Competenta

Categoria: Referat Drept

Descriere:

In literatura juridica s-a facut distinctia sj între urmatoarele forme ale competentei: crdinare: speciala si extraordinara.Competenta ordinara are în vedere cauzele date în mod obisnuit spre soiutionare instantelor judecatoresti de drept comun, în timp ce competenta speciala se refera la derogarea de la regulile competentei ordinare...

COMPETENTA

COMPETENTA si FORMELE SALE .

Notiunea de competenta

       In cadrul procesului penal, fiecare dintre organele judiciare are stabilite, prin lege, limitele în care poate efectual în mod valabil, actele procesuale sau procedurale necesare într-o anumita cauza penala.

       Asadar, putem defini competenta ca fiind abilitarea legala data unui organ de a îndeplini anumite acte. In literatura juridica, competenta a fost definita în mod diferit.

Intr-o prima acceptiune, s-a definit competenta ca fiind Împartirea, delimitarea, repartizarea jurisdictjei, aceasta fiind continutul puterii judecatoresti, adica puterea - Îndatorirea de a judeca

       Notiunea de competenta fost definita ca fiind Împuternicirea (capacitatea, aptitudinea) recunoscuta de lege unui anumit organ judiciar de a urmari, de a judeca si solutiona o anumita cauza penala, cu excluderea de la aceasta activitate judiciara a celorlalte organe judiciare. Competenta a mai fost definita ca fiind capacitatea obiectiva a unui organ judiciar de a efectua valabil acte cu eficienta legala Tn desfas,urarea procesului penal sau ca fiind sfera atributiilor pe care le are de Tndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare Tn cadrul procesului penal.

       Aceasta capacitate acordata de lege unui anumit organ judiciar poate fi privita în sens pozitiv, ca un drept si, în acelasi timp, o obligatie pentru organele judiciare de a desfasura anumite activitati sau în sens negativ, ca o limitare numai la anumite acte procesuale sau procedurale si excludere de la efectuarea acestora, a oricarui alt organ judiciar.

       Per a contrario, necompetenta reprezinta efectuarea de catre un organ judiciar a unui act procesual sau procedural pentru care era, abilitat prin lege, un alt organ judiciar.

In doctrina, s-a exprimat opinia conform careia necompetenta nu trebuie sa se confunde cu excesul de putere. Astfel, excesul de putere ,,este faptul organului judiciar, care în limitele competentei sale, face ceea ce legea nu-i permite a face".

Felurile competentei penale

       In literatura de specialitate187, s-a apreciat ca functie de anumite criterii, se disting urmatoarele forme fundamentale ale competentei: competenta materials, persona/a, teritoriala si functionala.

       Alti autori au exprimat opinia conform careia formele fundamentale ale competentei sunt doar trei: materials, teritoriala si functionala, apreciindu-se ca\ in mod exceptional, exists si competenta personala.

       In literatura juridica s-a facut distinctia sj între urmatoarele forme ale competentei: crdinare: speciala si extraordinara.

       Competenta ordinara are în vedere cauzele date în mod obisnuit spre soiutionare instantelor judecatoresti de drept comun, în timp ce competenta speciala se refera la derogarea de la regulile competentei ordinare (de exemplu, urmare modificarilor intervenite prin dispozitiile Legii nr. 304/2004 privind organi-zarea judiciara, functioneaza sectii maritime sj fluviale, în raport de natura si numarul cauzelor, doar la anumite tribunale si curti de apel).

       Competenta este extraordinara atunci cand, ca urmare a unor împrejurari exceptional (razboi, stare de necesitate) judecarea unor cauze penaie este data, pe o perioada limitata, in competenta unor organe judiciare anume înfiintate în acest scop.

       In lumina dispozitiior constitutionale, aceasta forma de competenta este nelegala, fiind interzisa înfiintarea de instante extraordinare (art. 126 alin. 5 din Constitute).

A) Competenta materiala (ratione materiae)

       Competenta materiala este forma de competenta prin care se stabileste capacitatea organelor judiciare de a instrumenta anumite cauze penale.

       Determinarea competentei materiale în raport de natura infractiunii (criteriul caiitativ)

are in vedere valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptei respective.

