1
Fuga
de răspundere
Eseu conjunctural
Am
citit referatul „Distrugerea
mediului” datat 25.10.2007 şi pur şi simplu m-am �ngrozit. Ministere şi
autorităţi locale dau vina una pe alta pentru nerezolvarea unor
atribuţii
comune cum ar fi de exemplu ridicarea unui copac dobor�t de trăsnet sau
a
gunoaielor, ca să nu mai vorbesc de ne�ndeplinirea unor importante
sarcini
asumate la intrarea �n comunitatea europeană.
De-ar
fi numai at�t!
Zi de
zi posturile de televiziune şi
marile cotidiene, �ntre 2 „m�ng�ieri” acordate partidului finanţator,
„dojenesc” celelalte partide pentru „mici omisiuni” �n cele mai diverse
domenii, �n special economice, cauzate cică de „incompetenţa”
clientelei
politice cocoţate pe posturi cheie.
Nimeni
nu pune punctul pe i, deşi se aud
din c�nd �n c�nd firave soluţii pentru speţele atacate.
Este
notorie intervenţia Ministrul
Justiţiei de suspendare a procurorului anchetator care cercetează o
faptă
penală a sa.
Este
arhicunoscută şi blocarea prin Lege
a comisiei constituţională care anchetează fapte ale legiuitorilor.
Cum
de sunt posibile asemenea acţiuni
�ntr-un stat de drept cum se pretinde Rom�nia?
Cu ce
preţ se menţine, cramponat de
scaune, un guvern ultra minoritar? Cu 25% susţinere, actualul guvern a
trecut
şi legi organice care necesită două treimi din voturile camerelor
reunite.
�ntotdeauna
şi oriunde pe glob cel care
deţine puterea trage spuza pe turta sa. Dar nu chiar ca �n”ţara care nu
se
vinde”.
Să
analizăm puţin cauzele.
De
regulă peştele de la cap se
�mpute. Totuşi speţa este o excepţie.
Cu
mici excepţii legiuitorul dă Legi
bune. Se poate obiecta că aceste Legi nu au „expunerea de motive” şi că
dese
ori sunt tardive (durează mult prea mult legiferarea).
Aplicarea
Legii presupune �nsă asumarea
�nţelegerii ei sub sancţiunea unei
interpretări
eronate sau părtinitoare. Neav�nd „expunerea de motive” accesoriu
strict
necesar corectei interpretări a literei sale, Legea devine caducă
�nainte de
aplicare. Sunt astfel necesare „Instrucţiuni de Aplicare a Legii” emise
de
persoane net inferioare legiuitorilor. Dar emitentul instrucţiunilor de
aplicare „interpretează” Legea, de cele mai multe ori prin
incompetenţă, dar
uneori cu rea voinţă declarată.
Instrucţiunile
de aplicare a Legii sunt
difuzate, iar funcţionarul care ar trebui să aplice Legea nici nu ia
contact cu
ea.
Cine
răspunde pentru aplicare Legii �n
afara spiritului ei ? Este clar, emitentul instrucţiunilor de aplicare,
nicidecum funcţionarul care ar trebui să aplice Legea. Deci
funcţionarul poate
funcţiona. Poate dormi liniştit căci nu poartă nici o răspundere. Dar
mai poate
aplica unul sau altul din stufoasele prevederi ale „instrucţiunilor de
aplicare” potrivit cu „atenţia” oferită de solicitator.
Deci
apar 2 defecţiuni de drept:
1.
Legea
este
ignorată �n folosul instrucţiunilor de aplicare a ei �n scopul evident
de a
scăpa de răspunderea aplicării �n literă şi spirit.
2.
Instrucţiunile
de aplicare pot cuprinde prevederi interpretabile �n contradicţie cu
spiritul
Legii chiar dacă respectă litera.
Se
generează astfel posibilitatea unui
venit necuvenit, at�t funcţionarului superior care redactează
instrucţiunea c�t
şi a funcţionarului de ghişeu care �mparte dreptatea (aplică Legea)
Măsuri
reparatorii.
1
Nimeni
nu se poate aştepta la o pastilă
care ia cu m�na durerea de cap.
