Ultima luna de toamna Categoria: Referat Romana
Descriere: E semnificativ titlul operei care ni-l aduce pe bătrînul tată, ajuns
în toamna vieÅ£ii sale, ca personaj principal. El simte sfîrÅŸitul vieÅ£ii
sale ÅŸi hotărăşte ca înaintea morÅ£ii să mai vadă încă o dată zestrea
sufletească a celor şase copii risipiţi prin lume. O face anume toamna. E
semificativ Å£i timpul ales. E vorba nu numai de bătrîneÅ£ea eroului, ci
toamna e ÅŸi vremea musafirilor în Moldova. Pornirea nu e îtîmplătoare. E
o probă a valorilor eterne... |
|
||
|
|
|||
|
1 Comentariu literar al nuvelei „Ultima lună de toamnă” de Ion Druţă E semnificativ titlul operei care ni-l aduce pe bătr�nul tată, ajuns �n toamna vieţii sale, ca personaj principal. El simte sf�rşitul vieţii sale şi hotărăşte ca �naintea morţii să mai vadă �ncă o dată zestrea sufletească a celor şase copii risipiţi prin lume. O face anume toamna. E semificativ ţi timpul ales. E vorba nu numai de bătr�neţea eroului, ci toamna e şi vremea musafirilor �n Moldova. Pornirea nu e �t�mplătoare. E o probă a valorilor eterne. Copii nu au venit la izvorul vieţii lor şi pe bătr�n �l frăm�ntă, dacă nu cumva şi-au pierdut esenţele cultivate de veacuri de către neam? Din această simplă pornire desprindem frumoasa idee – rostul omului pe păm�nt. Tata socoate opera vieţii sale �mplinităşi e firesc să fie aşa, căci a trăit o viaţă lungă. De copii a �ngrijit şi pomi sădi, şi o f�nt�nă a săpat. A lucrat mult ţi cu sufletul, ca la bătr�neţe să ob�ină toate culorile �nţelepciunii ţi ale spiritului uman, al poporului său. A ştiut cum şi pentru ce se răstoarnă brazda, a ştiut să rostească o vorbă frumoasă la �nchinarea unui pahar cu vin, a jucat copiii pe genunchii osteniţi, şi acum uite nu mai vin. Cu acestă �ntrebare mistuitoare bătr�nul porneşte la drum. Pe la Marinca nu mai trece, fiindcă traieşte aproape şi vine la părinţi mai des. Bătr�nul tată se �grijorează cum a dus cu sine Marinca săm�nţa neamului? Ea nu poate prinde rădăcini la locul nou. Ea n-a putut să-şi creeze o atmosferă spirituală proprie. Viaţa ei e o jertvă pe care tata nu o primeşte. „Lipsa de demnitate e un păcat pe care bătr�nul nu-l iartă nimănui ”. pentru el demnitatea vine din conştientizarea propriului eu. Demnitatea este pivotul spiritual al personalităţii, e calitatea dominantă a celor mai multe personaje din �ntreaga operă druţiană. Prima vizită o face la Andrei, apoi la Nicolae. Doi feciori diferiţi. De primul tata e mulţumit, deoarece acesta a menţinut toate valorile etice general– umane. Al doilea se pretinde doar un fecior demn al neamului, dar �n realitate e un om muşcat de egoism, lăcomie şi zg�rcenie. Tata se �ntristează că Nicolae e străin printre ai săi. Următorul popas �l face la Anton „cel mai cinstit şi cel mai ciudat dintre noi”. Anton a pierdut �ncrederea �n oameni �ncă de tinăr. A fost �nşelat �n dragoste. Unicul său sprijin �n viaţă a rămas pădurea, Anton degrabă e un simbol dec�t o natură vie. Se �ntristează tata că e singur, dar se bucură că rădăcinile feciorului s�nt �mpl�ntate ad�nc �n spaţiul naturii. Destinul lui Anton e destinul unui martor spiritual al �ntergului neam. El e o jertfă a neamului. Aşa �ncearcă bătr�nul tată trăinicia rădăcinilor morale ale copiilor săi, verifică destinul fiecăruia cu măsura vieţii sale. După vizita făcută, lui Anton „Dintr-un bătr�n năcăjit de drumuri, frăm�ntat de griji se desprinde un om m�ndru şi voinic”. Spre deosebire de ceilal�i tata nu-l judecă pe Serafim cu categorii veşnice. El e mezinul, viitorul lui abea se conturează prin jocurile tinereţii. Ba chiar tata se prinde �n acest joc. �n zburdalnica tinereţe a fiului se vede pe sine. Ultimul copil pe care �l are a vizita bătr�nul e autorul – narator. Aici tata e un doar un narator plin de nedumerire al veţii feciorului – scriitor, căci literatura e o altă realitate, nu cea ţărănească. Tata se vrea �mpăcat cu viaţa pe care o duce feciorul. Autorul �i oferă acestă posibilitate. Şi nuvela se �ncheie cu scene de un lirism �duioşător (scena cu merele, scena cu cocşul). Autorul �l poartă pe personajul principal prin toate locurile de care-l leagă viaţa. După cele-a mai trăit o dată, el vrea să-l convingă căcele care trebueau să se schimbe, s-au schimbat, iar cele care nu trebuiau să se schimbe – aşa şi au rămas neschimbate. Autorul �l ridică �n �naltul cerului, d�ndu-i posibilitatea să privească la lumea sa de la distanţă. Prin procedeul distanţării bătr�nul se convinge că portretul destinului său a fost �mplinit. Nuvela e construită compoziţional din şase micronuvele. Fiecare din aceasta fiind consacrate unui din cei şase copii. Folosind un vocabular adecvat omului simplu, nuvela �şi află locul cuvenit �n r�ndul cuvenit �n r�ndul cititorilor. Mă despart de text şi nu-mi pot alunga tristeţea provocată de constatarea eroului: „ – Poate mai ai pe cineva? Tata coboară fruntea jos, �nfrunt�nd o mare durere pe care n-o cunoscuse p�nă atuni; dă moale şi trist din cap �n semn că nu mai are acum pe nimeni”. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