       Determinarea competentei materiale în raport de gravitatea infractiunii (criteriul

cantitativ) are în vedere gradul de pericol social ridicat ai infractiunii, reflectat în severitatea pedepsei prevazute de lege.

       In literatura de specialitate, s-a considerat ca aceasta determinare a competentei facuta de iegiuitor, prin precizarea în lege, a infractiunilor ce intra în atributiile organelor judiciare de grad diferit, constituie o determinare abstracts (in abstracto) sau legala, în timp ce determinarea efectuata de instanta care verifica daca fapta cu care a fost sesizata intra în sfera infractiunilor date de lege în competenta sa, constituie o determinare concreta (in concrete) sau judiciara.

       Codul nostru stabileste, în mod abstract, competenta materiala a judecatoriei, care,

potrivit art. 25 C.proc.pen., judeca în prima instanta toate infractiunile. cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante. In acelasi sens, art. 207 C.proc.pen. prevede o competenta generala pentru organele de cercetare ale politiei judiciare, care efectueaza cercetarea penala pentru orice infractiune care nu este data, în mod obligatoriu, în competenta altor organe de cercetare.

       In ce priveste determinarea concreta, un exemplu îl constituie dispozitiile art. 27

C.proc.pen. care enumera, în mod expres, infractiunile de competenta tribunalului.

Un alt aspect al determinarii competentei materiaie îl reprezinta repartizarea cauzelor pe

linie verticala, în raport de natura sau gravitatea infractiunii, între organe judiciare de aceeasj categorie (civile sau militare), dar de grad ierarhic diferit.

       Astfel, în cadrul instantelor judecatoresti civile si rnilitare, competenta materials

stabileste care infractiuni vor fi judecate în prima instanta de judecatorii, tribunale.tribunale specializate, curti de apel si, respectiv, de tribunalul militar, tribunalul militar teritorial, Curtea Militara de Ape!.

       In concluzie, organele judiciare sunt competente sa instrumenteze o cauza penala, daca fapta care face obiectui acesteia este enumerata sau nu între infractiunile care i-au fost atribuite. Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta materiala este

sanctionata cu nulitatea absolute a actelor îndeplinite, inclusiv a hotararii pronuntate

în cauza (art. 197 alin. 2 C.proc.pen.). Aceasta nulitate nu poate fi înlaturata în nici un mod si poate fi invocata, prin exceptia de necompetenta materiala, de oricare parte, de procuror sau din oficiu, pe tot parcursul procesuiui penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. De la regula nulitatii absolute a acteior îndeplinite de o instanta necompetenta dupa materie, exista si o exceptie: actele utile, din punctul de vedere al interesuiui judiciar, pot fi mentinute de instanta competenta. (art. 42 alin. 2 C.proc.pen.).

       Determinarea competentei materiale în raport de natura infractiunii (criteriul caiitativ)

are in vedere valoarea sociala ocrotita prin incriminarea faptei respective.

       Determinarea competentei materiale în raport de gravitatea infractiunii (criteriul

cantitativ) are în vedere gradul de pericol social ridicat ai infractiunii, refiectat în severitatea pedepsei prevazute de lege.

       In literatura de specialitate, s-a considerat ca aceasta determinare a competentei facuta de iegiuitor, prin precizarea în lege, a infractiunilor ce intra în atributiile organelor judiciare de grad diferit, constituie o determinare abstracts (in abstracto) sau legala, în timp ce determinarea efectuata de instanta care verifica daca fapta cu care a fost sesizata intra în sfera infractiunilor date de lege în competenta sa, constituie o determinare concreta (in concrete) sau judiciara. Codul nostru stabileste, în mod abstract, competenta materiala a judecatoriei, care, potrivit art. 25 C.proc.pen., judeca în prima instanta toate infractiunile. cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante. In acelasi sens, art. 207 C.proc.pen. prevede o competenta generala pentru organele de cercetare ale politiei judiciare, care efectueaza cercetarea penala pentru orice infractiune care nu este data, în mod obligatoriu, în competenta altor organe de cercetare.

       In ce priveste determinarea concreta, un exemplu îl constituie dispozitiile art. 27

C.proc.pen. care enumera, în mod expres, infractiunile de competenta tribunalului.