Trebuie
luptat cu cutume. Trebuie
rec�ştigată demnitatea funcţiei, chiar a celei de aprod sau mic
funcţionar de
ghişeu. Poate şi preotul ar trebui să intervină reinstaur�nd
atotputernicia
celor 10 porunci. Aplicarea strictă a Legii �n literă şi spirit nu
generează
inflaţie. M-am săturat de pretextele „nu sunt bani de ajuns” şi
similare.
Profesorul şi pensionarul bolnav ar putea trăi mult mai bine dacă nu ar
mai
trebui să-şi plătească serviciile oneroase.
Dar,
deşi greu de rezolvat, toate
sugestiile de mai sus răm�n paleative dacă nu sunt dublate de măsuri
legislative. Dintre acestea amintesc:
1.
Obligarea
legiuitorilor să elaboreze „expunerea de motive” pentru fiecare Lege.
Preşedintele Ţării trebuie capacitat să respingă toate legile la care
spiritul
ei nu rezultă din expunere. Idem şi pentru Ordonanţele Guvernamentale
cu putere
de Lege. La acestea Parlamentul va fi capacitat să respingă ordonanţa
dacă nu
poate �nţelege spiritul ei din expunerea făcută.
2.
Interzicerea
sub
sancţiuni foarte severe a emiterii Instrucţiunilor de aplicare. Legea
intră �n vigoare
cu toată puterea imediat după publicare. De �ndată vor fi şcolarizaţi
funcţionarii
aplicatori (o şedinţă de 10 minute este �n deobşte suficient, altfel
şeful
TREBUIE �nlocuit), care trebuie convinşi de spiritul Legii spre a o
aplica �n
literă. Răspunderea aplicării corecte revine �n special funcţionarului
de ghişeu
(aplicatorul) şi �n subsidiar şefului său pentru că nu a făcut �nţeles
spiritul
Legii �n speţă la TOŢI subalternii. Această prevedere a fost �n vigoare
sub
regimul Ceauşist de tristă amintire, şi era un factor mobilizator.
3.
Instituirea
unui
control sever al aplicării Legii �n spirit şi literă la nivel de
funcţionar de
ghişeu. Interzicerea categorică a „comisiilor” de constatare /
evaluare. Ori ce
reclamaţie �ndreptăţită să fie sancţionată �n timp util, adică la cel
mult trei
zile după săv�rşirea faptei, cu p�nă la desfacerea contractului de
muncă. De
�ndată va fi sesizat parchetul dacă frauda are caracter penal.
Sancţiunile
tardive nu sunt eficiente.
4.
Legiuitorul
este
�n drept să parlamenteze, dar la obiect. Preşedinţii camerelor trebuie
abilitaţi să �ntrerupă peroraţii generale sau repetări, chiar la
persoane
diferite. Ori ce solicitare sau propunere trebuie reţinută la primul
vorbitor
şi are „autoritate de fapt judecat” pentru toţi care urmează,
indiferent de
punctul de vedere sub care fac interpelarea.
5.
Crearea
unor
autorităţi cu sarcini suprapuse �n scopul diluării răspunderii este o
faptă
penală gravă. Ministrul sau primarul care a �nfiinţat-o răspunde cu
funcţia sa
�nainte de a fi deferit justiţiei. Acţiunea se pune �n mişcare de
�ndată ce 2
instituţii oarecare �-şi pasează reciproc răspunderea şi nu iau
măsurile
dictate de speţă.
Sper
ca Legea votului uninominal să nu
fie o gogoriţă.
Sper
ca �n circumscripţia �n care votez
să nu candideze (ca pe vremea partidului comunist) un singur candidat.
Eu
voi cere fiecăruia să-mi facă o
expunere de motive pentru Legea 10/2001 fiindcă este cunoscută şi larg
folosită. Deputatul nu va avea votul meu şi nici a acelor din sală dacă
nu răspunde
mulţumitor solicitării. Vrem deputaţi care să ştie ce vor!
Poate
deputaţii aleşi nominal vor da
curs şi măsurilor propuse mai sus, menite a �nlătura mita pentru
totdeauna.
|