1
Efectele
recunoasterii
procedurii
principale
Īn cazul procedurii
principale, recunoasterea īnsemna ca hotarārea de deschidere a
procedurii
produce, fara īndeplinirea vreunei formalitati suplimentare, īn orice
alt stat,
efectele prevazute de legea statului de deschidere, cu exceptia cazului
īn care
legea prevede altfel, daca īn acel stat nu este deschisa o procedura
secundara
(art. 17 alin. 1 din Regulament).
Recunoasterea
procedurii principale da astfel deciziei de deschidere a
procedurii o
eficacitate si o „efectivitate” imediata. Spre
deosebire de Legea model UNCITRAL,
Regulamentul 1346/2002 urmeaza „modelul extinderii ” īn alte state a
efectelor
prevazute de legea statului īn care procedura a fost deschisa.
De aceea, Regulamentul nu
enumera explicit care sunt aceste efecte care urmeaza a fi recunoscute
īn mod
automat. Vom analiza īnsa efectele recunoasterii automate prevazute de
Regulament prin prisma principalelor efecte ale unei proceduri de
insolventa,
asa cum se regasesc ele īn cvasitotalitatea legislatiilor europene,
inclusiv īn
cea romāna : suspendarea actiunilor si urmaririlor individuale,
dezinvestirea
debitorului si numirea unui administrator sau lichidator (reprezentant
al
procedurii).
a) Suspendarea actiunilor si
urmaririlor individuale va opera extrateritorial ipso iure, de la
data
deschiderii procedurii principale. Legea statului de deschidere va
defini
scopul, durata si modalitatile de ridicare a acestei suspendari. Un
corolar al
acestui efect este obligatia prevazuta de art. 20 alin. 1 din
Regulament. Īn
sarcina creditorilor care, ulterior deschiderii procedurii principale,
au
obtinut, prin orice mijloc, mai ales prin executarea bunurilor
debitorului
situate pe teritoriul unui alt stat contractant, satisfacerea, īn tot
sau īn
parte, a creantelor lor, de a restitui reprezentantului romān sau, dupa
caz,
lichidatorului european valoarea obtinuta.
b) Dezinvestirea totala sau
partiala a debitorului va deveni efectiva
īn orice stat
implicat, la aceeasi data la
care a devenit efectiva īn statul de
deschidere. Art.
14 din Regulament prevede
masuri de protectie a tertilor de
buna-credinta
care ar putea contracta cu
debitorul dezinvestit.
c) Recunoasterea numirii
reprezentantului procedurii si a atributiilor sale este unul din
efectele
cele mai importante ale recunoasterii
procedurii europene de
insolventa.
Īn virtutea
recunoasterii automate, reprezentantul numit īn procedura principala va
avea
autoritatea sa actioneze īn orice alt stat implicat, fara a avea nevoie
de o
alta autorizatie sau formalitate (cum ar fi exequatorul). Potrivit art.
18 din
Regulament, sindicul desemnat īn procedura principala poate exercita pe
teritoriul altui stat toate atributiile conferite de legea statului de
deschidere, atāta timp cāt nici o alta procedura de insolventa nu a
fost
deschisa ori nici o masura de conservare sau protectie
1
contrara nu a
fost adoptata, ca urmare a
unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolventa īn acel stat.
Prin urmare, Regulamentul a adoptat si īn acest caz „modelul
extinderii”.
Astfel, atributiile
reprezentantului procedurii principale nu vor fi
cele ale unui
administrator sau lichidator
din statul īn care actioneaza, ci cele
prevazute de
legea statului de deschidere.
Sindicul poate chiar sa deplaseze bunurile debitorului īn afara
statului
pe teritoriul
caruia se gasesc aceste
bunuri.
Cu toate acestea, īn exercitarea atributiilor lor īntr-un alt
stat,
sindicul
desemnat īn
procedura principala este
limitat de doua restrictii de ordin
general.
- Prima restrictie se naste
din posibila deschidere īn acest alt stat a
unei proceduri
secundare. Īn acest caz,
reprezentantul procedurii secundare va fi singurul care va avea
atributii
asupra bunurilor din aceasta procedura. Cu toate acestea, Regulamentul
garanteaza reprezentantului procedurii principale influenta si un drept
de veto
asupra procedurii secundare. Astfel, acesta poate cere suspensarea
lichidarii
partiale īn curs, perioada īn care el este singurul abilitat sa propuna
īnchiderea procedurii pe baza unui concordat sau unui plan de
redresare. Acordul sau este necesar pentru
īnchiderea procedurii printr-o
astfel de masura (art. 33, 34 din Regulament). El trebuie sa fie informat si sa i se permita
sa-si prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau la utilizarea
bunurilor din procedura secundara (art.63). Īn sfārsit, daca procedura
secundara a fost deschisa prima, el poate cere transformarea īntr-o
procedura
de lichidare, īn masura īn care aceasta transformare este utila pentru
satisfacerea intereselor
creditorilor din
procedura principala (art. 69).
- Cea
de-a doua restrictie se naste din obligatia prevazuta de art. 18
alin.3 din
Regulament īn saracina sindicului de a respecta legea statului pe
teritoriul
caruia actioneaza, īn exercitarea atributiilor lor (īn special cu
privire la
procedurile si modalitatile de valorificare a bunurilor).
De asemenea, sindicul
nu poate aduce atingere drepturilor reale ale creditorilor sau tertilor
(art.5)
sau drepturilor rezultīnd dintr-o clauza de rezerva a proprietatii
(art. 7).
Efectele recunosterii procedurii
secundare
Īn ceea ce priveste
procedura secundara, recunosterea acesteia īnsemna ca efectele
procedurii
secundare nu pot fi contestate īn celelalte state dar orice limitare a
drepturilor creditorilor, precum suspendarea judecarii cererilor sau a
actiunilor individuale ori remiterea datoriilor rezultīnd din aceasta
procedura
poate fi opusa, īn ceea ce priveste bunurile situate pe teritoriul unui
alt
stat, numai creditorilor care si-au exprimat acordul (art.17 alin. 2
din
Regulament)
Autoritatea reprezentantului numit īn procedura secundara asupra
bunurilor din
acesta procedura va fi, de
asemenea, recunoscuta.
|