Un alt aspect al determinarii competentei materiaie îl reprezinta repartizarea cauzelor pe

linie verticals, în raport de natura sau gravitatea infractiunii, între organe judiciare de aceeasj categorie (civile sau militare), dar de grad ierarhic diferit. Astfel, în cadrul instantelor judecatoresti civile si rnilitare, competenta materials stabileste care infractiuni vor fi judecate în primainstanta de judecatorii, tribunale. tribunale specializate, curti de apel si, respectiv, de tribunalul militar, tribunalul militar teritorial, Curtea Militara de Ape!.

       In concluzie, organele judiciare sunt competente sa instrumenteze o cauza penala, daca fapta care face obiectui acesteia este enumerata sau nu Tntre infractiunile care i-au fost atribuite.

       Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta materiala este

sanctionata cu nulitatea absolute a actelor îndeplinite, inclusiv a hotararii pronuntate

în cauza (art. 197 alin. 2 C.proc.pen.).

       Aceasta nulitate nu poate fi \ înlaturata în nici un mod si poate fi invocata, prin exceptia de necompetenta materiala, de oricare parte, de procuror sau din oficiu, pe tot parcursul procesuiui penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

De la regula nulitatii absolute a acteior îndeplinite de o instanta necompetenta dupa materie, exista si o exceptie: actele utile, din punctul de vedere al interesuiui judiciar, pot fi mentinute de instanta competenta194 (art. 42 alin. 2 C.proc.pen.).

B) Competenta teritoriala

       Competenta teritoriala este data de repartizarea cauzelor penale in raport de criteriul teritorial, între organe judiciare avand aceeasi competenta materiala.

In determinarea acestei competence se au in vedere mai multe criterii, cum ar fi: locul

savaririi infractiunii, locul unde a fost prins faptuitorul, locul unde locuieste faptuitoru!, locul unde locuieste persoana vatamata, dar si circumscriptia teritoriala in care organele judiciare îsi exercita atributiile. Sub acest aspect, dispozitiile Legii nr. 304,2004 reglementeaza circumscriptiile teritoriale corespunzatoare fiecarei hstante.

Astfel:. Judecatorii functioneaza în fiecare oras si în municipiul Bucuresti, tribunalele

tribunalele specializate functioneaza în fiecare judet si in municipiul Bucuresti. cu sediul in localitatea de resedinta a judetului. In circumscriptia ^ecarji tribunal sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz din Bucuresti. Curtea de apel îsi exercita competenta într-o circumscriptie care cuprinde mai multe tribunale si tribunale specializate. In prezent exista 15 curti de apel în toata tara.

       Inalta Curte de Casatie, Curtea Militara de Apel si Tribunalul militar teritoriai au o

competenta teritoriala la nivel national, circumscriptia lor teritoriala cuprinzand terttoriul tarii.

       O reglementare speciala exista referitor la competenta teritoriala a sectiilor maritime si fluviale care functioneaza pe langa judecatoriile sj tribunalele din Constanta si Galati. Astfel, sectiile maritime si fluviale din Constanta solutioneaza cauzele penale privind regimul navigatiei savarsite in raza judetelor Constanta si Tulcea, marea teritoriala si Dunare pana la mila marina 64 inclusiv, iar cele din Galati au competenta pentru celelalte judete si Dunare de la mila 64 in amonte pana la km 1075.

       In ce priveste competenta teritoriala a parchetelor, in Legea nr. 304/2004 se prevede ca acestea functioneaza pe langa instantele de judecata astfel ca, din punct de vedere teritorial,

       competenta unui parchet este aceeasi ca a instantei pe langa care functioneaza.

Competenta teritoriala se determina diferit pentru infractiunile savarsite in tara si

infractiuni savarsite in strainatate.

• Pentru infractiunile savarsite în tara, art. 30 alin. 1 C.proc.pen. stabileste urmatoarele criterii pentru determinarea competentei teritoriale:

a locul unde a fost savarsita infractiunea

b) locul unde a fost prins faptuitorul;

c) locul unde locuieste faptuitorui;

d) locul unde locuieste persoana vatamata.

