Cruciadele Categoria: Referat Istorie
Descriere: Aici cele douã ostiri au fost risipite de turci, iar Ludovic si Conrad, cu resturi din armatã, si-au sfârsit expeditia ca simpli pelerini. În tot acest timp turcii continuau ofensiva. Sultanul Damascului si Egiptului, Saladin, un militar si om politic capabil. a unit lumea musulmanã sub conducerea sa si si-a îndreptat atacul împotriva Ierusalimului... |
|
||
|
|
|||
|
1 Cruciadele Cruciadele au fost expeditii militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri si coloniza regiuni din Orientul Apropiat, �ndeosebi Palestina si Ierusalimul. Ele au ap�rut �ntr o societate aflat� �n plin� expansiune politic� si militar� si sunt o �ntregire a procesului de colonizare petrecut �n Europa, la ele particip�nd toate clasele si p�turile sociale. Aspectul religios const� �n faptul c� aceste expeditii au fost �nsotite, la �nceput, de o ideologie crestin�. Proclamate ca "r�zboaie sfinte", ele au fost organizate �n numele eliber�rii asa numitelor "locuri sfinte", �n principal Ierusalimul si �mprejurimile sale, de sub dominatia musulman�. Canalizarea spiritului r�zboinic al cavalerilor �n afara Europei, ap�rea tuturor o solutie fericit�. La ideea de cruciad� au aderat repede si or�senii, care �ntrez�reau posibilitatea unor noi piete de desfacere si aprovizionare. Participarea masiv� a t�r�nimii la cruciade se explic�, pe de o parte, prin pauperizarea ei, pe de alt� parte, prin spiritul de colectivitate si solidaritate foarte puternic �n Evul Mediu, fapt dovedit cu prisosint� �n timpul cruciadelor copiilor. Principii s-au al�turat si ei cruciadelor deoarece nu puteau r�m�ne �n afara unei lupte care le ar fi adus noi st�p�niri, prestigiu si glorie. Posibilitatea unor actiuni militare �n r�s�rit si a unor deplas�ri de mase a fost creat� de �ns�si situatia politic� din Orientul Apropiat. �n a doua jum�tate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, dup� ce au cucerit Bagdadul �n 1055, au �naintat �n Asia Mic�, �n Siria si Palestina, pe atunci st�p�nite de Califul din Egipt, iar �n anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc si a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum si Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizant, �ntr-un moment �n care cumanii, pecenegii, maghiarii si normanzii atacau imperiul. �n aceast� situatie �mp�ratii bizantini au fost nevoiti, �n mai multe r�nduri, s� cear� ajutor militar �n Occident. Asa s-a n�scut initiativa papalit�tii de a organiza expeditii �n urma c�rora scaunul apostolic si-ar fi m�rit sfera de influent�, mai �nt�i prin �nl�turarea schismei, din anul 1054, dintre bisericile catolic� si ortodox�, apoi, prin r�sp�ndirea catolicismului �n noi regiuni. �n consiliile de la Piacenza si Clermont din 1095, apelul de cruciad� a fost lansat de c�tre papa Urban al II-lea. Cruciada I (1096-1099) Prima cruciad� Expeditia s�r�cimii, condus� de Petre Pustnicul si Walter cel S�rac, si expeditia cavalerilor grupati �n patru corpuri principale de oaste, conduse de Geoffroi de Bouillon, ales mai t�rziu comandant suprem al armatei; Huges de France, fratele regelui Filip I si Robert Courte Heuse, fiul lui Wilhelm Cuceritorul; Robert de Flandra; Boemund de Tarent si Tancred de Sicilia. Cruciada cavalerilor s-a deschis cu masacrarea evreilor din orasele de pe Rin, K�ln si Mainz, anunt�nd