la �ncheierea de acte juridice numai dacă are capacitate deplină de exerciţiu.

Legea nu permite unor persoane să fie reprezentanţi. Astfel, conform art.78 din Codul de procedură civilă, nu pot fi reprezentanţi �n judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, deputaţii şi consilierii din autorităţile reprezentative, cu excepţia participării lor la proces �n calitate de �mputerniciţi ai acestor autorităţi sau �n calitate de reprezentanţi legali.

De regulă, persoana juridică poate avea calitatea de reprezentant al unui persoane fizice sau juridice. �n special, organizaţiile necomerciale fondate ca uniuni de persoane juridice, asociaţii se constituie cu scopul de a reprezenta interesele membrilor săi �n raport cu autorităţile publice, cu terţii şi chiar �n instanţă de judecată. Persoanele juridice cu scop lucrativ pot să reprezinte interesele altor �ntreprinzători at�t �n bază de procură, c�t şi �n baza contractului de mandat, agenţie comercială etc.   Autorităţile publice reprezintă interesele persoanelor juridice de drept public. De exemplu, primarul reprezintă interesele unităţii administrativ-teritoriale.

Trebuie să se facă deosebiri �ntre reprezentant, pe de o parte, şi persoanele care acţionează �n interesul unei alte persoane �nsă pe cont propriu şi persoanele care au dreptul să negocieze contracte viitoare, pe de altă parte. Unii autori propun să se facă deosebiri �ntre reprezentant şi: curier, intermediar, executor testamentar, persoană care semnează testamentul �n locul testatorului etc. Nici unul dintre persoanele menţionate nu săv�rşeşte acte juridice �n numele sau �n contul unei alte persoane. Reprezentantul �ncheie personal actele juridice pentru care este �mputernicit. El poate transmite unui terţ �mputernicirile numai dacă este �nvestit cu acest drept de către reprezentat sau dacă o cer interesele reprezentatului. Reprezentantul care a cedat unui terţ �mputernicirile este obligat să aducă imediat la cunoştinţă reprezentatului cesiunea �mputernicirilor, precum şi informaţia despre substituitor. �n cazul �n care nu �ndeplineşte această obligaţie, reprezentantul poartă răspundere pentru acţiunile substituitorului ca pentru acţiuni proprii.

Terţul. �n calitate de terţ poate f� orice persoană fizică sau juridică, inclusiv statul şi unitatea administrativ-teritorială, �n raport cu care, drept rezultat al acţiunilor reprezentantului, nasc, se modifică ori se sting drepturi şi obligaţii ale reprezentatului. El le �ndeplineşte cu corectitudine, fiind conştient de rezultatele care vor surveni nu pentru sine, ci pentru reprezentat. Scopul şi caracterul acestor acte le stabileşte reprezentatul după voinţa sa.

c.Interdicţia de a se �ncheia acte juridice prin reprezentare. Nu toate actele juridice pot fi săv�rşite prin reprezentant. Astfel, potrivit art.242 alin.(5) din Codul civil, este interzisă �ncheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui, urmează a fi �ncheiat nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui �ncheiere prin reprezentant este interzisă expres de lege. �n dezvoltarea acestei dispoziţii, Codul civil prevede la art.l449 că nu poate fi �ntocmit prin reprezentant testamentul. Reprezentantul nu are dreptul să �ncheie acte juridice �n numele reprezentatului cu sine �nsuşi, nici �n nume propriu, nici �n calitate de reprezentant al unui terţ, cu excepţia cazului c�nd acest drept �i este acordat expres de reprezentat. De asemenea, conform art.10 din Codul familiei, declaraţia de căsătorie se depune personal la organul de stare civilă de persoanele care doresc să se căsătorească. Pentru �ncheierea căsătoriei este necesar consimţăm�ntul „exprimat personal" al bărbatului şi al femeii care se căsătoresc (art.l1), iar �ncheierea căsătoriei se face �n prezenţa persoanelor care se căsătoresc (Codul familiei art.12 şi Legea privind actele de stare civilă art.35).

d.Scopul reprezentării constă �n săv�rşirea unor acte juridice de către o persoană �n numele şi �n contul unei alte persoane �n lipsa ei fără ca aceasta din urmă să fie prezentă. Reprezentarea conţine un raport juridic potrivit căruia acţiunile juridice sunt săv�rşite de o persoană (reprezentantul), iar efectele (drepturile şi obligaţiile) le suportă o altă persoană (reprezentatul), �n numele şi �n contul căruia acţionează reprezentantul.

