Kossovo versus Romania - eseu conjunctural Categoria: Referat Istorie
Descriere: In consecinţă România nu mai era suzerană Turciei, dar nimeni nu a recunoscut-o ca stat suveran. Printr-un act de cancelarie ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, profitând de divergenÅ£ele dintre aÅŸa numitele „puteri garante” a comunicat crearea României ca stat independent ÅŸi suveran sub conducerea domnitorului Carol de Hohemzollern ÅŸi nu a fost contrazis de nimeni... |
|
||
|
|
|||
|
1 Cosovo versus Rom�nia. Eseu conjunctural Cu un rar şi singular acord �ntre Preşedinţie, puterea Legislativă şi Guvern, Rom�nia nu recunoaşte noul stat Cosovo care sa auto-declarat de cur�nd independent şi suveran. Nu sunt �ndreptăţit să critic. Dar �ndrăznesc să deschid manualul de istorie . �n 1866 prinţul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost proclamat Domn spre a asigura sprijinul german pentru obţinerea independenţei. �n 1877 Carol a condus forţele armate rom�ne �ntr-un război de independenţă plin de succes, ulterior fiind �ncoronat Rege al Rom�niei �n 1881. Şi acum amănunte: Sub conducerea fermă a Domnitorului Carol brava armată rom�nă a cucerit reduta Griviţa apoi Plevna, un important punct strategic �n apărarea otomană. Puţin după aceste victorii turcii au capitulat. Ca urmare a fost �ncheiat Tratatul ruso-turc de la San Stefano, l�ngă Constantinopol, la 19 februarie 1878, la care Rom�nia nu a fost parte. Rom�nia, Serbia şi Muntenegru au fost recunoscute ca state independente, iar Bulgaria a devenit autonomă. Pentru o parte a despăgubirilor de război pe care trebuia să le plătească, Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta din urmă �şi rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei, pierdută pe nedrept, �n opinia Curţii de la Sankt-Petersburg, la 1856. Tratatul de la San Stefano, prin modul �n care fusese �ncheiat şi prin prevederile sale, leza interesele Marilor Puteri europene, cre�nd un dezechilibru strategic �n regiune �n beneficiul Imperiului Ţarist, �ndeosebi prin apariţia unui aşa-numit Principat autonom al Bulgariei, �n realitate un cap de pod al tradiţionalelor interese ruseşti �n zona Str�mtorilor, căruia i se atribuise cea mai mare parte a fostelor provincii otomane din Peninsula Balcanică. Astfel s-a impus reluarea negocierilor de pace �n numele păstrării echilibrului de forţe paneuropean. Ca urmare, �n iulie 1878 avea loc Congresul de Pace de la Berlin. Rom�nia (şi Serbia) nu erau admise să participe dec�t cu rol consultativ pe motiv că independenţa acestora nu fusese �ncă recunoscută "de jure". Primul-ministru rom�n, Ion C. Brătianu şi ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu au reprezentat Rom�nia la Berlin şi au susţinut poziţia ţării conform "dreptului cel vechi" şi jertfelor făcute �n război. Expunerea delegaţilor rom�ni nu a fost luată �nsă �n consideraţie. Prin Tratat s-a recunoscut independenţa Rom�niei �n a cărei componenţă intrau Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea p�nă la linia de la est de Silistra - sud de Mangalia, posesiune politică rom�nească pe vremea lui Mircea cel Bătr�n. In consecinţă Rom�nia nu mai era suzerană Turciei, dar nimeni nu a recunoscut-o ca stat suveran. Printr-un act de cancelarie ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, profit�nd de divergenţele dintre aşa numitele „puteri garante” a comunicat crearea Rom�niei ca stat independent şi suveran sub conducerea domnitorului Carol de Hohemzollern şi nu a fost contrazis de nimeni. Un precedent pentru Cosovo? NUuuuuuuuuuuuu! Parcă aud corul politicienilor rom�ni. Să deschidem o altă filă de istorie: 1 Dacia era �n antichitate ţara locuită de geto-daci, care erau �mpărţiţi �ntr-un număr mai mare de triburi