prin aceasta caracterul s�ngeros si de jaf ce aveau s�-l �mbrace expeditiile. �n anul 1097 cavalerii au ajuns la Constantinopol, unde au �ncheiat o �ntelegere cu Alexie Comnenul, prin care se angajau s� recunoasc� suveranitatea �mp�ratului �n teritoriile cucerite de la turci. Cruciatii au respins armata selgiucid� si au cucerit Niceea si Dorileea (mai-iulie 1097). Antiohia a rezistat sapte luni, dar �n cele din urm� a fost si ea ocupat� (1098). Cruciatii au trebuit s� lupte cu musulmanii �nc� un an pentru a-si croi drum spre Ierusalim. Dar �n anul 1099 Ierusalim a c�zut �n m�inile lor. �n urma cuceririlor f�cute, s-au creat mai multe formatiuni politice, conform sistemului politico-vasalic din Occident: regatul Ierusalimului, Principatul Antiohiei, Principatul de Galileea comitatele de Tripoli, Edessa, Jaffa, senioriile Tyr, Ramla, Kerak, Ascalon, Beirut, Sidon, Ibelin si altele. Pentru mentinerea ordinii �n r�ndul populatiei cucerite si pentru �nl�turarea r�scoalelor s-au �nfiintat ordine militaro-c�lug�resti: Ordinul Ioanitilor si Templierilor, organizat la �nceputul secolului al XII-lea de c�lug�rii francezi si Ordinul german al teutonilor, spre sf�rsitul aceluiasi veac. Cruciada a II-a (1147-1149) Turcii nu au renuntat la teritoriile pierdute. C�peteniile selgiucide, pe moment, au pus cap�t rivalit�tilor dintre ele si unindu-se au �nceput contraofensiva, ajutate fiind de nemultumirile din r�ndul populatiei supuse, care se r�scoal� �n mai multe r�nduri. Cele dou� r�zboaie purtate, �n anii 1144-1146, �ntre cruciati si selgiucizi au sf�rsit cu recucerirea Edessei de c�tre musulmani. Aceasta a fost cauza organiz�rii celei de a doua cruciade (1147-1148) de c�tre papa Eugen al III-lea. O armat� francez�, condus� de regele Ludovic al VII-lea si o oaste german�, �n frunte cu �mp�ratul Conrad al III-lea, merg�nd pe urmele primilor cruciati, �n vara anului 1148, au ajuns la Constantinopol, de unde, pe vase bizantine, puse la dispozitie de �mp�ratul Manuel Comnenul, au trecut �n Asia Mic�. Aici cele dou� ostiri au fost risipite de turci, iar Ludovic si Conrad, cu resturi din armat�, si-au sf�rsit expeditia ca simpli pelerini. �n tot acest timp turcii continuau ofensiva. Sultanul Damascului si Egiptului, Saladin, un militar si om politic capabil. a unit lumea musulman� sub conducerea sa si si-a �ndreptat atacul �mpotriva Ierusalimului. �n lupta de la Hattin (1187), �n apropiere de lacul Tiberiada, sultanul a �nfr�nt pe regele Ierusalimului, Guy de Lusignan si a pus st�p�nire pe oras. Guy de Lusignan fiind un om nes�buit deoarece a condamnat o armata �ntreag� la moarte deoarece a fost avertizat sa nu plece deoarece nu aveau apa. C�nd cele 2 armate au ajuns fat� �n fat�, cruciatii nu au avut nici o sans� �mpotriva arabilor care erau mai multi si mult mai bine preg�titi. Din cauza acestui Guy de Lusignan Ierusalimul a fost cucerit si au murit at��ia oameni. Cruciada a III-a (1189-1192) Papa Clement al III-lea a lansat un nou apel de cruciad�, la care au r�spuns regii Angliei si Frantei - Richard Inim� de Leu si Filip al II-lea August - si �mp�ratul Germaniei, Frederic I Barbarossa. �n vara anului 1190 o armat� urias�, bine echipat�, era gata de r�zboi. Filip al II-lea s-a �mbarcat cu oastea sa la Genova, iar Richard I, la Marsilia, �n timp ce Frederic I lua drumul pe uscat. Primii doi suverani, abia