Criminologie - Aspectele sociale ale privarii de libertate Categoria: Referat Psihologie
Descriere: Sistemul în comun. DeÅ£inuÅ£ii stau permanent în comun, administrarea penitenciarului este simpla si economica; singurul aspect negativ îl constituie contagiunea morala si învăţarea tehnicilor infracÅ£ionale. Cel mai răspândit în prezent sistem de detenÅ£ie... |
|
||
|
|
|||
|
1 Aspectele sociale ale privării de libertate 1. Caracteristicile sistemului penitenciar. Penitenciarul este un univers revoltător, fascinant, o lume �n permanenta implozie psihologica coordonatele de existenta ale căreia sunt crima, eşec, patologic, stres, disperare, neputinţă. La prima vedere specificul vieţii penitenciare pare a fi simplu �n care personalul asigura servicii pentru deţinuţi: hrana, cazare, igiena, �mbrăcăminte, recreiere, culturalizare, securitate. Dar cunosc�nd mai bine vedem dimensiunile ei si structura relaţiilor, normele şi valorile ei, sistemul de privilegii, raporturile de forţa, stătus-urile şi rolurile diferitor persoane. Spaţiul penitenciar fiind un spaţiu �nchis dihotomic penal al autorităţii, un c�mp de forte veşnic �ntr-o ne�nţelegere bazata pe o regularitate stricta, cu urmări psihologice asupra deţinutului si personalului penitenciar. Comunitatea fiecărui penitenciar luat aparte constituie o lume anonima, de oameni privaţi de prestigiu social, cu conştiinţa minorităţilor lor. Acesta este punctul de vedere al societăţii bazate pe normativitate sociala. Deoarece o mare parte din deţinuţi şi foşti deţinuţi nu sunt �n deplinul acord al acestei viziuni. Specifica mediului de detenţie este lipsa de libertate, o chestiune sociala ce �mpiedică cazuri de devianţa sau inadaptare, o realitate prezenta caracteristica societăţii din toate timpurile p�nă �n prezent. Un sistem penitenciar reuneşte �n sine 3 elemente de baza: 1. Modalitatea executării privaţiunii de libertate. 2. Tratamentul aplicat deţinuţilor: - criterii de separare; - drepturi; - obligaţii; - activităţi culturale educative. 3. Organizarea propriu - zisa a penitenciarului: - tipul de deţinuţi; - grupul de deţinuţi; - personalul penitenciar. Pe baza acestor 3 elemente sunt mai multe sisteme penitenciare �ncep�nd cu: Sistemul Pensilvania din oraşul american Philadelphia unde a fost folosit din 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2forme: a) sistem celular absolut: unde deţinuţii erau obligaţi să păstreze o tăcere totala, nu comunicau cu nimeni, erau scoşi la plimbare separat. b) Sistem celular de separaţiune: deţinuţii izolaţi unul de altul, puteau comunica doar cu personalul �nchisorii. Sistemul Aubirian creat �n 1820 �n Aubira cunoscut sub numele de "silance sistem": deţinuţii stau izolaţi �n celule doar noaptea, ziua muncesc �n comun, păstr�nd tăcere. Sistemul Reformator aplicat �n 1876 la penitenciarul Almira din New - York. Pedeapsa nu avea termen fix: nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea deţinutului pe timpul executării pedepsei. Deţinuţii erau �mpărţiţi �n trei clase: cine atingea prima clasa, cea mai buna considerata, după şase luni era eliberat condiţionat. După jumătate de an de libertate, eliberarea devenea definitiva. Sistemul Progresiv de la izolare si disciplina severa la drepturi si activităţi diverse �ntr-o atmosfera de �ncredere; are 3 forme: a) englez: �ntr-o perioada de 8 - 12 luni deţinutul era sever izolat ziua si noaptea; �n a doua perioada era ţinut separat noaptea iar ziua lucra �n comun cu ceilalţi deţinuţi; �n ultima perioada, deţinutul era eliberat provizoriu, dărm supraveghiat; b) irlandez: asemănător cu cel englez cu deosebire că �nainte de fazele a doua şi a 3-a, deţinutul era dus �n instituţii unde se investiga starea morala si rezistenta la tentaţii a acestuia; c) belgian: tratamentul se desfăşoară �n patru etape: reeducare, readaptare sociala prin tratament dirijat �ntr-un climat de �ncredere, per-liberare, eliberare condiţionata. Sistemul �n comun. Deţinuţii stau permanent �n comun, administrarea penitenciarului este simpla si economica; singurul aspect negativ �l constituie contagiunea morala si �nvăţarea tehnicilor infracţionale. Cel mai răsp�ndit �n prezent sistem de detenţie. Penitenciarele mai pot fi clasificate după următoarele tipuri: a) regionale: pentru preventivi; b) de transfer: cel mult o luna, �n vederea regrupării deţinuţilor; c) pentru deţinerea celor cu infracţiuni grave contra securităţii statului; d) pentru munca silnica; e) cu regim sever pentru deţinuţi care au comis abateri; f) pentru bărbaţi; g) pentru femei; h) pentru minor. Viaţa �n penitenciar şi sistemul de detenţie se mai structurează şi după criteriul tipurilor de norme şi legi, valori, obligaţii pe care deţinutul trebuie să le respecte. �n penitenciar acţionează 3 tipuri de norme: 1. organizaţionale - normele de acest tip include mecanismul de funcţionare a instituţiei penitenciare; 2. acţionale - regulile colectivităţii deţinuţilor. 