Teoria imigrationista Categoria: Referat Istorie
Descriere: După realizare dualismului austro-ungar(1867), Robert Roesler publică, în 1871 la Viena, lucrarea„Romanische Studien”(„Studii româneÅŸti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor”). El preia argumentele precursorilor săi ÅŸi dezvoltă teoria imigraÅ£ionistă, denumită treptat teoria roesleriană... |
|
||
|
|
|||
|
1 Etnogeneza rom�nilor �ntre ştiinţă şi politică Etnogeneza rom�nilor a devenit obiect al disputei fiind contestată de anumiţi autori. Astfel autohtonia rom�nilor şi latinitatea limbii rom�ne sunt puse sub semnul �ntrebării. Există �nsă reprezentanţi ai populaţiilor care s-au stabilit �n spaţiul carpato-danubiano-pontic care consideră că rom�nii sunt cei mai vechi locuitori din aceste zone. Spre exemplu Anonymus relatează faptul că maghiarii găsesc �n Pannonia o populaţie numeroasă alcătuită din mai multe neamuri: „sclauii” –sclavii, „bulgarii” şi „vlahii” adică păstorii romanilor. Acelaşi autor prezintă primele incursiuni ale maghiarilor �mpotriva liderilor locali, una dintre căpeteniile maghiare, Tuhutum, �nving�ndu-l pe Gelu, „un oarecare blac”, al cărui ducat avea capitala la Dăb�ca(Podişul Transilvaniei). Simon de Keza precizează �n lucrarea sa , „Gesta Hunnorum et Hungarorum”, faptul că rom�nii sunt păstori şi coloni ai romanilor şi supravieţuiesc �n Pannonia �n vremea hunilor. Secuii, potrivit aceluiaşi cronicar, locuiesc „�n munţii de margine”. Lucrarea „Viaţa Sf�ntului Gerard” ne oferă informaţii despre formaţiunile politice rom�neşti din secolul XI ce intră �n conflict cu suzeranitatea maghiară (�n Banat-voievodatul lui Ahtum cu capitala la Morisena, �n Transilvania-voievodatul lui Geula cel T�năr cu capitala la Bălgrad). �n anul 1791, la Viena, istoricul ungur Hustzei Andras, autorul cărţii „Vechea şi Noua Dacie” scrie că „rom�nii sunt urmaşii geţilor” şi ai „vechilor colonii romane”, limba lor este at�t de apropiată de acea veche romană(latina), �nc�t rom�nii (valahii) sunt �n Transilvania descendenţii celor două popoare antice amintite. P�nă la sf�rşitul secolului al XVIII-lea , c�nd rom�nii din Transilvania au cerut drepturi politice egale cu celelalte popoare ale Imperiului Habsburgic , istoricii străini au recunoscut originea latină a limbii şi poporului rom�n , fără să nege continuitatea lui in spaţiul carpato-danubiano-pontic . Pentru a le contesta cererile lor �ndreptăţite, �n secolul al XVIII-lea, Eder, Sulzer, Engel, şi după aceea o pleiadă �ntreagă de istorici sau oameni politici , au contestat formarea rom�nilor pe teritoriul vechii Dacii. 1. Precursorii lui Robert Roesler şi contestarii lor �n contextul �n care rom�nii din Transilvania desfăşoară acţiuni �n vederea emancipării naţionale apar unele teorii menite să servească intereselor politice stăp�nilor alogeni. Astfel, Szamoskozy Istvan susţine �ntr-o lucrare din anul 1593 că rom�nii sunt urmaşii coloniştilor romani. După domnia lui Mihai Viteazul afirmă �nsăcă rom�nii nu sunt urmaşii coloniştilor aduşi de Traian �n Dacia, �ntrucat romanii sunt mutaţi la sud de Dunăre. Acest istoric este primul care contestă �n scris autohtonia şi continuitatea rom�nilor �n Dacia. Este combătut de cărturarii saşi L. Toppeltinus şi J. Troster. �n anii 1781-1782 apare la Viena o lucrare �n trei volume scrisă de Franz Joseph Sulzer care suţine că Dacia a fost părăsită iar rom�nii nu se trag din coloniştii romani ci s-au format ca popor �n Peninsula Balcanică, unde primesc influenţa slavă şi �mbrăţişează credinţa ortodoxă;trec fluviul �n două etape-la sf�rşitul secolului al XIII-lea, c�nd sunt atacaţi de �mpăratul Isaac Angelos, precum şi după marea invazie a trătarilor(1241), c�nd „Cumania era golită de toţi locuitorii” iar �n Transilvania rom�nii se aşează după venirea ungurilor şi de aceea nu au drepturi politice. �nsă Sulzer nu-şi convinge contemporanii. Chiar �n timpul răscoalei condusă de Horea, un �nvăţat sas, Michael Lebrecht, scrie că rom�nii, ca urmaşi ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestor regiuni”. Trei ani mai t�rziu, un renumit cărturar englez, Gibbon, specializat �n