       Legiuitorul a instituit aceasta ordine de preferinta din ratiuni de ordin organi-zatoric, dar si pentru o mai buna desfasurare a procesului penal. Astfel, locul savarsirii infractiunii ofera organeior judiciare posibilitatea de a actiona în conditii

de rapiditate si eficienta la locul unde pot fi descoperite si stranse majoritatea mijloacelor de proba. O alta justificare a prioritatii acestui criteriu este aceea ca în acest loc fapta a avut un maximum de rezonanta socials, si deci, judecata îsi produce cu maxima eficacitate efectele sale preventive si educative.

       Prin Jocul savarsjrii infractiunii" se întelege locul unde s-a desfasurat activitatea

infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia (art. 30 alin. 4 C.proc.pen.).

       Al doilea criteriu prevazut Tn art. 30 alin. 1 lit. b C.proc.pen., locul unde a fost prins

faptuitorul, se justifica prin necesitatea de ordin practic ca primele masuri privind persoana faptuitorului si elementele de proba ce s-ar putea gasi asupra acestuia sa fie luate imediat de chiar organele judiciare de la locul prinderii198.

       Trebuie facuta însa distinctia cu situatia în care locul unde a fost prins faptuitorul nu are nici o relevanta juridica în ce priveste determinarea competentei teritoriale, cum este prinderea faptuitorului într-un anumit loc, în vederea arestarii sau executarii unui mandat de aducere, eel prins avand calitatea de invinuit sau inculpat.

       Locul unde locuieste faptuitorul are în vedere locul unde o persoana locuieste efectiv, la data începerii urmaririi penale. Acest criteriu se justifica prin posibilitatea lamuririi cauzei sub toate aspectele, asigurandu-se mai usor si prezentarea lui în fata organelor judiciare.

       Ultimul criteriu se justifies prin înlesnirea exercitarii de catre persoana vatamata a

dreptului de a face plangere si a participarii la lucrarile organelor judiciare, mai ales în cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune în miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

       Functie de aceste criterii sus-mentionate, competenta teritoriala va fi deter-minata

astfel:

- daca a fost sesizat un singur organ judiciar, în a carui circumscriptie teritoriala

este cuprins vreunul din locurile prevazute în art. 30 alin. 1 C.proc.pen., acesta

va fi competent sa rezoive cauza;

- daca au fost sesizate mai multe organe judiciare, competenta se stabileste în functie de momentul sesizarii organelor judiciare (art. 45 C.proc.pen.). Astfel, daca au fost sesizate simultan, mai multe organe judiciare, opereaza asa-numita preferinta legala, prioritatea stabilindu-se in ordinea enumerarii criteriilor art. 30 alin. 1 C.proc.pen. Daca mai multe organe judiciare au fost sesizate în momente diferite, opereaza o preferinta cronologica, competenta revenind organului care a fost mai întai sesizat;

- daca nici unul din locurile indicate in art. 30 alin. 1 C.pr.pen. nu este cunoscut, competenta va reveni organului care a fost mai întai sesizat.

       Judecarea cauzei revine instantei în a carei circumscriptie s-a efectuat urmarirea penala.

       Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de ape! ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute în alin. 1 îi revine competenta de a judeca, tinand seama ca, în raport cu împrejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

• Pentru infractiunile savarsite în strainatate, si care intra sub inci-denta legii

penale romane,202 Codul nostru a adoptat sistemul competentei unitare. spre deosebire de sistemul competentei teritoriale p/ura/e prevazut in art. 30 C.proc.pen.

In conformitate cu acest sistem, competenta va reveni unui anumit organ judiciar, dupa

cum urmeaza:

- instantelor civile sau militare In a caror circumscriptie îsi are domiciliul sau

locuieste faptuitorul; daca faptuitorul nu are domiciliul sau nu locuieste în Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, competenta revine Judecatoriei Sectorului 2; în celelalte cazuri (cand fapta nu este de competenta judecatoriei) competenta apartine instantei competente dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel;

- daca infractiunea a fost savarsita pe o nava, în afara teritoriului tarii, competenta

revine instantei în a carei circumscriptie se afla primul port roman în care

ancoreaza nava, afara de cazul în care prin lege se dispune altfel;

daca infractiunea a fost savarsita pe o aeronava, competenta apartine instantei în

a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriui roman;

daca nava nu ancoreaza într-un port roman sau daca aeronava nu aterzeaza pe

teritoriui roman, competenta este cea prevazuta în a r . - ai art. 31 C.proc.pen.,

afara de cazul în care prin lege se dispunealtfe!.