e.Tipurile raporturilor juridice. Reprezentarea, ca operaţiune juridică, dă naştere la 3 categorii distincte de raporturi juridice:

a)            �ntre reprezentant şi reprezentat;  b) �ntre reprezentant şi terţ;    c) �ntre reprezentat şi terţ;

Tipurile reprezentării Reprezentarea poate fi clasificată după mai multe criterii:

A. După izvorul său, reprezentarea poate fi legală sau convenţională. �n unele surse doctrinare, această clasificare este suplimentată cu reprezentarea judiciară, care este o ramificaţie a reprezentării legale.  �n cazul reprezentării legale, puterea persoanei de a reprezenta o altă persoană rezultă din lege fără a fi necesară procura. Sunt reprezentanţi legali ai minorului părinţii, adoptatorii, tutorele. Reprezentant legal al persoanei juridice este persoana fizică �nvestită cu atribuţii de administrator (directorul, managerul) sau lichidator ales, numit sau desemnat �ntr-un alt mod, al cărui nume este �nscris �n Registrul de stat unde este �nregistrată persoana juridică. Reprezentarea legală a persoanelor juridice se numeşte şi reprezentare statutară.

Reprezentarea judiciară are drept izvor hotăr�rea unei instanţe judecătoreşti. �n legislaţia R M, o astfel de reprezentare poate fi �n cazul desemnării administratorului, lichidatorului, administratorului fiduciar sau administratorului insolvabilităţii unei persoane juridice. Conform art.61 din Codul civil, organul executiv al persoanei juridice poate fi desemnat de instanţa de judecată dacă organul suprem nu poate să-1 desemneze. Codul civil stabileşte, la art.88, că instanţa de judecată care examinează cererea de dizolvare a persoanei juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, sub administrare judiciară şi desemna un administrator fiduciar. Lichidatorul poate fi desemnat şi de instanţa de judecată �n cazul �n care persoana juridică este dizolvată prin hotăr�rea acesteia (C civ, art.86 alin.(6)).

�n cazul reprezentării convenţionale, o persoană (reprezentatul) �mputerniceşte o altă persoană (reprezentantul) să �ncheie acte juridice �n numele şi pe contul său. Puterea de reprezentare se demonstrează prin act juridic unilateral, numit procură, sau bilateral, numit contract. Din dispoziţiile legii rezultă �nsă că, dacă actul juridic este �ncheiat �n numele unei alte persoane, părţii cu care a contractat reprezentantul nu i se poate opune o lipsă a �mputernicirilor dacă reprezentatul a creat astfel de �mprejurări �n virtutea cărora această parte presupunea cu bună-credinţă existenţa unor asemenea �mputerniciri.

B.După �ntinderea puterii de a reprezenta, reprezentarea poate fi generală sau specială:

Reprezentarea generală, numită şi reprezentare totală, este aceea �n care reprezentantul poate face orice act juridic �n numele reprezentatului. Această formă de reprezentare se realizează de către părinţi şi adoptatori �n numele minorului sub 7 ani, precum şi de tutorele persoanei declarate incapabile.

Reprezentarea specială, numită şi reprezentare parţială, este aceea �n care reprezentantul poate face un anumit act juridic sau c�teva acte juridice. De exemplu, cumpărarea unui imobil, a unui automobil sau a unor acţiuni etc.  C. Alte criterii de clasificare. Reprezentarea poate fi reprezentare de drept privat şi reprezentarea de drept public, reprezentare perfectă  şi  reprezentare  imperfectă,   reprezentare  voluntară  şi reprezentare obligatorie.  Reprezentarea este de drept privat dacă se stabileşte �ntre particulari (persoane fizice şi juridice), şi de drept public dacă se stabileşte �ntre stat, pe de o parte, şi particulari pe de altă parte. Un exemplu de reprezentare de drept public poate fi reprezentarea de către avocatul parlamentar a intereselor particularului �n raport cu autoritatea publică.  Reprezentarea perfectă va fi atunci c�nd reprezentantul acţionează �n numele şi din contul reprezentatului, iar reprezentarea imperfectă, atunci c�nd reprezentantul lucrează �n nume propriu, dar pe seama reprezentatului (comisionul, consignaţia etc).

