Creatia poetica - G.Cosbuc Categoria: Referat Romana
Descriere: Privită în ansamblu, opera lui G. CoÅŸbuc se înscrie printre clasicii
ale literaturii române. Originalitatea poetului se află în versurile de
inspiraÅ£ie din viaÅ£a satului, în invenÅ£ia poetică, în modalitatea în
care conştiinţa artistului se acordă cu istoria existenţei şi
aspiraţiile poporului nostru, cu funcţia social-educativă şi estetici a
epocii în care a trăit scriitorul... |
|
||
|
|
|||
|
1 1.) G.Coşbuc, creaţia poetică, expresie a existenţei şi a aspiraţiilor poporului rom�n Privită �n ansamblu, opera lui G. Coşbuc se �nscrie printre clasicii ale literaturii rom�ne. Originalitatea poetului se află �n versurile de inspiraţie din viaţa satului, �n invenţia poetică, �n modalitatea �n care conştiinţa artistului se acordă cu istoria existenţei şi aspiraţiile poporului nostru, cu funcţia social-educativă şi estetici a epocii �n care a trăit scriitorul. Poezia lui Coşbuc este de aspect monografic : Satul, �nconjurat de munţi, este surprins �n viaţa lui obişnuită, cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e p�r�ul, lunca ,c�mpul, cu holdă, vuiet de codru şi dumbravă. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvănean, ale locurilor de baştină ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este a �ntregului nostru popor. Sunt, �n poezia coşbuciană, momente din viaţa satului. Optica e ţărănească, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simţirii rustice. Imaginea satului se comunică astfel prin oameni, prin modul lor de existenţă, cu bucurii şi necazuri, cu aspiraţiile lor de �mplinire. Satul lui G. Coşbuc este o entitate socială şi naţională cu pitoresc geografic şi etnografic, cu datini şi credinţe, c�ntec de dor, dar şi de răzvrătire socială şi de luptă pentru libertatea şi demnitatea naţionalăi. 1.) Poezia iubirii şi a naturii. Cele mai multe dintre poeziile lui G. Coşbuc sunt erotice. Lirismul poetului este �nsă obiectiv, �n sensul că poezia exprimă sentimentele flăcăului sau ale fetei, �n criza erotică a v�rstei, a nelinştilor tulburătoare şi a dorurilor de �mplinire. Vibraţia lirică a poetului se comunică prin ceea ce poezia evocă sfială, candoare, şagă, incertitudini, patimă sau vrajbă. Decorul este rustic, iar idila rezultă din manifestarea elementară, spontană, a instinctului erotic. De un spectaculos folcloric, ea se desfăşoară reanic c�nd la o poveste de dragoste, pe care o recunoaşte flăcăul sau fata, idila devine baladă. Criza puberală este ilustrată �n poezia La oglindă. Fata e singură �n casă, căci „ mama-i dusă-n sat ”. �n faţa oglinzii, desprinsă din cui, �şi priveşte chipul şi este surpinsă, naiv-nedumerită , pentru că se vede frumoasă. Şi-a pus năframă, floare la ureche şi-i place cum arată. "Mă g�ndeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Şi mama-mi coasă Şorţ cu flori,minune mare -- Nu-s eu fară ca oricare, Mama poate fi făloasă Că mă are." E inocenţă şi graţie copilărească �n ceea ce-şi spune şi g�ndeşte fata. Ştie multe, dar „nu cum stau cei dragi de vorbă / Gură-n gură ”. Şi, cochet�nd �n faţa oglinzii, �şi �nchipuie cum o va �mbrăţişa flăcăul. "Braţul drept dacă-l �ntinde Roată peste br�u te prinde Şi te-ntreabă: Dragă str�ngu-l? Şi tu-l cerţi ,dar el ,năt�ngul , Ca răspuns te mai cuprinde Şi cu st�ngul." De aceea ca să se convingă că nu mai este ceea ce a fost, �şi pune salbă, br�u, de toate, ca să vadă cum i-ar sta nevastă. Acestea sunt g�durile intime ale fetei. Poetul sugerează starea ei