Factori
psihologici Factorii psihologici constituie variabilele endogene care explica
comportamentul consumatorului prin multiplele lor incidente asupra individului,
care in buna masura nu pot fi direct observabile si de aceea sunt de obicei
deduse. Dintre numeroasele variabile de natura psihologica cu influenta majora
asupra comportamentului consumatorului evidentiem: perceptia, motivatia,
invatarea si atitudinea. a. Perceptia este un proces prin care individul receptioneaza, selecteaza,
organizeaza si interpreteaza stimulii din mediul inconjurator, conferindu-le o
anumita semnificatie. Este un proces complex, care depinde de caracterul
stimulilor fizici, dar si de relatiile dintre stimuli si anumite conditii ce
implica individul. Fiecare individ receptioneaza inputurile senzoriale din mediu (auz, vaz, gust,
miros, pipait) daca acestea se gasesc intre niste limite care constituie
pragul: absolut (nivelul minim ce poate permite detectarea, senzitivitatea)
(T.E. Moore Subliminal Advertising, What you see is what you get Journal of
Marketing 1982, 46,2, 38-47) si diferential (diferenta minima care se poate
detecta, de la un anumit nivel in sus) (J. Mathieu - Premiers traitements de l’informations,
Manuel de Psihologie, Paris, ?dition Vigot, 1985, p.39-42). Inputurile receptate devin senzatii si ele sunt selectate, filtrate in functie
de factori externi (culoare, contrast, marime, pozitie, intensitate, miscare).
Senzatiile selectate sunt organizate si grupate astfel incat atributele
percepute sunt integrate in configuratia senzatiei si stocate in memorie, unele
pe un termen scurt, altele in memoria de lunga durata ce le permite sa
declanseze un nou proces de cercetare a informatiilor externe (C. Dressart -
Comportement du consommateur et strategie du marketing Monreal, Mc.Graw Hill
1983). Consumatorul foloseste informatiile astfel obtinute pentru a alimenta
reflectiile sale si pentru a ajunge la o judecata asupra unui produs prelucrand
informatia in proces de reflectie controlat sau in procese semiautomate, care
pot fi constiente sau nu. Aceasta activitate perceptiva are cateva
caracteristici (P.L. Dubois, A.Jolibert Op. cit. p.59-60) deosebit de
semnificative pentru specialistul de marketing: - perceptia este selectiva, deci individul opereaza alegerea pentru stimuli,
interpretandu-i doar pe aceia care se impun prin calitate (intensitate,
diferenta) si pe aceia care corespund unei stari de dezechilibru intern; - perceptia este distorsionata, deformata de o serie de factori ca:
similaritatea, impresia initiala, stereotipia; - perceptia este subiectiva, la aceiasi stimuli ea va putea fi diferita de la
un individ la altul. Ca urmare, comportamentul individului va fi diferit, intrucat sensibilitatea
informatiilor depinde de propriile scopuri, de asteptarile si motivatiile
subiectului. b. Motivatia este variabila care a polarizat interesul cercetatorilor, fiind
multa vreme considerata singura care intervine intre stimuli si reactia
cumparatorului, intrucat este usor de observat ca orice act (cognitiv, afectiv,
comportamental ) are la baza in ultima instanta un motiv, un impuls intern
rezultat din interactiunea dialectica a coordonatelor sistemului. Motivele sunt
tocmai mobilurile consumatorului care stau la baza comportamentului sau. De aceea este importanta cunoasterea structurii complexe a motivatiei, a
fenomenelor motivationale, reprezentate de: trebuinte, impulsuri, intentii,
valente si tendinte. Daca trebuinta este sursa primara a actiunii si ea se
naste prin aparitia unui dezechilibru in functionarea organismului, impulsul ca
rezultat al excitabilitatii accentuate a anumitor centri nervosi, in genere, nu
poate fi separat de trebuinta, desemnand mai ales aspectul procesual. Intentia reflecta punerea in miscare cu ajutorul sistemului verbal a unei
structuri de actiune conform cerintelor impuse de satisfacerea trebuintelor;
valenta este calitatea obiectelor prin care se satisfac trebuintele, iar
tendinta este expresia directionarii activitatii intr-un anumit sens. Motivul este mobilul intern al activitatii si trebuie privit ca un ansamblu
ordonat de semnale despre o stare oarecare de necesitate, care determina,
impinge, obliga subiectul mai intai sa actioneze (simplu impuls spre actiune),
iar apoi sa actioneze intr-un anume fel (alegand din multitudinea disponibilitatilor
functionale una anume). Orice actiune este motivata chiar daca uneori mobilul