Reprezentarea voluntară este atunci c�nd voinţa reprezentatului joacă un rol determinant �n stabilirea raportului de reprezentare. Reprezentarea obligatorie se caracterizează prin faptul că raporturile de reprezentare nasc independent de voinţa ambelor părţi.

f. �mputernicirea (puterea de a reprezenta, mandatul). Pentru ca acţiunile reprezentantului să producă efecte pentru reprezentat, primul trebuie să aibă mandat, adică �mputernicire sau putere de a reprezenta. Cuv�ntul mandat este polisemantic,-  �n primul r�nd, el desemnează dreptul reprezentantului de a acţiona �n numele reprezentatului, cre�nd pentru acesta din urmă drepturi şi obligaţii,-  �n al doilea r�nd, prin mandat se �nţelege manifestarea de voinţă a reprezentatului care deleghează voinţa sa  de a �ncheia acte juridice. Prin mandat se �nţelege şi documentul �n care este consemnată �mputernicirea (procura sau contractul de mandat).

Doctrina juridică defineşte mandatul ca drept subiectiv care permite reprezentantului să acţioneze �n numele şi pe contul reprezentatului �ntr-un anumit fel şi care �l obligă pe acesta din urmă să recunoască actul juridic �ncheiat de reprezentant şi să-i suporte consecinţele.

Temeiurile apariţiei reprezentării Ca temei pentru apariţia �mputernicirilor de reprezentare servesc:

-          manifestarea voinţei persoanei reprezentate;

-            desemnarea  �n  funcţie  a  persoanei  care  are  atribuţia de reprezentare;

-          relaţiile părinteşti, de tutelă sau de curatelă.

Primul temei de apariţie este unul voluntar, celelalte sunt, de regulă, obligatorii.

Dacă temei al apariţiei reprezentării este voinţa persoanei reprezentate, această voinţă se materializează �n acte unilaterale sau bilaterale.

Act unilateral din care rezultă �mputernicirea este procura emisă �n temeiul art.252 din Codul civil.

Act bilateral care dă naştere unor raporturi de reprezentare este contractul. Contracte care conţin relaţii de reprezentare sunt: contractul de mandat (art. 1030-1052), contractul de agenţie comercială (art. 1199-1211). Conform art. 1030, mandantul �mputerniceşte mandatarul de a-1 reprezenta la �ncheierea actelor juridice, permiţ�ndu-i să acţioneze �n numele şi pe contul său, iar la art.ll19 se prevede că principalul �mputerniceşte agentul comercial (�ntreprinzător individual) de a negocia şi a �ncheia acte juridice �n numele şi pe contul său.

Desemnarea �n funcţie a unei persoane prin emiterea unui act administrativ este o reprezentare obligatorie. Exemplu poate servi desemnarea reprezentantului statului �n societăţile comerciale. Prin Hotăr�rea Guvernului nr.109 din 2 februarie 1999, a fost aprobat Regulamentul cu privire la reprezentarea statului �n societăţile economice, conform căruia, �ntr-o societate economică, �n al cărei capital social statul deţine o cotă, reprezentantul acestuia �i reprezintă şi �i apără drepturile şi interesele legale, acţion�nd �n numele statului.Reprezentantul statului �şi exercită funcţiile �n temeiul ordinului prin care i s-au delegat �mputernicirile.

Raporturile persoanei ocrotite cu reprezentantul său legal (părinte, tutore etc.) se confirmă prin anumite acte. De exemplu, raporturile de rudenie dintre părinţi şi copii se confirmă prin actele lor de identitate: buletinul de identitate al părinţilor şi adeverinţa de naştere a copilului. Raporturile dintre copil şi adoptator, dintre (curator) şi tutelat se confirmă prin hotăr�rea instanţei sau prin actul administrativ al organului de tutelă şi curatelă, prin actul de adopţie sau de instituire a tutelei şi curatelei.

Trebuie menţionat faptul că verificarea �mputernicirilor reprezentantului de către terţi este o procedură obligatorie �n relaţiile de reprezentare. Verificarea �mputernicirilor decade �n cazul �n care se constată că reprezentantul are �mputernicirea necesară �n virtutea activităţilor sociale. Astfel, terţul poate face concluzia că persoana care acordă servicii sau vinde mărfuri �ncheie acte juridice �n numele organizaţiei. Reprezentanţi ai persoanelor juridice sunt: v�nzătoarea de bilete din troleibusul sau autobusul de rută, casierul din casa de schimb valutar, lucrătorul băncii, al companiei de asigurare etc. Aceste persoane, afl�ndu-se �ntr-un anumit loc şi av�nd anumite semne distinctive, formează terţilor, ca potenţiali contractanţi, convingerea că au a face cu reprezentantul persoanei juridice. Acordarea �mputernicirilor se poate face şi prin exprimarea voinţei faţă de persoana care se �mputerniceşte (reprezentant) sau faţă de terţul cu care aceasta va contracta. De exemplu, conform art.80 alin.(7) din Codul de procedură civilă, „ �mputernicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţia orală a reprezentatului, consemnată �n procesul-verbal al şedinţei de judecată şi semnată de acesta din urmă sau printr-o cerere scrisă, care se anexează la dosar".