şi ocupau un teritoriu cuprins �ntre: r�ul Tisa (vest),r�ul Nistru şi Marea Neagră (est), Dunăre (sud) şi Carpaţii Păduroşi (nord). �n anumite părţi chiar depăşeau aceste hotare: spre est peste Nistru, "�naint�nd p�nă spre Bug", iar spre vest, "ajunseră p�nă la Dunărea panonică". Din 85 p�nă �n 89, dacii au dus două războaie �mpotriva romanilor sub conducerea lui Duras sau Diurpaneus şi apoi Decebal. După două răsturnări de situaţii, romanii, sub conducerea lui Tettius Iullianus aveau un mic avantaj, dar vor fi nevoiţi să facă pace din cauza �nfr�ngerii lui Domitian de către Marcomani. �ntre timp, Decebal şi-a refăcut armata, iar Domitian este forţat să accepte plata unui tribut anual dacilor. Traian iniţiază o amplă campanie �mpotriva Dacilor după ce devine Imperator, o campanie cunoscută ca Războaiele Dacice, războaie ce vor necesita utilizarea unei treimi din efectivul �ntregii armate a Imperiului Roman. Rezultatul primei campanii (101-102) a fost atacul capitalei dace, Sarmizegetusa şi ocuparea unei părţi din ţară. Cel de-al doilea război dacic (105-106) s-a terminat cu �nfr�ngerea lui Decebal şi sinuciderea acestuia, regatul său fiind cucerit şi transformat �n provincia romană Dacia. �n anul 106 se formează provincia Dacia propriu-zisă, cuprinz�nd vestul Olteniei, Banatul şi cea mai mare parte a Transilvaniei. Aceasta este organizată ca provincie imperială, lucru explicabil prin faptul că se afla chiar la graniţa Imperiului. �ncepand cu 234, o serie de evenimente slăbesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia �şi proclamă propriul �mpărat, din 236 Maximinus Thrax (primul Imparat Roman de origine barbară) se află �n razboaie continue cu Dacii Liberi şi Sarmaţii, �n cele din urmă fiind asasinat de propriile trupe, �ntre 238 - 251 Goţii şi Carpii �ntreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor romane Dacia şi Moesia (Oltenia, Munenia şi Moldova �n Nordul Dunării), asediind oraşe situate ad�nc �n Balcani şi destabiliz�nd Imperiul Roman - Decius e primul impărat roman care moare pe campul de luptă. In timpul lui Gallienus romanii pierd controlul �n Dacia �n fata Goţilor şi a Carpilor, cu excepţia unor fortificaţii �ntre r�ul Timiş şi Dunăre. După retragerea romană, teritoriile fostei provincii Dacia au făcut parte din regatul Vizigoţilor. �n secolul IV, aceştia au fost alungaţi spre vestul Europei de invaziile hunilor europeni. Populaţia rom�nă (amestecul elementului Dac cu cel Roman) stabilită, de regulă, pe văile apelor montane (aşa numitele ţări) a suportat cu stoicism năvălirile hoardelor nomade. Dintre acestea slavii, un popor paşnic a lăsat ad�nci urme �nainte de a se stabili sub numele de Bulgari �n sudul Dunării şi sub numele de S�rbi p�nă �n regiunea Cosovo din actuala Serbie. Hunii lui Atila, care au creat Ungaria au lăsat parte din hoarde pe teritoriu Transilvaniei care a devenit astfel parte din Ungaria pe la �nceputul mileniului 2. Ungurii lui Atila au convieţuit paşnic cu localnicii rom�ni majoritari care şi-au păstrat limba, religia şi obiceiurile cu toată asuprirea suferită. După primul război mondial, �n 1919 ungurii au acceptat de nevoie un referendum al populaţiei din Transilvania. Prin marea adunare de la Alba Iulia populaţia Transilvaniei sa exprimat pentru alipirea la Regatul Rom�niei, cu toate că Ungaria a condus peste 1000 ani această regiune şi o consideră perla Ungariei. Cu totul similar, populaţia albaneză majoritară din Cosovo �şi obţine independenţa şi suveranitatea printr-un referendum. Nu văd cum, după cele 2 precedente din istoria rom�nă, politicienii să nu accepte recunoaşterea noului stat. Este un act de cruzime care calcă �n picioare toată istoria ţării. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