3. relaţionale – modalităţile considerate cele mai eficiente �n raporturile deţinut - deţinut, deţinut - grup, deţinut - personal. �n paralel cu aceste norme �n penitenciar există si norme oficiale si neoficiale: • oficiale - urmăresc atingerea obiectivelor instituţiei: productive, educative, preventive. • neoficiale care exprima generalizarea experienţei dob�ndite de deţinuţi cu scopul de a crea relaţii si condiţii suportabile pe parcursul executării pedepsei, acţion�nd doar �n interiorul grupului de deţinuţi. Fiecare deţinut are obligaţia de a respecta aceste norme si reguli. Nou venitului �n penitenciar i se aduc la cunostinţă aceste regulamente. Aici cea mai mica greşeala este sancţionată. Sancţionarea variază �n dependenta de durata şederii, vechimea sa �n penitenciar, starea de recidiva, v�rsta deţinutului, status-ul si rolul. Din toate acestea relevam modalităţile de interiorizare a normelor informale a grupului de deţinuţi: - Conduita individului este �n funcţie de statutul actual: odată intrat �n penitenciar subiectul va acţiona conform normelor situaţiei date. - Deţinuţii cu vechime sunt mai dispuşi spre cooperare şi ajutor, cu scopul ca noul venit sa se conformeze grupului. - Uneori aderarea la sistemul de norme si valori informale are rolul de mecanism de securitate, apărare. - Gama de reguli, obiceiuri, ierarhii este admisa mai uşor de deţinuţi cu un grad foarte scăzut de instruire. Normele şi valorile neoficiale �n general au menirea de a conserva un sistem de relaţii �n avantajul deţinuţilor cu pedepse mari, pe termen lung de pedeapsa. Aceste norme fiind impuse de relaţii de putere din nevoia de securitate, prin imagini şi perspective a vieţii de după eliberare. Condiţia respectării acestor norme este ca �ncălcarea sa nu fie vizibila de cei din jur, �n caz contrar administraţia penitenciarului este obligata sa-i ofere suficienta protecţie pentru a se desprinde de normele impuse de grupul deţinuţilor, ce de multe ori sunt �n contradicţie cu normele sociale, morale, juridice. Activitatea normativa informală se impune pentru ca vine din interiorul grupului de deţinuţi. �ntre normele oficiale şi neoficiale nu exista o contradicţie majora primele primind obligaţii şi drepturi, celelalte menţin o ierarhie bazată pe prestigiul conferit de mărimea pedepsei, nivelul informaţiei �ntre deţinuţi şi personalul �nchisorii. Pentru minori si deţinuţi tineri viata normativa pare mult mai uşoara, ei se asociază mai repede �n calificarea �ntr-o profesie, meserie folositoare. �n prezent �i ajuta să se integreze �n sistemul penitenciar. Personalul la fel ca şi deţinuţii au un sistem de norme si valori prin care participa la viaţa orgaziţională, explicit formulate la nivelul instituţiei penitenciare şi legătura lor cu nevoile şi aspiraţiile fiecărui membru. Trebuie sa aibă o competenta vizibila, maniere agreabile, transparenţa, neutralitate binevoitoare, �nţelegere corecta a timpurilor �n care trăim, munca depusa de către personal să prezinte o terapie sociala, de a face din penitenciar un loc unde se renaşte. A avea o idee �naltă despre viaţă şi om �n situaţia de a administra existenţe care temporar au valoarea diminuată. �n viaţa cotidiană a penitenciarului personalul nu are prea des satisfacţii: a influenţa spre bine �n perioada de tranziţie a ţării, c�nd unele valori nu se mai respecta, c�nd este dificil să defineşti binele şi sensul evoluţiei sociale, c�nd evenimentele vieţii o iau �naintea g�ndirii. Diverse categorii fiind pregătite si perfecţionate diferenţiat bazate pe calificare si moralitate. Personalul �nchisorilor se găseşte pe aceeaşi scenă cu deţinuţi, a fi partener de viaţă cu ei �nseamnă a le fi superior �n univers sufletesc chiar daca penitenciarul este o frontiera a civilizatei, a-ti face datoria �nseamnă mai �nt�i de toate a fi om. Personalul penitenciar din Republica Moldova activează �n 21 de penitenciare plasate pe �ntreg teritoriul republicii: Nr.1 - �n oraşul Bălti; Nr.2 - �n oraşul Tighina; Nr.3 - �n oraşul Chişinau; Nr.4 - �n suburbia Cricova; Nr.5 - �n oraşul Cahul; Nr.6 - �n oraşul Soroca; Nr.7 - �n satul Rusca, H�ncesti; Nr.8 - �n oraşul Tighina; Nr.9 - �n suburbia Pruncul; Nr.10- �n satul Goeni, Dubasari; Nr.11- �n orăşelul Basarabeasca; Nr.15- �n suburbia Cricova; Nr.17- �n oraşul Rezina; Nr.18- �n satul Branesti, Orhei; Nr.19- �n satul Goeni, Dubasari; Colonia de reeducare prin munca �n orăşelul Lipcani; Penitenciar: Nr.1 - cu regim strict �n oraşul Rezina; Penitenciar: Nr.2 - cu regim strict �n oraşul Leova; Colonia de reeducare de la Pruncul. Conform datelor furnizate de către Departamentul penitenciar �n �nchisorile din Republica Moldova �ncep�nd cu ianuarie 1992 au fost �nregistraţi următorii deţinuţi după categoriile: bărbaţi, femei, minori p�nă �n aprilie 1999. Anul Numărul total Sexul Numărul de minori Nr. Bărbaţi Nr. Femei 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 11863 13274 15233 14468 14468 19890 10165 12160 13180 9791 12311 14060 13020 13069 17210 19194 10613 11000 1072 963 1153 1448 1497 2670 2986 1567 2070 3585 4952 6850 6154 6753 6012 9985 5447 7040 Vedem după aceste date o creştere a numărului deţinuţilor o sporire a creşterii �n r�ndul femeilor deţinute, şi a minorilor faţă de adulţi. Situaţia problematica �n r�ndul minorilor deţinuţi si a femeilor deţinute s-a acutizat �n virtutea unor factori sociali, economici, morali, psihologici. Creşterea razei criminalităţii a sporit mărirea numărului populaţiei totale deţinute la fel cu criza generală din societatea noastră a influenţat sporirea numărului de deţinuţi minori şi femei deţinute, ceea ce contravine Drepturilor omului. Deoarece se �nrăutăţesc condiţiile de existenţă �n general �n �nchisorile din �ntreaga lume. Sistemul penitenciar şi condiţiile lui de existenţa trebuie să corespundă standardelor mondiale, �n limitele legii. �n urma dezmembrării fostei URSS �n fostele republici inclusiv şi �n Republica Moldova �ncă n-a fost creat un sistem penitenciar analog celui care funcţionează �n ţările democratice dezvoltate din occident. �n tarile ex-sovetice continua sa se menţină un sistem de lagăr �n barăci, camere de �nchisoare cu detaşamente ce deţin c�te 50-100 condamnaţi, fiind suprapopulate �n condiţii echivalente de dormit, iluminare şi aer curat. Specific sistemului este tinerea deţinuţilor strict �n funcţie de v�rsta, starea sănătăţii, condamnare, timpul efectiv executat din pedeapsa. Minorii separaţi de majori, ce-i primari separaţi de recidivişti, �ncerc�nd prin eliminarea influenţelor nefaste a celor din urma fata de primii. Mentalitatea tradiţionala a cetăţenilor o atitudine majoritară faţă de minoritate reprezentativă de cei care se află după zăbrele. Acestea fiind consideraţi cetăţeni de rang inferior, care nu mai merită nici atenţia nici grija. �n Republica Moldova instituţiile penitenciare nu corespund standardelor mondiale, Legii cu privire la aceste instituţii, ce reglementează activitatea lor. E de menţionat că majoritatea lor sunt nominalizate sa afle �ntr-o stare tehnica deplorabilă. Din lipsa de finanţe timp �ndelungat �n ele nu se efectuează reparaţii, multe �ncăperi devenind insuficienţe de exploatat. �nzestrarea tehnică sub nivel creeaza condiţii pentru diverse �ncălcări ale regimului de �ntreţinere al arestaţilor. Timp �ndelungat nu se efectuează nici prelucrarea sanitaro-epidemologică, fapt care aduce la apariţia bolilor pediculozei şi tuberculozei. �n asemenea condiţii deţinutul fiind pedepsit dublu: prima data de către instanţe, iar a doua oara prin condiţiile inumane de deţinere. Este nevoie de o reformă a sistemului penitenciar �n Republica Moldova baz�ndu-se pe principiile esenţiale ale celorlalte state ale lumii: - penitenciarele trebuie să consolideze puterea �n limitele legii şi nu a autorităţii criminale. - viaţa penitenciară trebuie sa se apropie de condiţiile de viaţă din libertate, deşi societatea se opune acestui fapt deţin�nd deţinuţii �n condiţii severe. - cel mai important este selectarea si pregătirea personalului şi cadrelor penitenciare prin stagiere �n străinătate. - şi nu �n ultimul r�nd condamnaţii nu trebuie autocriticaţi ei trebuie sa-şi dezvolte simţul autocriticii pentru a se corecta. Reforma penitenciară prin care să fie stabilit caracterul deschis al penitenciarelor pentru controlul social fiind eficient prin faptul că ar permite ameliorarea şi a activităţilor penale - o direcţie principală �n reformarea sistemului penitenciar. Trebuie să fie efectuate controluri �n cadrul penitenciarelor şi a altor aspecte ale caracterului deschis manifestat prin desfăşurarea zilelor uşilor deschise �n �nchisori, c�nd rudele, prietenii şi mijloacele mass-media organizaţiile obşteşti ar putea lua cunoştinţă cu condiţiile materiale de deţinere a condamnaţilor. Ar trebui şanse dea mai des publicaţii dări de seama ale tuturor instituţiilor penitenciare prin expedierea la toate organele de stat, organizaţii no-guvernamentale, pentru a putea fi recepţionată şi prin Internet. Specific sistemului penitenciar din republica noastră este sistemul foarte inclus cu secret la care este foarte greu de pătruns, sub care se ascunde neagra realitate. 