Articolul 246 alin.(2) din Codul civil prevede că declaraţia de acordare a �mputernicirilor nu trebuie efectuată �n forma cerută pentru actul juridic care urmează să fie �ncheiat de reprezentant �n baza �mputernicirilor. Această dispoziţie, �nsă, nu se aplică �n cazul �n care este anihilat rolul protector al cerinţelor de formă. O varietate a reprezentării voluntare este reprezentarea comercială. Părţi ale raportului juridic de reprezentare comercială pot fi numai �ntreprinzătorii. Articolul 258 alin.(l) din Codul civil dispune că numai �ntreprinzătorul poate avea calitatea reprezentat. Pornind de la aceeaşi dispoziţie conform căreia reprezentantul comercial este persoana care „ reprezintă de sine-stătător şi permanent" o altă persoană, autorii afirmă că reprezentantul comercial de asemenea trebuie să aibă calitatea de �ntreprinzător.  Reprezentarea comercială este �ntotdeauna convenţională, av�nd la bază procura sau contractul. Reprezentarea comercială apare �n baza contractului de mandat (mandatul profesional, art.1033), a contractului de expediţie (art.1075), a contractului de agenţie comercială (art.l 199).

La serviciile reprezentantului comercial apelează �ntreprinzătorul-reprezentat care trebuie să procure materii prime şi materiale pentru activitatea sa, ori care doreşte să comercializeze produsele şi serviciile sale. Legislaţia permite reprezentarea comercială concomitentă a diferiţilor participanţi la �ncheierea actului juridic, �nsă numai �n cazurile prevăzute de lege sau �n cazul �n care există un acord expres �ntre părţi. Reprezentarea comercială este oneroasă. Onorariul este plătit de reprezentat. Dacă reprezintă ambele părţi contractante, reprezentantul este �n drept să ceară persoanelor reprezentate concomitent plata �n părţi egale a onorarului convenit şi compensarea cheltuielilor de executare a procurii dacă �n contract nu s-a prevăzut altfel. Reprezentantul comercial are obligaţia de a nu divulga, şi după �ncetarea �mputernicirilor, informaţia confidenţială pe care a cunoscut-o �n exercitarea mandatului.

g.Durata �mputernicirilor. �mputernicirile s�nt valabile pe �ntreaga durată pentru care au fost date, adică at�t c�t este valabil actul din care rezultă. Dacă rezultă, din procură, �mputernicirile există at�t c�t este valabilă procura, care se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani. Dacă termenul de valabilitate nu este indicat �n procură, aceasta este valabilă timp de un an de la data �ntocmirii. Procura �n care nu este indicată data �ntocmirii nu are valoare juridică. Procura eliberată pentru �ncheierea unor acte juridice �n afara R M şi autentificată notarial este valabilă p�nă la anularea ei de către persoana care a eliberat-o.

Dacă rezultă dintr-un act bilateral (contract), �mputernicirile sunt valabile pe �ntreaga perioadă de valabilitate a contractului.�mputernicirile acordate de reprezentat printr-o declaraţie adresată unui terţ răm�n valabile pentru acesta p�nă la anularea lor de către persoana care le-a acordat.

Dacă reprezentatul anunţă terţul prin comunicare personală sau prin aviz public că investeşte o altă persoană cu dreptul de a o reprezenta, persoana are dreptul de reprezentare at�t �n raport cu terţul, c�t şi cu orice altă persoană. �mputernicirile de reprezentare se păstrează p�nă la anulare �n ordinea �n care au fost acordate. Reprezentatul este �n drept oric�nd să modifice ori să retragă �mputernicirea delegată reprezentantului. Despre modificarea sau retragerea �mputernicirilor, terţii trebuie notificaţi prin mijloace adecvate, �n cazul nerespectării acestei cerinţe, modificarea sau retragerea �mputernicirilor nu poate fi opusă terţilor, cu excepţia cazurilor �n care se dovedeşte că aceştia ştiau sau trebuiau să ştie despre modificarea sau retragerea �mputernicirilor �n momentul �ncheierii actului juridic. Reprezentantul este �n drept să renunţe oric�nd de a reprezenta interesele reprezentatului.

