1
Inceputul
Universului
Astronomii cred ca totul a aparut în
urma cu 15 miliarde de ani cu formarea particulelor care se agitau cu
vitexe
apropiate luminii. Dupa un sfert de ora în urma fuziunii nucleare s-au
format
nucleele atomice usoare. Apoi s-au format atomii si abia la capatul a
300 000 -
400 000 ani temperatura a scazut sub 3 000 C. Dupa sute de milioane de
ani s-au
format galaxiile. Teoria Big bangului a fost elaborata datorita
analizei
luminii emisa de galaxii, lumina acestora ajungând la noi cu o tenta
luminoasa,
ceea ce înseamna ca galaxiile se îndeparteaza unele de altele. Efectul
spre
rosu al galaxiilor care se departeaza de noi este numit efect Dopler.
Cu
ajutorul acestuia putem afla distantele între galaxii precum si daca
acestea se
apropie sau se departeaza de noi.
Daca expansiunea
va continua Universul, va devenii din ce în ce mai gol, iar spatiul din
ce în
ce mai rece. Însa daca Universul va începe sa se contracte, galaxiile
se vor
apropia pâna când vor intra în coliziune si vor fuziona. Totul va fi
distrus.
Acesta va fi Big crunch. Viitorul depinde de cantitatea de materie pe
care o
contine Universul pe metru cub. Însa potrivit informatiilor actuale ea
este
prea mica pentru ca Universul sa înceapa sa se contracte. Cu toate
acestea în
prezent cunoastem prea putin din tot Universul (cca: 5%), pentru a ne
putea
exprima categoric.
NASTEREA SISTEMULUI SOLAR
Sistemul solar se
întinde pe o suprafată în formă de disc cu raza de 6 miliarde
kilometrii. Cu
toate că el pare foarte întins la scara Universului acesta este cu
adevărat
minuscul. Asa cum am mai afirmat acesta este alcătuit din Soare,
planete,
asteroizi, comete.
Sistemul solar a
luat parte acum circa 5 miliarde de ani dintr-un nor de gaze, care a
început să
se prăbusească sub propria lui greutate si să se învârtească. A urmat
un disc
mai cald în interior decât la limitele exterioare.
Apoi materia din
interiorul său a devenit suficient de densă si caldă ca Soarele să
înceapă să
strălucească. Pe parcursul a 100 milioane de ani s-au format planele.
Sistemul
solar a fost sortit să dispară încă din momentul creerii sale. Astfel
în mai
putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul Soarelui se va
transforma în heliu, iar Soarele va creste în dimensiuni "înghitind"
planetele până la Jupiter. După aceasta Soarele se va contracta
transformându-se într-o pitică albă care se va stinge lăsând Sistemul
solar in
frig si întuneric.
1
LOCUL SAU IN UNIVERS
Sistemul solar
face parte din Galaxia numită Calea Lactee, o galaxie în formă de
spirală cu un
diametru de 100 000 ani lumină fată de o grosime de 1000-2000 ani
lumină. Ea
are trei sau patru brate în care este concentrată materia (tipul
galaxiei
noastre este Sc sau SAB dupa parerile unor astronomi). Sistemul nostru
este
situat în unul din aceste brate la circa 30 000 ani lumină de centrul
ei.
Nucleul Galaxiei are o lungime de 15 000 a.l. si o lătime de 5000 a.l.
si se
ascunde în spatele unei nebuloase de gaze si pulberi. Imaginiile
preluate prin
infrarosu si unde radio de către sateliti prezintă fie o mare
aglomerare de
stele fie o gaură neagră.
GALAXII
Alături
de Galaxia
noastră se mai cunosc în prezent zeci de milioane de Galaxii. După
forma pe
care o au ele au fost clasificate în Galaxii spirale (numite si S sau
SB sau
SAB, 80% dintre ele): asemenea Galaxiei NGC 2997, eliptice (E, 15%):
Galaxia
NGC 5128, neregulate (Ir, 3%): Galaxia NGC 1365. Ele se împart si în
Galaxii
active (5% din totalul lor). Se numesc active deoarece nucleul lor
emite de o
mie de ori mai multă energie decât cel al unei Galaxii obisnuite. Unele
din
acestea se numesc si Radiogalaxii deoarece emit unde radio.
Quasarii au fost
identificati în 1963 când astronomii au identificat obiecte care păreau
a fi
nucleul unei galaxii îndepărtate. A fost cercetat modul în care acestea
emit
atâta energie. Specialistii cred că în centrul acestora se află o Gaură
Neagră.
Quasarii sunt cele mai îndepărtate corpuri ceresti cunoscute până în
prezent. Datorită
distantei mari fată de noi ei ne oferă date despre trecutul
Universului.
Galaxia noastră
nu este izolată în spatiu, ea fiind cuprinsă într-o aglomerare de
galaxii
numită Roiul local. Acesta este format din circa 30 de elemente în care
se
situeaza si Galaxia Andromeda prima a cărei distanta a putut fi
măsurată. Ea
este situată la o distanta de 2,2 milioane a.l. si are de doua ori mai
multe
stele decât galaxia noastra. Roiul local este situat in Superroiul
local.
Superroiurile se întind pe o distanta de 100 milioane a.l. sau mai
mult. În
1989 a fost descoperită cea mai spectaculoasă aglomerare de galaxii din
emisfera nordica numita "Marele zid". Acesta are o grosime de 500
milioane a.l. , 200 lătime si o grosime de 15 .
În afară de
aceste roiuri si superroiuri astronomii au descoperit si spatii lipsite
de
galaxii. Un asemenea vid a fost descoperit în 1981 în directia
constelatiei
Boarul.
|