2. Problemele sociale ale privării de libertate Complexitatea sistemului penitenciar impune cu necesitate studierea problemelor privării de libertate. O veşnică imensitate frăm�ntată de problemele umane de o parte si de alta a gratiilor, de la un caz la altul, la coordonate grupate �n tipuri. Problema libertăţii a frăm�ntat si mai continua si astăzi să frăm�nte minţile oamenilor. �n această soartă a lumii, ar trebui să medităm asupra adevăratului sens al vieţii noastre, asupra esenţei fiecăruia din noi. 1 Faptul libertăţii este foarte important pentru că este fundamental conceptului şi practicii revetii si �ntregii ordini morale. Libertatea este scutirea de necesitate, este liber ceea ce nu este necesar. Libertatea poate fi fizica manifestată prin libertatea spontaneităţii, adică de violenţa sau de constr�ngere. Această libertate �i revine �n general omului deşi nu totdeauna �n cazul deţinutului. Libertatea poate fi morala, ea este scutirea de necesitatea de a fi supus legii sau poruncii unui superior, limitată de legea naturală umană. Noţiunea de drept şi nedrept, virtute si viciu, poruncă şi permisiune, merit şi vină, laudă şi reproş, remuşcare şi satisfacţie morala cer şi presupun responsabilitatea proporţiilor acţiuni sau libertatea voinţei. Dacă omul nu este liber legile şi prescripţiile, sfaturile, rugăciunile şi implorările, recompensele şi pedepsele nu au nici un scop. Aceste noţiuni nu implică �n mod necesar libertatea deoarece se verifică şi acolo unde cu siguranţă nu există libertate aşa cum �l aruncăm �n �nchisoare pe deţinut. Combaterea libertăţii este constr�nsă de concesii �n favoarea libertăţii. Nu limitarea libertăţii ci amplificarea este calea cea mai directă către rezolvarea problemelor umane. Problematica de bază a privării de libertate este �nsă-şi libertatea ca condiţie umana strict necesară care trage după celelalte probleme legate de pedeapsa, intimidare, readaptare, factori facilitanti �n apariţia tuturor dificultatilor detenţiei. �nsuşi penitenciarul este problema cea mai mare căci prin esenţa sa manifestă o mulţime de probleme. Nu se ştie dacă privarea de libertate este un remediu eficient �n tratarea criminalităţii. Susţinerea şi presiunea spre performanţa si schimbare vine din mai multe direcţii: din partea guvernului care trebuie să facă faţă standardelor internaţionale; din partea publicului care aşteaptă informaţii privind gradul de siguranţă al �nchisorilor şi calitatea activităţilor de recuperare ce se desfăşoară cu deţinuţii; din partea unor grupuri interesate �n colaborare cu �nchisorile adică cu organizaţiile no-guvernamentale pentru drepturile omului; cu centre universitare şi de cercetări ştiinţifice; cu toţi cei interesaţi de problema penitenciară globală cu aspecte sociale, psihologice, educative, morale, juridice. Problematica umană din penitenciarele pentru adulţi şi centrele de reeducare a minorilor delicvenţi este legată de: - hiperadapterea la viaţa de detenţie; - construcţia cognitiva a realităţii la deţinuţii recidivişti; - abordarea transculturală a recidivei; - victima �n viziunea deţinuţilor; - alienarea la deţinuţi cu pedepse mari; - liderul harizmatic �n comunitatea deţinuţilor; - dinamica personalităţii condamnaţilor pentru crime abominabile; - comportamente aberante �n detenţie; - patologia sexuală �n penitenciar; - supraaglomerarea �nchisorilor; - violenţa �n grupurile de deţinuţi; - stilul de viaţă la recidivişti; - problematica psiho-socială a femeilor deţinute; - schimbări calitative �n delicvenţa minorilor; - deţinuţi cu diverse tipuri de handicap; - calitatea vieţii �n detenţie; - stilul de viaţă al personalului; - structura valorilor gardianului. Din primele clipe �n care a �ntrat �n �nchisoare subiectul se confruntă cu o serie de probleme �n primul r�nd de adaptare la regimul, normele si regulile de detenţie. Pentru orice om privarea de libertate este o situaţie deosebită, de coexistenţă �n comun a unor persoane diferite după v�rstă, sex, limbă, religie, opinie, temperament, caracter, origine naţională, statul economic şi social. Fiecare deţinut