2.Procura

calitate de reprezentant poate fi o singură persoană sau mai multe. Dacă sunt mai mulţi reprezentanţi, �n procură trebuie să se indice modul �n care aceştia acţionează: �n comun sau de sine-stătător. Dacă �n procură nu se indică cu claritate modul �n care trebuie să acţioneze reprezentanţii, se va aplica dispoziţia art.1037 alin.(2), potrivit căreia „mandatarii urmează să �ncheie toate actele vizate �n mandat dacă altfel nu este stipulat sau nu rezultă cu certitudine din mandat".

b.Forma şi felurile procurii. Procura este un act juridic scris (art.252 alin.l). Lipsa unei procuri �n formă scrisă lipseşte reprezentatul, reprezentantul şi terţul de dreptul de a demonstra prin martori existenţa ei (art.211). Procura persoanei fizice şi procura persoanei juridice se eliberează �n scris sub semnătură privată, iar �n cazul �n care reprezentatul doreşte sau legea prevede, se va �ntocmi �n formă autentică.

Codul civil stabileşte, la art.252, ca procura trebuie să fie �n formă autentică dacă este eliberată pentru �ncheierea actelor juridice �n formă autentică. Astfel, procura va fi avea forma autentică dacă se eliberează pentru:  - �nstrăinarea sau cumpărarea unui teren;  - �nstrăinarea sau cumpărarea cotei de participare �ntr-o societate cu răspundere limitată;  - semnarea actului de constituire a unei societăţi comerciale;

-  semnarea unui contract de ipotecă;  - semnarea unei promisiuni de donaţie;  - semnarea unui contract de rentă; - semnarea unei procuri de substituire;  - alte acţiuni.

Nerespectarea forme autentice atrage nulitatea procurii. Autentificarea notarială a procurii se face potrivit regulilor din art.53 al Legii nr. 1453/2002 cu privire la notariat. Dreptul de a autentifica procuri, conform legii menţionate, �l au, pe l�ngă notar, consulii şi secretarii de primărie. Sunt echivalate procurilor autentificate notarial procurile eliberate de:

- persoane care se află la tratament staţionar �n spitale, sanatorii şi �n alte instituţii medicale, �n cazul �n care s�nt autentificate de şefii acestor instituţii, de adjuncţii �n probleme medicale sau de medicul-şef, sau de medicul de gardă;

-militari,  iar �n punctele  de  dislocare  a unităţilor militare, instituţiilor sau instituţiilor de �nvăţăm�nt militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care �ndeplinesc acte notariale, de salariaţi şi de membri ai familiilor lor şi ale militarilor, autentificate de comandantul (şeful) unităţii sau al instituţiei respective;

- persoane care ispăşesc pedeapsă �n locuri de privaţiune de libertate, autentificate de şeful instituţiei respective;

-   persoane majore care se află �n instituţii de protecţie socială a populaţiei, autentificate de administraţia instituţiei respective sau de conducătorul organului de protecţie socială respectiv.

Procurile eliberate pentru primirea salariului sau a altor drepturi la locul de muncă, a pensiilor, indemnizaţiilor, burselor, corespondenţei, inclusiv a coletelor şi mandatelor băneşti, pot fi autentificate de administraţia de la locul de muncă sau de studii al persoanei care eliberează procura, de organizaţia de exploatare a locuinţelor de la domiciliul persoanei care eliberează procura sau de administraţia instituţiei medicale �n care este internată persoana care eliberează procura (C. civil, art.252 alin. (5)). Conform art.57 alin.(5) din Legea nr. 1134/1997 privind societăţile pe acţiuni, „mandatul de participare la adunarea generală poate fi autentificat de notar sau de administraţia organizaţiei de la locul de muncă, de studii sau de trai al acţionarilor, iar pentru pensionari, de organul de asistenţă socială de la locul de trai".  Dispoziţiile generale privind reprezentarea ilustrează că procurile pot fi de două categorii: generale şi speciale. De asemenea, pot fi procuri de bază şi procuri de substituire.

Procură generală este procura prin care reprezentantului i se acordă �mputerniciri de a �ncheia orice act juridic cu un bun al său. De exemplu, reprezentatul �mputerniceşte avocatul să efectueze orice acţiune procedurală �n exercitarea mandatului de reprezentare, inclusiv cu privire la refuzul de la acţiunea civilă, �ncheierea unei tranzacţii de �mpăcare, primirea executării etc.

