Investigarea infractiunilor de furt si talharie

Categoria: Referat Drept

Descriere:

De asemenea, este calificat si furtul care a produs consecinte deosebit de grave. La rândul ei, tâlharia, potrivit art. 253 din noul Cod penal, se considera calificata si poate fi savârsita în doua variante agravante:..

Investigarea infractiunilor de furt si

tâlharie

1. Consideratii generale

Infractiunile de furt si tâlharie sunt principalele infractiuni care, prin frecventa si pericolul social ridicat, constituie un potential stres în viata de zi cu zi a românilor, reprezentând peste 70 de procente din peisajul criminalitatii comise în România.

         Furtul este definit, în forma sa simpla, în art. 249 alin. 1 C. pen. ca fiind luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamântul acestuia în scopul însusirii lui pe nedrept.

         Tâlharia, în varianta tip, este incriminata în art. 252 C. pen., constând în furtul savârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii, ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

         Atât furtul, cât si tâlharia sunt infractiuni îndreptate împotriva patrimoniului, cu precizarea ca tâlharia este o infractiune complexa, cuprinzând în elementul sau material o actiune principala – cea de furt si o actiune adiacenta – cea de violenta, de amenintare sau de folosire a celorlalte mijloace de constrângere.

         Prin notiunea de patrimoniu întelegem atât proprietatea publica, ai carei titulari exclusivi sunt statul si unitatile administrativ-teritoriale, precum si proprietatea privata, al carei titular poate fi orice subiect de drept (persoane fizice, organizatii sociale care au personalitate juridica, societati comerciale, regii autonome, fundatii, asociatii cu scop lucrativ, cetateni straini sau apatrizi, statul si unitatile administrativ teritoriale etc.). Obiectul proprietatii publice îl constituie bunurile prevazute în mod expres în Legea fundamentala: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si cele ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege. Pentru a putea fi exploatate privat, bunurile proprietate publica pot fi închiriate sau concesionate.

         Pentru existenta infractiunii de furt, trebuie întrunite cumulativ urmatoarele cerinte:

         O actiune de luare a unui bun mobil. Prin „a lua” se întelege „a scoate bunul din

sfera de stapânire a persoanei în posesia sau detentia careia se gasea sau trebuia sa se gaseasca”.

         Actiunea de luare poate fi savârsita în orice mod (prin apucare, dosire, detasare, consumare etc.), prin orice mijloace (cu propria mâna, cu ajutorul unor animale dresate, prin racordari la surse de energii etc.). Luarea se poate realiza chiar si prin inactiune (de exemplu, cel care preda o masa de bunuri omite sa predea unele bunuri pe care le retine pentru el).

• Lucrul sustras sa fie un bun mobil, adica sa poata fi deplasat, transportat, transferat dintr-un loc în altul.

         Bunul mobil poate fi animat sau neanimat (animale, pasari domestice, precum si orice vietuitoare care s-ar gasi în stapânirea unei persoane; cele neanimate pot fi în stare lichida, gazoasa, solida). Banii, titlurile de credit si orice alte valori, echivalând bani, sunt bunuri mobile.

         Sunt bunuri mobile: parti detasate dintr-un bun imobil (usi, ferestre etc.); arborii, recoltele, dupa ce au fost desprinse de sol, precum si fructele, dupa ce au fost desprinse de tulpini; adaosuri detasabile dintr-un cadavru uman (proteza, peruca, picior, mâna etc.); acele energii care sunt susceptibile de a fi sustrase si care au o valoare economica (electrica, termica, hidraulica etc.); înscrisurile de orice fel, precum si vehiculele, indiferent daca au fost sustrase în scopul de a fi însusite sau numai în scopul folosirii lor temporare.

• Bunul sa se fi aflat în posesia sau detentia unei alte persoane.

Termenii posesie si detentie au întelesul de simpla stapânire de fapt. Un obiect care nu se afla în stapânirea unei persoane este un lucru extrapatrimonial si nu poate forma obiectul material al infractiunii de furt (res nullius, res delictae).

• Bunul sa fie luat fara consimtamântul celui deposedat, adica fara permisiunea sau îngaduinta acestuia. Consimtamântul celui care poseda sau detine bunul trebuie sa fi intervenit anterior actiunii de luare.

• Actiunea de luare sa aiba o urmare imediata, adica scoaterea bunului din sfera de stapânire a celui deposedat si lipsirea acestuia de posibilitatea de a mai dispune de acel bun.

• Sa existe o legatura de cauzalitate între actiunea de luare si urmarea imediata.

(1) Potrivit art. 250 din noul Cod penal, furtul este calificat când a fost savârsit în urmatoarele împrejurari:

a) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcotica;

b) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

c) într-un loc public;

d) într-un mijloc de transport în comun;

e) în timpul noptii;

f) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase;

(2) Furt calificat se considera si furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveste pentru dovedirea starii civile, pentru legitimare sau

identificare;

c) titei, produse petroliere sau gaze naturale;

d) echipamente, instalatii si componente ale acestora, daca sunt bunuri de interes general.