trăieşte diferit momentele adaptării care pare a fi ceva simplu. Dezorientat, dezamăgit, disperat, părăsit de familie deţinutul simte nevoia şi integra �n noul colectiv. Nu are de ales �ntre izolare sau conformare. Izolarea �i va face şi mai grea viaţa conform�ndu-se se adaptează la situaţia de deţinut. �n aceste momente penitenciarul prin personal trebuie să sprijine deţinutul moral, fizic, psihologic prin cele mai eficiente mijloace. �n ce priveşte construcţia cognitivă a realităţii la recidivişti ei au planuri bine �ntemeiate pe viitor este o problemă deoarece majoritatea din ei nu vor mai fi reeducaţi niciodată. După părerea lor viaţa penitenciară este uşoară, sunt mulţumiţi, nu au remuşcări, profită de orice ocazie pentru aşi atinge scopurile, sunt violenţi, influenţează celelalte categorii de deţinuţi, au pe conştiinţă mai multe acţiuni criminale, tot timpul se cred cei mai ne�ndreptăţiţi. E o situaţie de problemă deoarece după afirmaţia lui Emile Durkeim crima este normală �ntr-o societate fiindcă dacă ar lipsi este cu totul imposibilă... A pune crima printre fenomenele de sociologie normală �nseamnă nu numai a spune că este un fenomen de ne�nlăturat deşi regretabil datorat răutăţii incoibile a oamenilor �nseamnă a o afirma ca un factor al sănătăţii publice o parte integrantă a oricărei societăţi sănătoase. E şi mai greu să convingem un recidivist că nu are o părere, o purtare corectă ci autosocială �ntr-o perioadă at�t de schimbătoare, de tranziţie a societăţii noastre. O altă problemă priveşte abordarea trans-culturală a recidivei. Dacă primul contact cu penitenciarul este distrugător fizic, psihologic, social atunci cum de explicat fenomenul recidiva şi mulţi-recidiva. �nseamnă că tratamentul a fost un eşec. Poate că este nevoie de un regim mai strict, ori existenţa unor �nchisori speciale pentru recidivişti. Recidiviştii alcătuind o parte foarte numeroasă din deţinuţi prin problema existenţei faţă de cei obişnuiţi a unor diferenţe �n ce priveşte modul de viaţa şi atitudinile lor. Această diferenţă este unul din argumentele care justifică dezbaterile frecvente asupra instaurării stabilimentelor speciale sau cu securitate �ntărită. Pentru reformatori, recidiviştii reprezintă simbolul eşecului oricărei masuri de recluziune penală, al neputinţei tratamentului penitenciar. Pedeapsa revizează mai �nt�i să fie "utilă societăţii" prin reeducarea comportamentelor. Pentru a recidiva efectele sunt aşteptate �n principal de la pedepsele cele mai grele: anterior pedeapsa cu moartea, mai puţin este eficientă �n prezent amenda sau alte pedepse �n afara �nchisorii. Efectul se vede prin privarea de libertate sau ameninţarea cu privare de libertate. Trebuie să fie folosite noi modalităţi pentru diferite categorii de recidivişti: pentru cei ocazionali, care incidental au comis crima e nevoie să se aplice o pedeapsă de intimidare, celor ce pot fi reformaţi, o pedeapsă reeducativă, cei ce nu pot fi reformaţi, trebuie neutralizaţi printr-o pedeapsă cu o durată mare. Uneori nici aceste tratamente nu ajută pentru că un recidivist nu a fost nici intimidat, nici readaptat �ntr-o pedeapsă precedentă. Această problemă va fi rezolvată c�nd se va estima că intervenţia penală produce un efect pozitiv dacă numărul recidiviştilor se va micşora. Recidiva este �ntotdeauna interpretată ca un rezultat, chiar dacă prin termeni inversaţi: de la o capacitate de a face bine, la o capacitate de a face rău. �nchisorii �i răm�ne funcţia de neutralizare, eficientă temporar. Problematica fenomenului recidiva poate fi analizată de la relaţia şomaj - criminalizare. Ambele fiind o arabilă a stilului de viaţă. Mulţi deţinuţi reveniţi �n penitenciar explică, motivează acest lucru prin şomaj, stare care a determinat marginalizarea lor si o pierdere a stimei sociale pe care o aveau. Sărăcia şi inegalitatea pot �mpinge individul la crima, lipsa unor mijloace legitime de azi atinge scopurile aprobate de societate, �n anumite circumstanţe unii indivizi �ncearcă să le obţină prin mijloace nelegitime. �n perioada actuală, schimbările sociale au făcut ca ideea de egalitate să marcheze profund scutimentul de justiţie al oamenilor, şi �n special al celor ce bineficiază puţin de procesele sociale noi. Aici apare ca rezultat discripanta dintre ideologia egalităţii sociale şi realităţile de fapt devenite mult mai profunde: cei privaţi de resurse materiale şi cei privaţi de drepturile umane fundamentale. O reducere a acestor şanse a criminalităţii ţine de : domeniile relaţiilor din familie, cu prietenii; de