plecati, au debarcat �n Sicilia, unde au f�cut un popas lung, de un an, fapt ce i-a permis �mp�ratului german s� ajung� primul �n Asia Mic�, unde a reusit s�-l �nving� pe sultanul de Iconium. Victoria, �ns�, nu a putut fi fructificat�, deoarece Barbarosa a murit �necat pe c�nd �ncerca s� traverseze, c�lare, r�ul Cydnus. R�masi f�r� conduc�tor, cea mai mare parte din cruciati s-au �mpr�stiat, numai un num�r mic, sub comanda ducelui Austriei, Leopold al V-lea, si au continuat drumul, iar �n anul 1191 cele trei armate se �nt�lneau �n preajma Ierusalimului, dup� ce �n drumul s�u Richard cucerise insula Cipru si o cedase lui Guy de Lusignan. Singura actiune comun� a armatelor cruciade a fost participarea la asediul Acrei, �nceput �n anul 1189, interventia lor determin�nd, �n mare m�sur�, capitularea orasului (13 iulie 1191). Dup� acest succes au �nceput ne�ntelegerile din tab�ra cruciatilor, ele oblig�nd pe cei trei conduc�tori s� abandoneze expeditia. Ca o mentiune trista, dupa ce a intrat in Ierusalim, Richard a executat 3000 musulmani, in mare majoritate, femei, b�tr�ni, copii,o adevarat� �ncercare de epurare etnic�. Pe drumul de �ntoarcere, Richard a devenit o perioada prizonierul lui Leopold, fiind eliberat numai dupa plata unei r�scumparari �nsemnate Cruciada a IV-a (1202-1204) Cruciada a IV-a este legat� de numele puternicului pontif Inocentiu al III-lea si de politica sa de a-si impune suprematia asupra �ntregii lumi crestine, occidentale si orientale. �n anul 1190 papa a �nceput predicarea cruciadei, dar armata se aduna greu. La �nceputul secolului al XIII-lea cruciadele �si pierduser� baza popular�, �ntre cruciada popular� si cea aristocratic� distanta se ad�ncise, p�turile s�race nu mai aveau �ncredere �n actiunile nobililor, de aceea, despre cruciada a IV a a �nsemnat o abatere f�tis� de la scopul de cruciad�. �n luna mai a anului 1203, cruciatii, �mbarcati pe vase venetiene, au sosit la Constantinopol, au cucerit orasul si au re�nsc�unat pe Isac al II-lea Anghelos, c�ruia apoi i au pretins desp�gubiri b�nesti pentru ajutorul dat. Cum bazileul nu a putut achita suma cerut�, �n anul 1204 cruciatii au dat din nou asalt capitalei, au cucerit o si au luat o �n st�p�nire. Consecinta cruciadei a IV-a a fost desfiintarea Imperiului bizantin si �mp�rtirea lui �n mai multe state: Imperiul Latin de R�s�rit, �mp�rat fiind ales Balduin de Flandra, Niceea, Epirul si Trapezuntul. Venetia, dat fiind contributia pe care o adusese �n aceast� expeditie, primea privilegii comerciale si st�p�niri teritoriale �ntinse. La cruciad� au mai participat Ludovic de Blois si Geoffroi de Villehardouin. Imperiul bizantin a fost restaurat �n anul 1261, dar el nu si a mai g�sit vitalitatea din trecut. Cruciada a IV-a, prin efectele ei, a contribuit la esecul final al cruciadelor. 1 Cruciada a V-a (1217-1221) Papa Honoriu al III-lea, �l �ns�rcin� pe arhiepiscopul Acrei, Jacques de Vitry s� propov�duiasc� "r�zboiul sf�nt" �n Siria si Palestina. �n statele cruciate care mai r�m�seser� domneau acum principiile legilor numite Asez�mintele Ierusalimului. Conform acestora exista domnia deplin� a baronilor si existau relatiile sociale de tip feudal. La aceast� cruciad� pornir� spre Acra, locul de �nt�lnire al cruciatilor, o serie de feudali: ducele de Austria, Leopold al VI-lea, regele Ungariei, Andrei al II-lea, din