nu este identificat, constientizat de subiect. Motivul are o dubla functie: 1 - de directionare, orientare; 2 - de energizare, potentare a unui comportament sau altul. Ele impun alegerea acelui tip de comportament care este adecvat pentru
restabilirea echilibrului interior. Intrucat consumatorul reprezinta un univers de motivatii care nu pot fi
observate direct, pentru a facilita investigarea, s-a recurs la clasificarea
motivelor, delimitandu-se astfel o tipologie a acestora. Dintre cele mai uzitate criterii (M. Golu, A. Dicu Introducere in psihologie
Ed. Stiintifica, Bucuresti 1972, p.196) care s-au impus deja in activitatea de
marketing amintim: - originea motivului: delimiteaza motive primare (biologice, innascute) si
secundare sau derivate (psihologice, dobandite); - gradul de interpretare si organizare impune motive: neintegrate sau
neorganizate si integrate sau structurate; - semnul sau valoarea motivului distinge motive: pozitive (cu valoare adaptiva)
si negative (cu efecte dezadaptative); - importanta motivelor: inferioare (cu valoare scazuta si trecatoare),
superioare (cu semnificatie majora); - gradul de consolidare sau forta de actiune delimiteaza motive: vitale (cele
care provoaca dezechilibre grave), modulare (interese, aspiratii, idealuri a
caror nesatisfacere nu afecteaza existenta ca atare a sistemului); - sursa motivelor desemneaza motive: rationale (care domina in genere deciziile
de comportament) si emotionale (cele legate de satisfacerea unor nevoi
psihologice ale individului). Este greu de spus care din aceste criterii este
cel mai important, fiecare are locul si insemnatatea lui. Esentiala este
cunoasterea lor, deoarece au stabilitate in timp, se realizeaza prin
intermediul vointei si actioneaza intr-o stransa corelatie. De obicei, apar
concomitent mai multe motive, intre care pot exista raporturi de convergenta
(motivele se intaresc reciproc, deci adoptarea deciziei devine foarte usoara),
divergenta (apar conflicte intre ele care se rezolva prin inhibarea unuia sau a
ambelor, aparand al treilea ) si subordonare (in sistemul in care exista o
anumita ierarhie si care constituie in epoca moderna forma cea mai dezvoltata). Desigur, motivatia nu este singura variabila care determina comportamentul
consumatorului, dar ea este impulsul si vectorul intern al comportamentului, ea
conditioneaza natura si mai ales sensul semnalelor reglatoare. De aceea,
cercetarile motivationale s-au concentrat si in directia evidentierii
principalelor caracteristici generale ale motivatiei comportamentului
consumatorului. Astfel s-a stabilit ca orice comportament este rezultatul unui
complex de motive, deoarece se realizeaza prin raportarea continua la mediul
ambiant in care traieste. Complexul motivational cuprinde in majoritatea cazurilor factori diferiti ca
nivel de generalitate, dar adesea subiectul nu-si da seama cu claritate de
elementele sale constitutive. De asemenea, important este, ca in orice
comportament se vor identifica motive de tip rational, dar si afectiv, ponderea
lor nu este intotdeauna aceeasi, iar rolul de factor declansator al deciziei de
cumparare (sau respingere) il pot avea ambele tipuri de variabile. Referitor la adoptarea deciziilor economice privind perspectivele pietii este
relevanta cunoasterea elementelor motivationale care predomina, daca
predominante sunt cele generale, se poate face o prognoza asupra
comportamentului consumatorului, daca predomina cele individuale sansa scade
simtitor. Specialistii apreciaza ca motivatia de consum este constituita in cea mai mare
parte din elemente ideatice si comportamentale specifice grupurilor sociale,
cum ar fi: opinii, prejudecati si credinte, obiceiuri si traditii, modele
socio-culturale de comportament, moda, etc. Dar, oricat de puternice ar fi
motivatiile, intotdeauna ele sunt dependente de situatie. De aceea motivele
care directioneaza comportamentul intr-o situatie pot sa nu existe sau sa fie
diferite intr-o alta situatie. Tocmai aceasta complexitate a mecanismului de actiune a motivatiei au incercat
sa o explice in primul rand psihologii, dar si sociologii, economistii, etc.,
aceasta conducand la ceea ce astazi denumim teoriile motivatiei, din care cele
mai cunoscute sunt: 1 - teoria lui Maslow - teoria ierarhizarii motivelor (A. Maslow - Motivation
and Personality, N.Y. Harper and Row 1954); 2 - teoria lui McGuire - teoria motivelor ...
|