       Incalcarea aspozitlilor referitoare la competenta teritoriala se sanctioneaza cu nulitatea reactiva. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata numai pana la citirea actuiui de sesizare în fata primei instante de judecata.

C) Competenta personala

       Aceasta competenta este determinata de unele calitati pe care le pot avea faptuitorul în momentu! savarsirii infractjuniior.

       Asa cum s-a afirmat, pe buna dreptate, in literatura de specialitate, competenta dupa caiitatea persoanei reprezinta o derogare de la principiul egalitatii in fata legii, conform caruia instantele judeca sfera de infractiuni ce le este data in competenta lor materials, indiferent de caiitatea personala a faptuitorilor.

       Pentru anumite ratiuni însa, ce tin de buna infaptuire a justitiei, competenta poate fi

determinata de caiitatea persoanei care a savarsit infractiunea. Calitatile care atrag competenta dupa caiitatea persoanei pot fi: militar, magistrat, notar public, deputat, senator etc.

       In principiu. pentru determinarea competentei personale se are în vedere caiitatea

faptuitorului din momentul savarsirii infractiunii, iar nu din momentul începerii urmaririi penale, a! punerii în miscare a actiunii penale sau al sesizarii instantei.

De aici rezulta doua consecinte :

- dobandirea calitatii dupa savarsjrea infractiunii nu determine schimbarea

competentei; instanta competenta dupa caiitatea faptuitorului la data sesizarii cu judecarea cauzei, ramane competenta sa judece chiar daca acesta, dupa savars,irea

infractiunii, a pierdut calitatea initials (care determinase competenta). be la aceasta regula sunt admise doua exceptii:

a) cand fapta nu are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului (m acest caz singura ratiune ramasa pentru justificarea competentei personale - calitatea faptuitorului - îs,i pierde din important^);

b) cand in cauza nu s-a pronuntat o hotarare în prima instanta. Aceasta exceptie se explica prin faptul ca nesocotirea unei hotarari pronuntate in cauza ar aduce nu numai o atingere a prestigiului justitiei, dar si o perturbare in mersul acesteia.

       Calitatea persoanei pe care o evalueaza instanta de judecata atunci cand stabileste

competenta in raport de calitatea persoanei (cum este calitatea faptuitorului de functionar, militar etc. la data savarsirii faptei) are in vedere specificul atributiilor pe care ie exercita faptuitorul, in raport cu aiâlte persoane. Aceste atributii pot fi exercitate intr-o institutie cu un anumit caracter, sau în alta cu un specific modificat. Modificarea acestor atributii duce la schimbarea calitatii persoanei, in raport cu noile atributii pe care Ie exercita. Cu alte cuvinte, calitatea persoanei în momentui savarsirii faptei, ca si criteriu in raport de care se stabileste competenta, depinde in mod direct de atributiile pe care Ie are si Ie exercita in ace! Moment persoana.

       Modificarea statutului institutiei din care face parte persoana respectiva, atrage numai în mod indirect schimbarea statutului personal al fiecarui functionar din cadrul institutiei (aceasta devine, de pilda, dintr-o persoana care exercita atributii intr-o institutie miiitara, o persoana care exercita aceleasi atributii intr-o institutie civila, cum a fost cazul politistului care, în urma adoptarii Legii nr. 360/24 august 2002, si-a schimbat statutul, din militar in functionar civil, ramanand, insa, cu aceleasi atributii).

       In concluzie, modificarea statutului unei institutil atata timp cat persoana din cadrul ei continue sa-si exercite aceleasj atributii, nu poate fi considerate drept o schimbare a calitatii persoanei si, ca atare, nu se poate sustine ca ar fi operante prevederile art. 40 C.pr.pen. ln asemenea situatii, sunt aplicabile regulile generate, potrivit carora, legea de procedura este de imediata aplicare, asa cum a decis instanta suprema atunci cand a avut de solutionat cauze in care au fost antamate asemenea schimbari.