(3) De asemenea, este calificat si furtul care a produs consecinte deosebit de grave.

La rândul ei, tâlharia, potrivit art. 253 din noul Cod penal, se considera calificata si poate fi savârsita în doua variante agravante:

(1) Prima varianta agravanta exista atunci când tâlharia s-a produs în urmatoarele împrejurari:

a) de o persoana având asupra sa o arma, o substanta narcotica sau paralizanta;

b) de o persoana mascata, deghizata sau travestita;

c) în timpul noptii;

d) într-un loc public;

e) într-un mijloc de transport;

f) într-o locuinta sau în dependinte ale acesteia;

g) a avut vreuna din urmarile prevazute în art. 187: pricinuirea integritatii corporale

sau sanatatii a unei vatamari care necesita pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de

60 de zile; pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate

permanenta fizica, slutirea, avortul ori punerea în primejdie a vietii persoanei; savârsirea

faptei în scopul producerii consecintelor prevazute mai sus.

(2) A doua varianta agravanta exista atunci când tâlharia a produs consecinte

deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei

2. Principalele probleme care trebuie clarificate prin investigarea furtului si a tâlhariei

2.1. Stabilirea exacta a locului si a timpului savârsirii faptei prezinta importanta:

• pentru încadrarea corecta a infractiunii de furt sau tâlharie: de exemplu, furtul sau tâlharia savârsite într-un loc public sau într-un mijloc de transport ori în timpul noptii;

• deoarece locul faptei este cel mai bogat în urme;

• deoarece locul si timpul ofera indicii pretioase pentru formarea cercului de suspecti, verificarea alibiurilor acestora;

• pentru selectionarea martorilor oculari, verificarea sinceritatii persoanei vatamate privind bunurile sau valorile despre care pretinde ca a fost deposedata;

• pentru determinarea precisa a bunurilor sustrase, estimarea cuantumului prejudiciului cauzat, precum si a caracteristicilor de identificare, pentru darea în urmarire locala sau generala în vederea prinderii faptuitorilor.

2.2. Modurile de operare folosite

Cunoasterea modului de operare prezinta un interes operativ deosebit pentru:

• stabilirea cailor de acces ale infractorilor;

• daca a actionat unul sau mai multi infractori;

• vicii sau deprinderi profesionale;

• cât timp s-a aflat în locul faptei;

• daca a cunoscut amplasarea locului faptei;

• identificarea si ridicarea obiectelor care au servit la savârsirea infractiunii;

• formarea cercului de suspecti;

• încadrarea juridica a faptei savârsite.

2.2.1. Moduri de operare folosite la savârsirea furtului din locuinte:

• patrunderea în locuinte dupa un studiu prealabil ori ca urmare a „vânzarii de ponturi”. Hotii profesionisti se orienteaza asupra locuintelor care sunt prevazute cu geamuri termopan ori cu instalatii de aer conditionat, actionând, de regula, între orele 8–13, iar în blocuri de locuinte, de la etajele superioare spre cele inferioare; patrunderea în locuinte sub diferite pretexte (cititori de contoare de gaze sau electricitate, postasi, telefonisti, folosindu-se de legitimatii false sau profitând de credulitatea unor persoane).

         În aceasta categorie intra si „furturile de buna ziua” ori cele comise prin „împrietenire”, ademenirea copiilor, ori profitând de naivitatea si neatentia victimelor;

 prin efractie:

- spargerea geamurilor cu pumnul sau cu un obiect;

- fortarea usilor si ferestrelor prin folosirea fortei fizice;

- folosirea cheilor originale, a cheilor potrivite, a speraclelor (denumite în argou

„pontoarce”), precum si a unor instrumente perfectionate, denumite pistol-speraclu sau „cupometru”

- folosirea „ruptorului”, daca usa este prevazuta cu broasca si butuc;

- folosirea „extractorului”, pentru yale de tip rotund;

- fortarea usilor cu ajutorul unor instrumente ca: levier, scoaba, ranga, bare metalice, menghina de smulgere a butucului yalei sau prin utilizarea unui instrument special, denumit buldozer;

- distrugerea toartei lacatului prin taiere, pilire, îndoire, rupere sau smulgere;

- patrunderea în balcoane prin coborâre de pe acoperisul locuintei;

- patrunderea prin spargerea plafonului sau a zidurilor ori a chepengurilor;

- taierea cu pânza de bomfaier a buloanelor de la balamale sau a zavoarelor caselor de bani, taierea peretilor laterali cu gura de lup sau cu aparat de sudura ori bormasina electrica.

2.2.2. Moduri de operare folosite la furtul din buzunare, posete sau genti

 De regula, se opereaza în mijloace de transport în comun sau în locuri aglomerate: magazine, piete, gari, sali de spectacol, stadioane etc.