Germania veneau pelerini si baroni din t�rile cruciate. Armatele cruciate, care num�rau 2.000 de cavaleri, c�teva mii de soldati c�l�ri, circa 20.000 de pedestri si numeroase trupe neregulate, pornir� la atac. Sultanul Egiptului Malik al-Adil stia c� atacul se rezuma la o cavalcad� a feudalilor, iar �ntreaga expeditie a cruciatilor la limitele unui pelerinaj armat. Malik al-Adil se �ndrept� spre Damasc, apoi trimise trupe de �nt�rire la Ierusalim. Regele ungarie �mboln�vindu-se se �ntoarse acas� �n anul 1218. Viceregele Damascului, Al-Muazzam, fratele lui Malin al-Kamil, porunci s� se distrug� toate zidurile de ap�rare ale Ierusalimului. El socotea c� e mai bine s� predea un oras pustiu si ruinat, dec�t un loc �nt�rit. Leopold al VI-lea, ducele de Austria, se re�ntoarse �n Europa. Malin al-Kamil, sultanul Egiptului, propuse cruciatilor ca acestia s� ridice asediul Damiettei �n schimbul restituirii Ierusalimului. Legatul papal, cardinalul Pelagius de Albano, determin� consiliul de decizie s� resping� propunerile sultanului Malin al-Kamil. Cruciatii pedestri pornir� la asaltul Damiettei, dar Malin al-Kamil si garnizoana din oras �i respinser�. Cruciatii, �nt�rii cu noi forte sosite din Europa, asaltar� Damietta pe care o cucerir� la 5 noiembrie 1219. Cruciatii aveau de g�nd s� fac� din Damietta un centru de rezistent� asem�n�tor Acrei. Eyubizii (populatia din Egipt) pornir� s� salveze Egiptul �n 1220. Din pricina ne�ntelegerilor cu legatul papal, cardinalul Pelagius de Albano - nobil spaniol, regele Acrei, Jean de Brienne, p�r�sise conducerea cruciadei l�s�nd-o numai �n seama legatului papal. Delegatii eyubizilor propuneau s� se fac� un schimb �ntre Damietta si regatul Ierusalimului. Nobilul spaniol respinse din nou propunerea f�cut�. El hot�r� s� se porneasc� cu toate fortele la cucerirea orasului Cairo. Regele Jean de Brienne, care se retr�sese la Acra, se r�zg�ndi si f�cu cale �ntoars�, debarc�nd la Damietta la 7 iulie 1221. Pentru cruciati b�t�lia e pierdut�. La 7 septembrie 1221, Damietta fu predat� fostilor ei st�p�ni. Cruciatii se �mbarc� parte pentru Europa, parte pentru R�s�rit, �ntorc�ndu-se la locurile cucerite de ei �n vremea primei cruciade. Pacea �ncheiat� acum va fi mentinut� timp de opt ani: 1221-1229. Cruciada a VI-a (1228-1229) Papa Grigore al IX-lea �l excomunicase pe Frederic al II-lea �n anul 1227, din cauza vietii imorale pe care o ducea si a raporturilor sale prietenesti cu sultanul Malin al-Kamil. Papa �i interzise s� conduc� cruciada, dar f�r� a tine seam� de pap� Frederic al II-lea se �mbarc� si pleac� �n Siria la �n iunie 1228. Frederic al II-lea se opri mai �nt�i �n Cipru, �ncerc�nd s� pun� m�na pe acest regat; dar Jean d'Ibelin regentul regatului Ierusalimului si Ciprului, �si organizeaz� ap�rarea si �l respinge pe Frederic al II-lea. El conducea o cruciad� excomunicat�, islamofil�. Frederic al II-lea cere lui Malin al-Kamil cedarea Ierusalimului �n schimbul altor teritorii. Frederic al II-lea �ntreprinde un fel de expeditie armat� de la Acra la Jaffa. Se ajunge la �ncheierea tratatului din 18 februarie 1229, prin care Ierusalimul era cedat cruciatilor (acum �mp�ratul german fiind si rege al Ierusalimului), �mpreun� cu orasele Bethleem si Nazareth. �n martie 1229, Frederic al II-lea intr� �n Ierusalim unde este �ncoronat ca rege al Ierusalimului. Frederic al