Procură specială este procura prin care reprezentantului i se delegă �mputernicirea de �ncheia acte concrete, de exemplu, de a vinde, a dona un bun, a primi o sumă de bani ori anumite bunuri de la debitori sau creditori.

Procură de bază este procura prin care reprezentatul delegă reprezentantului dreptul de a �ncheia acte juridice. Reprezentantul trebuie să săv�rşească personal acţiunile indicate �n procură. Cazurile �n care reprezentantul   poate   �ncredinţa,   prin   eliberarea   unei   procuri   de substituire, unei alte persoane efectuarea acestor acţiuni sunt indicate �n lege.

Procură  de substituire  este  procura  prin  care  reprezentantul transmite �mputernicirea către o altă persoană, numită substitutitor. Persoana căreia �i este eliberată procura poate elibera o procură de substituire, �n formă autentică, numai dacă: a) acest drept este stipulat expres �n procură; b) dacă este �n interesul reprezentatului. Potrivit art.53 din Legea cu privire la notariat, procura de substituire se autentifică notarial ia prezentarea procurii de bază �n care este menţionat dreptul de substituire sau la prezentarea dovezilor că mandatarul procurii de bază a fost silit de �mprejurări să procedeze astfel pentru a apăra interesele persoanei care a eliberat procura. Procura de substituire nu poate conţine mai multe �mputerniciri dec�t procura de bază, iar termenul ei de valabilitate nu poate depăşi termenul de valabilitate al procurii de bază.

c.Termenul procurii. Procura este valabilă �n termenul stabilit �n cuprinsul ei, �nsă nu mai mult de termenul stabilit de lege. Potrivit regulii generale, termenul de valabilitate al procurii este de cel mult trei ani. Procura eliberată pentru �ncheierea unor acte juridice �n afara R. M. şi autentificată notarial este valabilă p�nă la anularea ei de către persoana care a eliberat-o. Dacă termenul nu este indicat, procura este valabilă timp de un an de la data �ntocmirii. Termenul de valabilitate al procurii de substituire nu poate să depăşească termenul de valabilitate al procurii iniţiale, �n al căreia termen a fost dată.

d. �ncetarea valabilităţii procurii Acţiunea procurii �ncetează, de regulă, o dată cu săv�rşirea acţiunilor pentru a căror efectuare a fost eliberată. Pe l�ngă această regulă, art.255 din Codul civil stabileşte că valabilitatea procurii �ncetează şi la:

-  expirarea termenului ei;  - revocării �mputernicirilor de către reprezentat; persoana care a
eliberat procura poate revoca �mputernicirile  şi anula valabilitatea procurii �n orice moment; orice clauză contrară este nulă;  - renunţarea reprezentantului de a executa �mputernicirile delegate;
persoana căreia �i este eliberată procura poate renunţa la ea �n orice moment; orice clauză contrară este nulă;  - dizolvării persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat, precum şi a celei care a avut calitatea reprezentant;  - decesul, declararea dispariţiei fără urmă a persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau calitatea de reprezentant; - declararea incapacităţii persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat sau reprezentant sau limitarea ei �n capacitatea de exerciţiu.

Despre revocarea �mputernicirilor şi �ncetarea valabilităţii procurii reprezentatul este obligat să-i informeze pe reprezentant şi pe terţii cunoscuţi de el cu care reprezentantul urma să contracteze. Aceeaşi obligaţie o au succesorii reprezentatului. La �ncetarea valabilităţii procurii, reprezentatul ori succesorii lui sunt obligaţi să restituie imediat procura. Dacă valabilitatea procurii de bază a �ncetat, �ncetează şi valabilitatea procurii de substituire. Actele juridice �ncheiate de reprezentant p�nă la momentul �n care a aflat sau trebuia să afle despre �ncetarea valabilităţii procurii răm�n valabile pentru reprezentat şi pentru succesorii lui, cu excepţia cazului �n care aceştia demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie că procura a �ncetat.