 Infractorii îsi aleg victimele dintre persoanele care lasa impresia ca au bani asupra lor, dar care sunt si neatente, obosite, preocupate, fiind preferate victimele din categoria femeilor, batrânilor sau provincialilor

 Infractorii sustrag portofelele fie introducând degetul aratator si mijlociu în buzunarul victimei, fie recurgând la taierea partii de jos a buzunarului sau la taierea posetei, folosindu-se de instrumente de taiat minuscule, mascate între degete

 De asemenea, infractorii recurg la busculade, în special la urcarea sau coborârea din mijloacele de transport ori în piete, magazine, sali de spectacole.

 Portofelul sustras este trecut din mâna în mâna la complici, care dispar imediat.

 Furtul din buzunare, posete, genti sau sacose se înscrie printre cele mai frecvente infractiuni flagrante. Odata prins în flagrant delict, infractorul este perchezitionat, se cerceteaza locul în care a fost prins si împrejurimile, pentru a se stabili eventuale obiecte sau arme aruncate, se audiaza victima si martorii oculari si se insista pe descoperirea si cercetarea întregii filiere de infractori. De asemenea, se vor efectua perchezitii domiciliare si la locurile de munca ale infractorilor.

2.2.3. Moduri de operare folosite la violarea sigiliilor de plumb

         Miscarea plumbului pe sfoara pâna la largirea orificiilor. Largirea se poate realiza si cu un vârf ascutit, iar extragerea nodului se poate efectua si prin taierea plombei în lateral sau cu o lama ascutita.

         Introducerea aceleiasi sfori, reînnodata, sau a alteia si strângerea din nou, cu mâna sau prin lovire. Sigiliul taiat lateral poate fi lipit cu plumb topit.

2.2.4. Moduri de operare folosite la furturile de si din autovehicule

         Cele mai multe furturi se comit pe timpul noptii, dar se întâlnesc si în cursul zilei, îndeosebi în parcarile aglomerate, uneori si cu complicitatea unor paznici, dupa urmarirea victimei.

         Usile sunt deschise prin spargerea geamurilor, prin chei potrivite ori prin fortarea încuietorilor cu surubelnite, sârme de otel etc.

         Contactul poate fi realizat prin legatura directa a firelor de contact.

         Sistemele de pornire ori de alarmare, oricât ar fi de sofisticate, sunt anihilate cu usurinta, indiferent de tipul autoturismului, pentru ca infractorii sunt „scoliti” în Occident, actioneaza în bande si dispun de mijloace ultramoderne.

         Când sunt prinsi conducând autoturisme furate, declara ca le-au cumparat de la persoane necunoscute. Trebuie sa se actioneze cu promptitudine pentru a li se „demonta” orice alibi si sa se coopereze cu unitatea de politie de la locul de nastere, deoarece pot figura cu antecedente penale sau pot fi învinuiti ori inculpati în mai multe dosare aflate în diferite faze ale cercetarii judiciare.

         Furturile autoturismelor de lux din strainatate pot fi comise în dauna societatilor de asigurare, prin întelegere cu proprietarii. Autoturismele sunt reclamate ca furate dupa trecerea frontierei.

         Seriile de motor sunt modificate prin poansonare, iar înscrierea în circulatie se face folosindu-se documente falsificate.

Masinile furate vor fi date în regim de urgenta în urmarire generala pentru a se preveni scoaterea lor peste granita.

         De asemenea, se va actiona la atelierele de reparatii, garaje, agentii particulare pentru intermedierea vânzarii, târguri de masini etc.

         Cercetarea criminalistica a locului faptei se va face în mod obligatoriu si la abandonul autovehiculelor furate, examinându-se cu atentie fiecare piesa, portierele, clantele, aripile, capota, anvelopele, osiile si mai cu seama interiorul autoturismelor

         În toate cazurile se vor efectua perchezitii domiciliare si se vor solicita constatari

tehnice sau expertize criminalistice si tehnice.

2.2.5. Moduri de operare folosite la comiterea tâlhariilor:

 Smulgerea lantisoarelor, a gentilor si posetelor în strada.

 Deposedarea victimelor în holul, liftul sau scara blocurilor, uneori dupa o prealabila urmarire.

 Patrunderea în locuinte si agresarea persoanelor despre care s-au obtinut informatii ca detin sume de bani ori valori.

 Identificarea, urmarirea si deposedarea persoanelor care depun sau ridica sume de bani ori care au încheiat diferite tranzactii.

 Atacarea persoanelor care mânuiesc valori monetare (factori postali, casieri, patroni, taximetristi, functionari de la unitatile CEC, LOTO, PECO etc.).

 Atacarea autoturismelor care transporta valori monetare.

 Atacarea persoanelor aflate sub influenta alcoolului ori în stare de ebrietate.

Atacarea si jefuirea persoanelor care poarta asupra lor arme si munitii (paznici, padurari, militari etc.).

Tâlhariile comise în ultimii ani se caracterizeaza prin comiterea lor de catre persoane care actioneaza în grup, cu folosirea spray-urilor, asupra strainilor sau patronilor, de predilectie în centrele urbane.