sufletească, curiozitatea juvenită, �nc�ntarea, teama de a nu fi descoperită, graba inocentă de a face ordine, c�nd �şi dă seama că mama se �ntorsese şi e �n ogradă. Fata de la oglindă, �n altă iposteză feminină e Rea de plată. Ea vine de la moară. Pun�ndu-şi sacul jos �n ulcioară, nu-l poate ridica. Ca să i-l ducă acasă, flăcăul cere plată trei sărutări. Dar fata se tocmeşte:"Că-s scump,că ea nu poate/Că prea sunt multe trei" Cu două se-nvoieşte: plăteşte unul , pe celălalt promite să-l dea pe �nserat, deşi flăcăul ştie că-i va duce sacul pe-un singur sărutat. P�nă să iubească cu adevărat, imulsul erotic este mai mult şagă; şiretenia fetei ,instinctivă, cheamă şi refuză, nedumerind naivitatea flăcăului:"Nu te-ai priceput!/Am fost rea şi n-aş fi vrut/Să te las,ca altă fată/ Să mă str�ngi tu sărutată./Dar m-ai �ntrebat vreodată?/Mă-nvingea să te sărut /Eu pe tine ! Pe-ntrecut Chip cătam cu viclenie,/Să te fac să-ntrebi,şi mie/Mi-a fost luni �ntregi m�nie/Că tu nu te-ai priceput!" �n poezia Nu te-ai priceput poetul surprinde obida fetei care s-ar fi vrut sărutată de flăcăul iubit, dar acesta a rămas insensibil la trăirile sufleteşti ale fetei, nu s-a priceput. Există �nsă, �n eposul erotic coşbucian , şi poezii �n carte dragostea naşte durere. 1 �n C�ntecul fusului, de pildă, e glasul �nlăcrimat al unei iubiri pierdute. O pl�nge jeluind o fată părăsită de cel ce i-a fost drag. �n c�ntec �şi descarcă suferinţa, iar c�ntecul e suflet răvăşit de ceea ce acum o �nfioară. Aducerile- aminte �i sporesc durerea, şi c�nd se lasă �nserarea şi bate v�ntul pe afară, şi c�nd priveşte ceaţa morii sau c�nd ascultă duiosul foşnet al frunzelor de plop. �n alte poezii, �nsă, momentele critice nasc �nd�rjire �n sufletul fetei sau a flăcăului cu inima �ndurerată. �n Duşmancele, o fată săracă, �nsă frumoasă şi harnică, se pl�nge mamei sale că-i stă �n cale, pentru Lisandru al ei, o fată bogată, Leana, h�dă, rea, b�rfitoare. �n durerea fetei biruie g�ndul că flăcăul va răm�ne al ei, că dragostea adevărată nu se �mpiedică de sărăcie: „ Că boii-s buni, bine-i bogată; / Dar dacă pui flăcăi odată / S-aleagă d�nşii cum socot / O fată; / Bogata-şi pupă boii-n hot / �mbătr�nind cu boi cu tot! ”. Aceeaşi atitudine hotăr�tă �mpotriva mentalităţii după care căsnicia se �ntemeiază, c�nd flăcăul sau fata sunt săraci, pe zestrea celuilalt, mai bogat, o exprimă flăcăul din poezia Numai una. Acesta, iubeşte „ Numai una ” şi-aşa săracă cum e ea, ar vrea s-o ştie nevasta sa, şi e �n stare să �nfrunte pentru ea oprabiul satului ăi al �ntregii familii. Oricarea ar fi �nsă ipostaza, ea �ntruchipează vitalitatea poporului nostru. Poetul, obiect�nd, trăieşte emoţia şi a comunica firesc, fără artificiu, �n stil direct, �n expresie ţărănească, ridicată la rang de poezie. Homografică este şi poezia naturii: „grupată pe �ndeletniciri omeneşti, e socială, calendaristică ” (G. Călinescu); social - prin rusticitatea �ndeletnicirilor, care leagă pe om de naturăş calcularistică - prin imaginea anotimpurilor, ce sugerează mişcarea ciclică, socială, a vieţii satului. Coşbuc e mai puţin pictoral dec�t V. Alecsandri; poetul sugerează �nsă privelişti de largă perspectivă, fix�nd �n centrul �n centrul tabloului modul de existenţ� al ţătanului. �n natura lui Coşbuc e viaţa rustică, bucuria de a trăi optimismul ce naşte dar de viaţ� şi de muncă. Mai izbutite sunt poeziile care c�ntă vara şi iarna. Poate nu �nt�mplător poezia Noapte de vară deschide primul volum de versuri al lui G. Coşbuc. �naintea baladelor şi