       Nesocotirea dispozitiilor relative ia competenta personala atrage sanctiunea nulitatii

absolute. Drept armare, nu poate fi înlaturata in nici un mod, poate fi invocata în orice stadiu al procesului, fiind luata in considerare si din oficiu.

D) Competenta functionala (ratione officii)

       Competenta functionala este cunoscuta in doctrina, dar si in jurisprudenta, S sub

denumirea de competent.a dupa atributiile organului judiciar. Aceasta denumire expiica

continutul acestei forme de competenta care este determinate de atrbjfiie functionaie pe care un anumit organ de urmarire penala sau o instanta ce jjdecata Ie are de indepiinit in cursul procesuiui penal.

       De piida. pentm infractiunea de omor, sunt competente dupa materie atat organele de urmarre penala (procurorui), cat si instantele de judecata, in prima instanta §i m ca ie de atac.

       Fiecare organ si fiecare instanta indeplineste insa un anumit segmen: ae atributii procesuale, distincte. Acest segment sau fascicol distinct de atributii cons:ituie continutui competentei functionale.

       Continutul conpetentei functionaie proprie fiecarui organ este prevazut in dispozitiile

Codului de procedura penala. care a adoptat, ca si in alte legislatii, un

sistem mixt, potrivit caruia aceeasi atributie este încredintata mai multor instante (de

exemplu, tribunalele, curtile de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima

instanta).

       Exista, însa, si situatii în care o anumita activitate este data exclusiv In competenta

unui organ judiciar (de exemplu, competenta de a solutiona cereriie de stramutare sau

recursul în interesul legii apartine numai fnaltei Curti de Casatie) sau in care o instanta are o singura atributie (judecatoria poate judeca numai în prima instanta).

2. Competenta instantelor judecatoresti in Romania

A) Competenta instantelor penale civile a)

Competenta judecatoriei (art. 25 C.proc.pen.)

Din punct de vedere al competentei functionale, judecatoria are o competenta

exclusive, judecand numai în prima instanta.

Potrivit art. 25 alin. 1 C.proc.pen., judecatoria judeca în prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege In competenta alter instante. Rezulta, asadar, ca judecatoria are o competenta materiala generala, determinata de

natura sj gravitatea infractiunilor, si nu de calitatea faptuitorului {Art. 25 alin. 2 C.proc.pen. prevede ca judecatoria solutioneaza si alte cazuri j

anume prevazute de lege. J Prin Decretul nr. 203 /1974 s-a stabilit si o competenta speciala a| judecatoriilor din Constanta si Galati, în cadrul carora au fost înfiintate sectii maritime si fluviale, care judeca Tn prima instanta dupa rnaterie, dar si dupa | calitatea persoanei, urmatoarele infractiuni:

a) infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa. contra discipline! si ordinii la bord si alte infractiuni în legatura cu activitatea marinei civile prevazute In Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila;

b) infractiunile împotriva protectiei muncii, infractiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul prevazute de Codu! penal, savarsite de personalul marinei civile, cu exceptia infractiunii prevazute de art. 252 C. pen. (neglijenta în pastrarea secretului de stat);

c) infractiuniie contra patrimoniului prevazute în Codul penal referitoare la bunurile aflate în administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, ori încredintate acestora pentru expeditie, transport sau pastrare, savarsite de personalul marinei civile;

d) infractiunile contra patrimoniului prevazute în Codul penal referitoare la bunuri aflate în administrarea sau folosinta unitatilor marinei civile, în cazul în care fapta a pus sau ar fi putut pune în pericol nave, utilaje portuare, instalatii de încarcare, descarcare si manipulare a marfurilor în port sau a creat o stare de pericol pentru siguranta navigatiei, ori a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport maritima sau fluviala.

b) Competenta tribunalului (art. 27 C.proc.pen.)210

       Potrivit art. 27 C.proc.pen., tribunalul judeca in prima instanta, in apel si in recurs si

solutioneaza conflictele de competenta ivite între judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

       In prima instanta, tribunalul judeca urmatoarele infractiuni:

- infractiu'nile prevazute de Codul penal in art. 174-177, 179, art. 189 alin. 3, art.