domeniul social: investiţiile afective �n familie, educaţie, prestigiu, cariera, perspestive pe viitor; convingerile morale la fel �i poate face pe oameni să evite activitatea infracţională. �n ce priveşte stilul de viaţă al recidiviştilor ei au valori şi interese diferite de cele ale nerecidiviştilor. Ei doresc drepturi mai mari. Program TV permanent, decret de graţiere, hrană mai buna, lăsarea parului, asistenţa medicală mai buna, mijloace audio-video personale. Au cerinţe mai mari liderii ce provin din categoria lor. Ei se socot mai presus de ceilalţi deţinuţi, au drepturi mai mari; �n aceasta şi constă problema stilului recidivist de viaţă. Din studiul personalităţii recidiviştilor rezultă că acestea caută mereu experienţe şi activităţi gratifiante, tind cu �nverşunare - c�t timp sunt la libertate - spre tot ceea ce le poate oferi satisfacţii imediate. Din această cauză, pierderea libertăţii este resimţită cu at�t mai dramatic, cu c�t ei nu s�nt obişnuiţi si nici nu acceptă de bună voie vre-un fel de restricţii. �n aceste condiţii detenţia este nu numai privarea de libertate �n mişcare şi acţiune, ci şi o ruptură drastică �n comportamentul obişnuit, preferenţial al infractorului. Pentru orice cadru juridic ori penitenciar este greu de lucrat cu un deţinut recidivist, pe l�ngă celelalte caracteristici mai are şi antecedentele sale şi "şcoala penitenciarului". Această experienţă "tragică" umană lasă urme ad�nci de neşters �n psihologia individului, �n comportament şi caracter, �n raporturile sale cu autoritatea. Chiar daca individul fost recidivist şi-a schimbat atitudinea sa faţă de viaţă, ea poate fi temporară, nu este exclus că după două comiteri de crime să nu fie comisă o a treia crimă cum ea poate şi să nu mai aibă loc niciodată. �nsă �n toate cazurile de recidiva, alături de noile fapte incriminate anchetatorul trebuie să examineze atent experienţa de penitenciar a �nvinuitului spre a avea o imagine completă asupra personalităţii sale. O problemă importantă a deţinuţilor este structura puterii grupului; fiind originea multor evenimente negative. Prezintă o dificultate �n primul r�nd pentru cadrul unităţii de detenţie ele vor da responsabilităţi deţinuţilor ce �ndeplinesc anumite condiţii, dar sunt descoperiţi liderii informali a căror autoritate este incontestabil mai mare dec�t a celor numiţi oficial. Sunt preferaţi de majoritatea deţinuţilor persoanele mediocre cu un anumit stil de comportament �n relaţii cu ceilalţi. Din investigările efectuate a rezultat că liderul cel mai agreat este cel ce �şi exercită influenta din mijlocul grupului şi nu din faţa lui. Liderul �n imaginea deţinuţilor trebuie sa fie obiectiv, respectabil, forţa fizică, dicţie buna, inteligenţă, priceput �n oameni. �nsă nu �ntotdeauna aceste calităţi aparţin liderului grupului de deţinuţi, �n mediul lor poate da, dar pentru societate nu. Acest lider te poate sprijini din toate punctele de vedere doar c�nd te conformezi. Toate acestea şi �n general venirea �n penitenciar tulbură echilibrul personalităţii reduc�ndu-i spaţiul de viaţă, timpul personal, comportamentul social. Componentele sociale ale personalităţii privind efectele acţiunii mediului, fenomenul �nvăţării şi prin educaţie spontană şi instituţionalizată devin forţe matrice şi motive care modelează comportamentul. Au loc o serie de schimbări ale personalităţii �n penitenciar datorită influenţei acestui sistem instituţional patogen care �n cele mai multe cazuri dezvoltă o personalitate şi mai negativă dec�t cum era la �nceput. Dinamica personalităţii �n �nchisoare constituie o problemă de ordin social - psihologic c�t şi a individului. Foarte mult depinde de subiect. Dacă el va dori va fi tratat, dar dacă se va opune reeducării, nici un sistem de norme şi regimuri nu-l vor putea dezbate de pe calea care a pornit. Neacceptarea, respingerea sociala, este un motiv puternic de acţiune si comportamentul va fi direcţionat antisocial. Dinamica personalităţii depinde şi de trăsăturile şi caracterul ei, violenţa şi agresivitatea dezvolt�ndu-se şi mai tare spre polul negativ. Brutalitatea şi violenţa are consecinţe ample asupra deţinuţilor noi, este constituită de supraaglomerarea �nchisorii. Supraaglomerarea depăşind capacitatea de cazare, afect�nd vizibil condiţiile de viaţă ale deţinuţilor. Aglomerarea este o problemă organizaţională ce implică modul de evaluare a asigurării serviciilor esenţiale. Din punctul de vedere al deţinuţilor efectele supraaglomerării sunt �n mai multe direcţii: o prăbuşire psihosocială; ierarhiile