a idilelor. Sugestiv e tabloul vieţii c�mpeneşti şi al satului, surprins �n �nserare şi �n liniştea nopţii. Noaptea de vară se constituie dintr-o succesiune de tablouri, fiecare, �n parte, put�nd constitui motive pictorale, �n genul p�nzelor lui N. Grigorescu. Amurgul, �n iradierea de lumină a apusului �n perspectiva depărtărilor strălucind �n luminiş, �n umbra �nserării, din cidru, deschide tabloul. Imaginile sunt vizuale, iar percepţia este auditivă, �n alte tablouri, pe măsurp ce ne apropiem de satŞ carele, sc�rţ�ind de povara roadelor culesului, mugetul turmelor ce se �ndraptă spre sat, flăcăii, hăulind pe luncă; apoi nevestele, cu cofiţa la r�u, şi fetele, „ cu poala-n br�u ”, de la secerat! Satul e zugrăvit �n datinele �ndeletnicilor �nserări; fiecare element sugerează rosturile gospodăreşti şi, prin schombarea perspectivelor, scurgerea timpului , p�nă se aşează noaptea peste satul adormit. Tablourile sunt bucolice, impresia de farmec se comunică prin �nsunarea detaliilor şi mişcarea ce se stinge o dată cu lăsarea nopţii . Impresia de linişte, de calm nocturn e admirabil sugerată �n ultimele versuri: „ Dintr-un timp şi v�ntul tace / Satul doarme ca-n morm�nt / Tatu-i plin de Duhul sf�nt: / Linişte - n văzduh şi pace / Pe păm�nt / Numai dorul mai colindă, / Dorul t�năr şi pribeag. / Tainic se- nt�lneşte- n prag, / Dar cu dar să se cuprindă / Drag cu drag ”. �n faptul zilei, �n miez de vară, din poezia Miezul Verii, privelştea e alta. De prea multă căldură: „ O f�rie nesfărşită / Dintr-o p�nză pare calea, / Printre holde rătăcită / Toată culmea- i adormită, / Toată valea ”. Şi totuşi, �n tabloul acesta torid, �n care „ nu se-ng�nă nici o boare ”, emoţionează imaginea unui gest de mamă, truditoare a păm�ntului. E o femeie sărmană str�ng�nd la piept copilul �n scutece, grăbeşte să ajungă la f�nt�nă. A ajuns. �şi lasă odorul pe pajiştea săracă, se pleacă, scoate apă, răcoreşte obrăjarul copilului, bea şi ea, şi- apoi, fr�ntă de arşiţa, �l hrăneşte, �n timp ce pe dealuri, e linişte „ ca- ntr- o mănăstire arsă / Doru şi arinii de pe maluri / Şi căldura valuri- valuri / Se revarsă ”. Cu perspectivă mai largă, poezia Vara este un imn �nclinat frumuseţilor perene aleţării, ale păm�ntului rom�nesc. Ne imaginăm poetul privind pe undeva, dinspre c�mpia cu holde de gr�u, Ceahlăul, simbol al măreţiei şi straja de veacuri păm�ntului şi spaţiului rom�nesc, şi simţim emoţia copleşitoare a unnui g�nd aş poetului, din sentimentul de contopire a finnţei sale cu meleagurile străbune al patriei: „ Mi- e inima de lacrimi plină ”, exclamă poetul, pentru că natura, at�t de frumoasă a ţării „ ... s- au �ngropat mereu / Ai mei şi- o să mă- ngrop şi eu / O mare e, dar mare lină / Natură, �m morm�ntul meu, / E totul cald că e lumină! ”. �n poezia Iarna pe uliţă privelilştea este pictoral- narativă. �n prim- plan, se aflăp un copil care urcă anevoie pe uliţa troienită, mătut�nd zăpada cu haina- i �n care pot să- ncapă cinci ca el ”. Fremăt�nd de �nsufleţire, de la săniuş, alţi copii mai mari �nchid drumul „ micului Barbă- Cot ”, făc�nd haz de căciula lui, ce li se pare „ c�t o zi de post ”. O bătr�ncă, �ncuisă peste cojocul rupt cu sfori de tei, scoate copilul din h�rjoana celor mari, �nv�rt�ndu- se cu băţiş, atăr�tă. Ca şi �n alte poezii, şi �n Iarna pe uliţă, compoziţia e dinamică şi excelează prin imagini de mişcare, prin ritmul clar alert, ce munic�nd o molipsitoare bunăvoie şi bucurie spontană, nevinovată. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