190, art. 197 alin. 3, art. 209 alin. 3 si 4, art. 211 alin. 2, 21 si 3, art. 212, art.

215 alin. 5, art. 2151 alin. 2, art. 252, 254,255, 257, 266-270, 273-276 cand s-a

produs o catastrofa de cale ferata, art. 2791, 298, 312 si 317, precum sj

infractiunea de contrabands, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii

explozive ori radioactive;

- infractiunile savarsjte cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

- infractiunile privind siguranta nationalta a Romanie prevazute in legi speciale;

- infractiunea de spalare a banilor, precum si infractiunile privind traficul sj

consumul ilicit de droguri;

- infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;

- alte infractiuni date prin lege in competenta sa.

       Ca instant,a de apel, tribunalul judeca apelurile împotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii în prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate în art. 279 alin. 2 lit.a C.proc.pen.

       Ca instanta de recurs, tribunalul judeca recursurile împotriva hotararilor penale

pronuntate de judecatorii, în cazul infractiunilor mentionate în art. 279 alin. 2 lit. a C.proc.pen., precum si în alte cazuri anume prevazute de lege.

Sectiile maritime si fluviale judeca si ca instante de recurs, recursurile impotriva

hotararilor pronuntate în prima instanta de sectiile maritime si fluviale ale judecatoriilor din Constanta si Galati.

c) Competenta tribunalelor specializate

In organizarea judiciara a sistemului judiciar romanesc, au intervenit prin Legea nr.

304/2004 modificari fundamentale, prin care s-a realizat compatibilizarea sistemului judiciar cu cel din statele Uniunii Europene.

Una dintre aceste modificari se refers la introducerea tribunalelor specializate pe

materii.

       In ceea ce priveste procesul penal, potrivit art. 35 lit.a din legea sus-mentionata, au fost Tnfiintate tribunalele pentru minori si familie, în cadrul carora în materie penala, acestea vor avea competenta sa judece, infractiunile savarsjte de minori sau asupra minorilor (art. 41 alin. 2 din aceeasi lege).

       Trebuie remarcata superioritatea unei asemenea reglementari, care va insemna o

profesionalizare si o specializare a unor judecatori, care vor functiona in cadrul acestor

instante si, pe cale de consecinta, se va realiza o mai buna înfaptuire a justitiei in materia delincventei juvenile.

d) Competenta Curtii de Apel (art. 281 C.proc.pen.)

       Potrivit art. 281 C.proc.pen., Curtea de Apel judeca în prima instanta, în apel si în recurs. De asemenea, solutioneaza conflictele de competenta ivite între tribunale sau între judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori între judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate în circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

       Totodata, potrivit art. 281C.pr.pen., Curtea de apel solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoaneior condamnate în strainatate.

Curtea de Apel judeca, in prima instanta, dupa materie si dupa calitatea persoanei,

urmatoarele infractiuni:

a) infractiuni prevazute de Codul penal în art. 155-173 §i 356-361;

b) infractiuni savarsjte de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de

la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;

c) infractiuni savarsjte de judecatorii, procurorii sj controlorii financiari ai

camerelor de conturi judetene, precum si de controlorii financiari de la Curtea

de Conturi;

d) alte infractiuni date prin lege în competenta sa211.

       Ca instanta de apel, Curtea de apel judeca apelurile împotriva hotararilor penale

pronuntate în prima instanta de tribunale.

       Ca instanta de recurs, Curtea de apel judeca recursurile împotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale în apel, precum sj în alte cazuri anume prevazute de lege. Potrivit art. 33 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul curtilor de apel au fost înfiintate si functioneaza, tot ca o noutate, sectii specializate pe materii, printre care si sectia pentru cauze cu minori si familie, iar, în raport de necesitati, sectii maritime si fluviale ori

pentru alte materii.

B) Competenta instantelor penale militare a) Competenta

tribunalului militar (art. 26 C.proc.pen.)

Sub aspectul competentei functionale, tribunalul militar judeca numai în prima instanta.