de dominanţă sunt bulnersate, agresivitatea creşte, judecăţile de valoare sunt severe, se pierde libertatea de mişcare �n spaţiu, e o agitaţie totală. Supraaglomerarea: dezechilibrarea decalajului dintre deţinuţi care se eliberează şi noii sosiţi �n �nchisoare; creşterea duratei medii a executării pedepselor executate; creşterea numărului deţinuţilor cu pedepse mari; lipsa posibilităţii de lucru. Uneori supraaglomerarea duce la alt gen de probleme: autor�niri, greva foamei, cădere �n total pesimism, sinucidere. Deţinutul caută un remediu definitiv al nefericirii sale. Această reacţie exprimă neputinţa individului de a se adapta la situaţia dată. Tentativa de a se sinucide este cel mai des �nt�lnită la deţinuţi nou veniţi �n penitenciar. Transform�nd ultimul eşec al existenţei sale �n eşecul vieţii, gestul sinucidar nefiind o opţiune ci o negare totală a posibilităţii de a alege. Această soluţie nu este deloc raţională deoarece practic nu există nici o situaţie fără ieşire limitele omului fiind infinite �n ce circumstanţe nu s-ar afla el. Cauzele cele mai frecvente sunt abandonul, doliul, separarea, eşecul sentimental, schimbările �n situaţia sa sociala, şi altfel de situaţii. Mediul penitenciar aduce aceste elemente favorizate dar care nu joacă rol direct �n finalizarea actului suicidar. Deţinutul cu astfel de intenţii are nevoie de un partener de disentiu cu care să analizeze problemele sale, să vadă mai clar locul şi rolul său �n �mprejurarea specifică de viaţă, un partener care sa-l ajute sa-şi mărească posibilităţile de rezistentă �n faţa greutăţilor, să-i găsească noi sensuri de existenţă pe viitor. Problema suicidului trebuie să determine un adevărat parteneriat pentru reducerea �ncercărilor deţinuţilor de aşi pune capăt zilelor. Ar trebui pentru soluţionarea acestei probleme aleşi un număr de deţinuţi caracterizaţi printr-un grad de maturizare, şi cunoştinţe ad�nci asupra sistemului penitenciar şi cu o dorinţă adevărată de a ajuta pe alţii mai puţin dotaţi cu viaţa de �nchisoare. Toate acestea poate or avea un efect pozitiv reduc�nd numărul autor�nirilor, sinuciderilor, cu timpul dispăr�nd �n totalitate. S-ar schimba climatul general �n interiorul zidurilor, prin faptul că o serie de responsabilităţi morale ar ameliora suferinţele unor deţinuţi, deţinuţii �nteleg�nd ca detenţia implica si drepturi si responsabilităti. �n penitenciar �şi duc viaţa şi persoane cu diverse tipuri de handicap. Pentru care ar trebui să fie luate masuri ele nu pot fi deţinute �n penitenciare, se vor face aranjamente necesare pentru trimiterea lor �n stabilimente pentru boli mentale c�t pe cur�nd posibile. Constituie o mare problemă faptul că �n instituţiile specializate sau sectoarele aflate sub conducerea personalului medical separarea deţinuţilor suferinzi de cei bolnavi mental sau anormali. Instituţia trebuie să asigure tratament psihiatric necesar deţinuţilor care au nevoie de el. Un tratament special ar trebui să se acorde minorilor instituţionalizaţi �n şcolile pentru minori �n aspect psiho-social. Trebuie accentuate formele de control social iniţierea unor noi metode �n educarea grupurilor sociale unde exista tineri sau minori, să se ia masuri de reeducare reinserţie socială. Date fiind v�rsta si caracteristicile specifice minorizatului reacţia socială �n raport cu persoana celor ce comit fapte antisociale este şi trebuie să fie diferită de cea a adulţilor. Faptul că minorul este �n plin proces de formare şi divinizare a procesului personalităţii, de maturizare socială şi psihosocială ceea ce face ca ditervenţele exterioare restructurate şi recuperative să fie mult mai adecvate şi eficiente. Reeducarea abaterilor minorului, trebuie să decurgă �n condiţii normale, analizate din perspectiva mai multor indicatori: cadre organizatorice, obiective metadologice, forme de stimulare şi recompensare. �n ce priveşte cadrele organizatorice, activitate de reeducare să se desfăşoare diferenţiat de fiecare instituţie socială specializată care preia minorul spre reeducare. �n general calitatea vieţii �n detenţie privind cazarea, igiena personală, hrana este oribilă �n perioada de tranziţie, �n care şomajul su-a luat un av�nt mare. Este greu de asigurat viaţa normală din motive economice. �n special �n timpul unei supraaglomerări a �nchisorilor. Chiar dacă material deţinutul nu poate fi satisfăcut i se poate aduce o asistenţă morală şi religioasă. Accesul la un reprezentant de orice religie nu va fi refuzat nici unui deţinut. Poate că �n nevoia de remuşcare, sau mustrare