3. Reprezentarea fără �mputerniciri şi cu depăşirea �mputernicirilor

�n practica de aplicare a dreptului există situaţii c�nd are loc �ncheierea actelor juridice ţară �mputerniciri sau cu depăşirea �mputernicirilor acordate. Deosebirea dintre aceste două categorii de reprezentări constă �n faptul că, �n primul caz, �ntre persoana care a acţionat şi persoana �n numele şi pe contul căreia s-a acţionat nu există nici un raport juridic, pe c�nd �ntre persoana care a acţionat cu depăşirea limitelor �mputernicirilor şi persoana �n numele şi pe contul căreia s-a acţionat există raport de reprezentare. Dacă, �n primul caz, persoana �n al cărei nume s-a acţionat �ntotdeauna este �n drept să renunţe la confirmare, �n cel de-al doilea caz, persoana �n al căreia nume s-a acţionat poate fi obligată să confirme parţial actul juridic.

a.Reprezentarea fără �mputerniciri. C. civil stabileşte, la art.249 alin.(l), că actul juridic �ncheiat �n numele unei persoane fără a avea �mputernicirea de reprezentare produce efecte pentru reprezentat numai dacă acesta din urmă �l confirmă ulterior. Confirmarea ulterioară a actului este valabilă atunci c�nd se face expres prin declaraţii verbale, acte scrise ori prin acţiuni concludente care arată că reprezentatul acceptă condiţiile �n care a fost �ncheiat contractul.

Dacă persoana care a acţionat fără �mputerniciri adresează reprezentatului o cerere de a confirma actul �ncheiat, confirmarea se consideră făcută numai dacă are forma unei declaraţii exprese adresată persoanei care acţionat fără �mputerniciri (art.249 alin.(2)). Alineatul (2) din art. 249 confirmă norma din alin.1, prin urmare, deşi nu se stipulează expres, legiuitorul a folosit cuv�ntul cerere pentru a arăta că persoana care a acţionat fără �mputerniciri se adresează reprezentatului �n formă scrisă, iar acesta trebuie să răspundă la fel, �n scris. Dacă declaraţia de confirmare nu este remisă �n termen de 2 săptăm�ni de la data primirii cererii, se consideră că reprezentatul a refuzat să confirme actul juridic.

b.Reprezentarea cu depăşirea �mputernicirilor. Codul civil nu stabileşte reguli exprese privind acţiunile reprezentantului cu depăşirea �mputernicirilor acordate. Prin depăşire a �mputernicirilor la �ncheierea actului juridic se �nţelege majorarea arbitrară de către reprezentant a volumului de drepturi acordat de reprezentat sau de lege. Rezultă că reprezentantul şi-a extins, din proprie iniţiativă şi fără a coordona cu reprezentatul, �mputernicirea de reprezentare. �n cazul �n care reprezentantul depăşeşte puterile ce i s-au conferit, actul �ncheiat este inopozabil �n măsura �n care şi-a depăşit �mputernicirile, cu excepţia situaţiei c�nd ulterior intervine o ratificare. Reprezentarea fără �mputerniciri poate fi privită ca o gestiune de afaceri sau ca o promisiune a reprezentantului de a-1 determina pe reprezentat să ratifice ulterior actul �ncheiat fără �mputernicire.

Se consideră depăşire a �mputernicirilor abaterea de la indicii cantitativ sau calitativi.

Este o abatere de la indicii cantitativi majorarea numărului, greutăţii sau dimensiunii; termenului stabilit de �ncheiere sau executare a contractului; preţului de v�nzare sau de cumpărare.

Este o depăşire a �mputernicirilor abaterea de ordin calitativ �n privinţa, calităţii sau particularităţilor obiectului actului juridic; alegerii contragentului cu care va trebui să se �ncheie actul juridic;

- caracterului actului juridic (s-a �mputernicit �ncheierea unui contract de arendă dar reprezentantul a �ncheiat un contract de v�nzare -cumpărare);

Soluţionarea eventualelor litigii legate de reprezentarea cu depăşirea �mputernicirilor se va efectua după aceleaşi reguli ca şi lipsa �mputernicirilor, �n dependenţă de obiectul contractului, reprezentatul este obligat să accepte contractul �ncheiat �n limitele stabilite prin �mputernicire, restul se califică drept �ncheiere de act fără �mputerniciri. După cum s-a menţionat, persoana �n al cărei nume s-a acţionat fără �mputerniciri sau cu depăşirea acestora are două posibilităţi: a) să accepte aptul juridic; b) să nu-1 accepte.

 Dacă se acceptă actul juridic, acceptarea trebuie să fie expresă (prin declaraţii verbale sau scrise) ori prin acţiuni concludente de executare a actului juridic. Acţiuni concludente ar fi primirea bunurilor de la terţul cu care a contractat reprezentantul, �ntocmirea dispoziţiilor de plată ori săv�rşirea unor alte acţiuni care demonstrează că reprezentatul este de acord cu condiţiile actului juridic. Acceptarea reprezintă un act juridic unilateral, prin care reprezentatul �şi exprimă voinţa de a prelua drepturile şi obligaţiile din actul juridic �ncheiat fără sau cu depăşirea �mputernicirilor.