II-lea r�m�ne indiferent de problemele religioase si hot�r�ste ca Ierusalimul s� r�m�n� oras deschis. El se �ntoarce la Acra deoarece baronii se r�sculaser� �mpotriva sistemului s�u centralizat de conducere. Nereusind s� ajung� la o �ntelegere cu baronii, Frederic al II-lea se �ntoarce �n Italia, �n mai 1229. Cruciada a VII-a (1248-1250) �n 1244, dup� recuerirea Ierusalimului de c�tre musulmani, patriarhul din Ierusalim trimisese emisari la principii si regii din Occident, cer�ndu-le organizarea unei noi cruciade generale. La conciliul de la Lyon din iunie-iulie 1245, se lansa chemarea pentru aceast� cruciad�. �n decembrie 1244, Ludovic al IX-lea, regele Frantei, f�g�duise c� va organiza el �nsusi o cruciad�. El nu urm�rea altceva dec�t s� acapareze p�m�nturi si prad� bogat� �n r�s�rit. �n vara anului 1248 Ludovic al IX-lea p�r�si Parisul �mbarc�ndu-se pentru insula Cipru, unde trebuia s� aib� loc adunarea general� a trupelor. Cruciada a saptea avea un caracter francez, pentru c� �n jurul lui Ludovic al IX-lea se adunar� numai nobili francezi. �n septembrie 1248, cruciatii francezi ajungeau �n insula Cipru, unde fur� primiti de regele Henric I al Ciprului. �n prim�vara anului 1249, Ludovic al IX-lea se �mbarc� �mpreun� cu oamenii s�i, la care se ad�ugaser� baroni din Siria si Cipru. Num�rul total al cruciatilor se ridica la aproximativ 15000 de oameni. Ajunse �n fata Damiettei, �n ziua de vineri, 4 iunie 1249, dar sultanul, prevenit, avuse timp s� se �narmeze. Ludovic al IX-lea porunci s� se �nceap� debarcarea; dorea s� c�stige timp ca s� poat� stabili un cap de pod �n fata Damiettei. B�t�lia se �ncheie �n fata cruciatilor. La 6 iunie 1249 cruciatii p�trundeau �n Damietta, pe care o g�siser� deschis�, goal� si neatins�. Trupele cruciate se aleseser� cu o prad� bogat�. Cruciada a VIII-a (1270) R�spunsurile la apelurile papii referitor la o nou� cruciad� �l d� Ludivic al IX-lea, regele Frantei, protagonistul celei de-a saptea cruciade. �ntr-o adunare solemn� , la 24 martie 1268, regele �si anunt� hot�r�rea de a mai conduce o cruciad�. La 1 iulie 1270, vasele cu cruciati pornesc spre Siria, dar cor�biile �si schimb� ruta spre Tunisia. �n Tunisia puterea o detinea dinastia berber� a hafsidilor, monarh fiind emirul Abu'Abd Allah. Schimbarea destinatiei s-a explicat prin politica personal� a lui Carol d'Anjou, ajuns rege al Siciliei, care nu-i ierta emirului din Tunisia c� oferise azil celor fugiti din Sicilia si c� dinastia hafsid� nu voia s� mai pl�teasc� tributul pe care-l v�rsa mai �nainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Deci, �n loc s� ajung� la Acra, care �si tr�ia ultimele ceasuri, cruciatii au ajuns �n Tunisia unde nu c�utau dec�t noi cuceriri si jafuri. Baibars, sultanul mameluc al Egiptului ofer� ajutor emirului Tunisiei. Dar regele Frantei, Ludivic al IX-lea, moare �n lupt�, iar putinii cruciati r�masi �n viat� s-au �napoiat �n Franta. Cu aceast� ultim� �ncercare asa-numitele "cruciade clasice" luau sf�rsit. R�nd pe r�nd statele din Orient au fost recucerite de musulmani. �n 1268 a fost recucerit� Antiohia, �n anul 1289 Tripoli, iar �n anul 1291, Acra, ultimul centru de rezistent� al cruciatilor. Doar regatul Ciprului a r�mas �n m�na "latinilor" mai mult� vreme, el fiind cucerit de turcii otomani abia �n 1571. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