       Potrivit art. 26 C.proc.pen., tribunalul militar este competent dupa materie, dar si dupa calitatea persoanei pentru urmatoarele infractiuni:

a) infractiunile prevazute în art. 331-352213 din Codul penal, precum si alte infractiuni savarsjte în legatura cu îndatoririle de serviciu, comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date în competenta altor instante;

b) infractiuni prevazute de Codul penal în art. 348-354, savarsite de

civili. Totodata, tribunalul miiitar judeca si soiutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege (art. 26 pet. 2 C.proc.pen.).

b) Competenta tribunalului militar teritoriai (art. 28 C.proc.pen.)214

Din punct de vedere ai corrpetentei functionale, tribunalul militar teritorialj judeca în

prima instanta. in apel, in recurs si soiutioneaza conflictele de competenta ivite între tnbunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anjme prevazute ae iege.

Potrivit art28 pet. 1 C.proc.pen., tribunalul militar teritoriai judeca în prima instana

urmatoarele.nfraciiuni: a infractiunile mentionate în art. 27 pet. 1 lit. a-e C.proc.pen., savarsjte in legatura cu îndatoririle de serviciu, de la militari pana la gradul de colonel inclusiv;

D) alte infractiuni date prin lege în competenta sa.

Ca instanta de apel, tribunalu! miiitar teritoriai judeca apelurile impotriva hctarari!or pronuntate în prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiuniior mentionate in art. 279 alin. 2 lit.a C.pr.pen. si a infractiunilor contra ordinii si discipline militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani. Ca instania de recurs, judeca recursurile: impotriva hotararilor pronuntate de tribunaiele militare în cazul infractiuniior mentionate în art. 279 alin. 2 lit.a C.proc.pen, si al infractiunilor contra ordinii si discipline militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2

ani; în alte cazuri anurne prevazute de lege împotriva sentintelor si încheierilor pronuntate de tribunalele militare, pentru care iegea prevede numai calea de atac a recursului.

In prima instanta, Curtea Militara de Apel judeca urmatoarele infractiuni:

- infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155-173 si art. 356-361, savarsite

de militari;

- infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe ianga aceste instante;

- alte infractiuni date prin lege în competenta sa.

       Ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate în prima instanta de tribunalele militare teritoriale.

       Ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele

miiitare teritoriale în apel, precum si în alte cazuri anurne prevazute de lege.

C) Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie

       Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca, sub aspectul competentei functionate, în prima instanta, în recurs si recursurile în interesul legii. Totodata, solutioneaza:

- conflicte de competenta în cazurile în care este instanta superioara comuna

- cazurile în care cursu! justitiei este intrerupt;

- cereriie de stramutare; alte cazuri anume prevazute de lege.

       In prima instanta, Inalta Curte de Casatie si Justitie are o competenta personala, pentru urmatoareie infractiuni:

a) infractiunile savarsjte de senatori si deputati;

b) infractiunile savars.ite de membrii Guvernuiui;

c) infractiunile savarsjte de judecatorii Curtii Constitutional, de membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi. de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporuiui:

d) infractiunile savarsite de maresa!i, amiraii, generali si chestori;

e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate în conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;

f) infractiunile savarsjte de judecatorii sj magistratii asistenti de la inalta Curte de Casatie sj Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe Ianga aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;

g) alte cauze date prin lege in competenta sa.

         Ca instanta de recurs, judeca:

a) recursurile împotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel;

b) recursurile împotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si de Curtea Militara de Apel;

c) recursurile împotriva hotararilor penale pronuntate, în prima instanta, de sectia penala a inaltei Curti de Casafie si Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege.

       In cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, functioneaza completul de noua judecatori si sectiile unite, care au si competenta în materie penala.

       Completul de noua judecatori solutioneaza recursurile si cererile în cauzele judecate în prima instants de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (art. 22 din Legea nr. 304/2004).

       Sectiile Unite, în materie penala are urmatoarea competenta rezultata din economia

prevederilor art. 23 din Legea nr. 304/2004: judeca recursurile în interesul legii, în materie penala; - solutioneaza sesizarile privind schimbarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, în materie penala, dupa procedura prevazuta în art. 24 din aceeasi lege.