    �n unele cazuri, actul juridic �ncheiat de o persoană care a acţionat cu depăşirea limitelor poate fi recunoscut parţial valabil. De exemplu, dacă prin actul juridic s-a decis cumpărarea a unei cantităţi mai mari demarfă, a unui număr mai mare de obiecte sau chiar la un preţ mai mare dec�t cel stabilit prin �mputernicire, reprezentantul este �n drept să �pretindă recunoaşterea actului juridic �ncheiat �n limitele mandatului primit, iar pentru ceea ce depăşeşte să răspundă de sine stătător.

Refuzul persoanei �n al cărei nume s-a acţionat fără �mputerniciri sau cu depăşirea acestora de a prelua drepturile şi obligaţiile nu poate fi calificat drept act juridic, deoarece nu este �ndreptat spre naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, ci spre neadmiterea apariţiei raportului juridic �ntre sine şi terţ.  P�nă la confirmare, terţul, adică partea cu care reprezentantul lipsit de �mputerniciri a �ncheiat actul juridic, poate renunţa la act printr-o declaraţie adresată reprezentatului sau reprezentantului dacă nu a ştiut despre lipsa �mputernicirilor.

c.Răspunderea reprezentantului care a acţionat fără �mputerniciri. Persoana care a �ncheiat un act juridic fără �mputerniciri sau cu depăşirea �mputernicirilor, �n cazul �n care nu poate demonstra că a avut �mputerniciri, este obligată, la alegerea celeilalte părţi, să execute actul juridic ori să repare prejudiciul cauzat.

Dacă nu ştia despre lipsa �mputernicirilor, reprezentantul este obligat numai la repararea prejudiciului adus din cauza faptului că cealaltă parte era convinsă că a dat �mputerniciri şi numai �n măsura �n care valabilitatea actului juridic prezenta interes pentru cealaltă parte.

Reprezentantul care a acţionat fără �mputerniciri este exonerat de răspundere dacă cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre lipsa �mputernicirilor. Reprezentantul nu poartă răspundere nici atunci c�nd era limitat �n capacitatea de exerciţiu, cu excepţia cazurilor c�nd a acţionat cu �ncuviinţarea curatorului.       

�ncheiere

  Orice legislator, �n fiecare epocă  şi �n fiecare ţară, �şi stabileşte  propria  concepţie despre valorile fundamentale ale vieţii sociale, despre importanţa, mai mare sau mai redusă a unor relaţii sociale.Ca urmare �n raport concepţiile pe care le am  elaborat le  consider  anumite reguli de conduită  ca absolut  necesare  pentru existenţa societăţii. Nu prezintă excepţii şi cazul c�nd vorbim despre reprezentare av�nd �n vedere astfel că prin conţinutul ei dă o mare importanţă aspectului vieţii sociale. Prin intermediul reprezentării se satisfac necesităţile materiale şi spirituale ale cetăţenilor d�nd posibilitatea dezvoltări şi modificări relaţiilor  socio – economice pe parcursul �ntregii evoluţi. �nsuşi   importanţa  sa vitală  şi socio-economică  ca izvor de obligaţie şi mijloc de reglementare a raporturilor juridice civile  impune necesitatea studierii  instituţiei de reprezetare rezultă �nsăşi din caracterele pe care le posedă, acestea fiind manifestarea de voinţă bilaterală.

Procesul de reprezentare reprezintă esenţa unui �ntreg şi complex proces de decizie care are o mare importanţă �n activitatea societăţii. Instituţia reprezentării este o instituţie veche ceea ce constituie �ncă un argument �n favoarea importanţei, pe care acestea o atribuie relaţiilor sociale prin conţinutul lor, iar definirea ei a avut un lung parcurs p�nă a ajuns la cristalizarea acesteia, adică �mbrăcarea formei pe care o are astăzi.

Rezum�nd din cele spuse se poate face concluzia că  reprezentarea este de o importanţă incontestabilă marc�nd sub aspect juridic drepturile şi obligaţiile părţilor şi reglement�nd răspunderea pentru abaterea de la prevederile sale �n conformitate cu normele juridice ale codului civil al Republicii Moldova. O mare importanţă o are procura sau contractul de mandat ca material probant  �n rezolvarea litigiilor.

După ce �n lucrarea dată am făcut o analiză detaliată a instituţiei de reprezentare putem reda trăsăturile definitorii ce descriu pe scurt acest subiect.