de conştiinţă pentru fapta comisă. Victima �nseamnă �ntotdeauna fiinţa umană. �n viziunea deţinuţilor victima este vinovată de comiterea actului antisocial, şi de şederea lor �n penitenciar. Deşi victimei i se acordă mai puţină atenţie din partea legiuitorului, cu toate că ea poate suferi şi mai mult direct sau indirect consecinţelor fizice, morale, materiale, sociale. Victima poate fi orice persoană care nu şi-a asumat conştient riscul, şi fără să vrea ajunge să fie jertfită. Una din cele mai importante probleme �nt�lnite des �n penitenciare este comportamentul aberant. Din partea unor specialişti este o problemă de ordinul cel mai general pentru unii ea nici nu este o problemă. Calificată ca o problemă socială de majoritatea statelor lumii ca deviata sexuala: homosexualizmul şi lesbianismul. Cercetările etnografice ne demontează că �n multe societăţi practicele acestea erau normale şi sunt str�ns legate de religie. Problematica femeii deţinute este importantă din toate punctele de vedere pentru a confirma acest lucru este nevoie să amintim că şi �n republica noastră există o �nchisoare de femei �n apropierea satului Rusca, raionul H�nceşti. După cum au afirmat mai toate femeile cel mai greu e să �nduri atmosfera moral-psihologică din detenţie. Nimeni nu s-a pl�ns pe administraţie. Pentru fiecare persoană aflată �n �nchisoare principalul e să poată rezista. Pentru aceasta te ajuta: omenia şi puterea morală. Dacă deţinuta c�nd a comis crima urmarea profitul material bănesc aici nu-i este de folos, şi uneori dăunează. �n urma cercetărilor făcute pe baza acestei instituţii s-au demonstrat următoarele că sunt 253 deţinute �n aprilie 1998. Studii superioare Studii medii Medii speciale Medii speciale incomplete Fără carte 67 70 11 92 2 Moldoveancă Rusoaică Ucraineancă Bulgară Belorusă Poloneză Ţigancă 166 47 26 3 1 1 4 1 deten 2 deten 3 deten 4 deten 5 deten 6 deten 7 deten 8 deten 9 deten 11deten 90 95 25 25 10 2 2 3 1 1 Furt Jaf T�lhărie Droguri Viol recidiviste 102 10 27 19 2 17 1-3 ani 3-5 ani 5-10 ani 10-14 ani 14-25 ani 60 69 101 17 4 Cel mai bun remediu ar fi ca după comiterea primului act un termen min. pe o lună - două ca un fel de excursie. E puţin probabil ca aceste persoane vor mai comite asemenea acte. S-a constatat ştiinţific că o femeie poate rezista �n puşcărie 5 ani maximum 7 ani apoi degradează ca femeie. E o problemă gravă ce cere soluţionare femeia răm�ne femeie chiar şi după zăbrele. Acuma despre divinitatea problemei, explicaţia este simplă. �ntre femei mai ales �n locul de detenţie este lesbianizm. Administraţia vede şi nu le interzice. Doar �n cazul c�nd asemenea manifestări provoacă nemulţumirea altora, sau dezordinea publică. Aici este ordine, stabilitate si mai multa bunăstare. Ar trebui din partea tuturor organelor legislative să se ia măsuri de soluţionare a problemelor femeii deţinute. O femeie are nevoie de alte condiţii pentru trai, de existenţă. Chiar dacă a pornit pe o cale greşită, o femeie �n penitenciar trebuie ajutată şi poate este mult mai uşor a convinge o femeie, a-i arată o cale mai buna. Nu trebuie să uitam că mai �nt�i de toate o femeie este mamă şi poate a făcut un lucru din greşeală. Deţinuţii cu anomalii psihice nu pot fi scoşi din societate, nimerind �n penitenciar deseori �ncalcă regimul locurilor private de libertate. Aceasta se lămureşte prin faptul că boala este rău tratată. Tratamentul trebuie să aibă loc conform defectelor. La tratarea deţinuţilor cu anomalii psihice apar probleme de locul unde să fie plasaţi, cum de dovedit diagnostica, organizarea ajutorului medical. Mulţi savanţi fiind de părerea că aceşti deţinuţi să fie plasaţi �n stabilimente de munca care corecţionala cu anumite condiţii, regim mai eficient deferit de celălalt contingent de deţinuţi pentru el fiind mai grea adoptarea �n detenţie metodele folosite acolo, pot să nu aibă efect este nevoie de �ntreţinerea acestei categorii de deţinuţi. Toate aceste probleme legate de sistemul de detenţie au �n primul r�nd consecinţe asupra deţinuţilor ele nefiind rezolvate la timp distrug totul. Pentru a face mai uşoară viaţa condamnaţilor este nevoie de rezolvarea la timp a conflictelor din grupul de deţinuţi, dintre personal şi deţinuţi. Respectarea drepturilor, obligaţiilor şi normelor prevăzute regulamentul penitenciar, c�t şi cele ce ţin de drepturile omului. Indiferent problemele de ce ordin ţin politic, economic statul este obligat să asigure drepturile omului chiar şi �n condiţiile �nchisorii. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