istoria Imperiului Roman, arată că �n Dacia, după retragerea aureliană, răm�ne „o parte �nsemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de emigrare dec�t de stăp�nitorul got”. De la aceşti locuitori, migratorii �nvaţă agricultura si obiceiurile lumii civilizate. Mişcarea naţională rom�nească din 1791 este comentată defavorabil de I. C. Eder şi de Bolla Marton . Primul găseşte astfel prilejul de a relua ideile lui Sulzer: rom�nii nu au origine romana; ei emigrează de la nord de Dunăre, �n secolul al XIII-lea şi nu au nici un drept �n Transilvania. Bolla �ncearcă chiar să demonstreze că rom�nii sunt de origine bulgară, de aceea li se spune „volohi”. 1 Engel susţine că locuitorii de origine romană revin �n nordul Dunării prin anii 811-813, c�nd ţarul bulgar Krum �i nimiceşte pe avari. Potrivit acestuia, rom�nii vin �n Transilvania �n secolul al IX-lea. Tot el vorbeşte despre o posibilă colonizare a Maramureşului cu vlahi din jurul Constantinopolului, trimişi de �mpăratul Andronic al II-lea Paleologul �n ajutorul regelui ungar Ladislau Cumanul, cu prilejul unei campanii contra tătarilor. 2. Teoria imigraţionistă După realizare dualismului austro-ungar(1867), Robert Roesler publică, �n 1871 la Viena, lucrarea„Romanische Studien”(„Studii rom�neşti. Cercetări asupra istoriei vechi a rom�nilor”). El preia argumentele precursorilor săi şi dezvoltă teoria imigraţionistă, denumită treptat teoria roesleriană. Principalele idei alei lui Roesler sunt următoarel: 1)dacii ar fi fost distruşi ca popor �n urma războaielor cu romanii; 2)vechea toponimie dacică ar fi dispărut datorită acestei exterminări;3)Dacia nu a putut fi romanizată �n 165 de ani;4)toţi locuitorii au părăsit Dacia �n timpul lui Aurelianus; 5)poporul rom�n şi limba rom�nă s-ar fi format la sud de Dunăre, �n acest caz argumentele fiind: a)lipsa elementelor germanice din limba rom�nă; b)existenţa unor elemente lexicale comune �n limbile albaneză şi rom�nă; c)asemănare dialectelor dacorom�n şi macedorom�n; d)influenţa slavă, primită numai la miazăzi de fluviu, unde rom�nii devin ortodocşi şi preiau limba slavonă, folosită lung timp �n biserica lor; 6)rom�nii ar fi un popor de păstori nomazi; 7)n-ar exista izvoare istorice care să ateste existenţa rom�nilor la nord de Dunăre anterior de secolul al XIII-lea, deci ei ar fi venit după maghiari �n Transilvania. Exterminarea dacilor prin două războaie ar fi un caz unic �n istoria universală antică. Faptul că nu s-a �nt�mplat aşa este demonstrat de multiplele dovezi ale continuităţii dacice sub stăp�nire romană(miile de inscripţii din Dacia Traiană, Moesia Inferior şi Moesia Superior) care atestă convieţuirea activă dintre autohtonii geto-daci şi coloniştii Romei. C�t priveşte toponimia, noile aşezări cu nume ca Apulum, Buteridava, Capidava, Drobeta demonstreazăcă argumentele lui Robert Roesler sunt eronate. Izvoarele literar-istorice, dovezile lingvistice dar şi cele arheologice, cartografice, epigrafice, numismatice, atestă realitatea etno-demografică din secolele al II-lea şi al III-lea: dacii nu sunt distruşi ca popor,ei sunt �nvinşi,supuşi, trăiesc �n aşezări rurale şi urbane, sunt romanizaţi iar cei 165 de ani au fost suficienţi pentru ca romanizarea să aibă loc. Izvoarele lingvistice -dar şi cele de altă natură- confirmă continuitatea daco-romană la nord şi la sud de Dunăre, din 275 p�nă �n anul 602. Convieţuirea cu populaţiile germanice la miazăzi de fluviu este uşor de dedus din opera lui Auxentius, episcop de Durostorum. Mult invocata chestiune a fondului lexical comun din limbile rom�nă şi albaneză este deplin lămurită prin cercetările efectuate �n ultimul timp, at�t pe plan naţional, c�t şi internaţional. Asemănările cu limbile vorbite �n spaţiul baltic, �n Caucaz, chiar mai departe, nu fac altceva dec�t să reliefeze autohtonia rom�nilor, formarea lor ca popor �n spaţiul carpato-danubiano-pontic, la nord şi la sud de Dunăre. Nici un izvor nu atestă o „migraţie rom�nească” de la sud la nord �n secolele IX-XII. Emigrările rom�neşti vor acea loc �n secolele XIII-XX, dar toate dinspre Transilvani către celelalte sectoare ale spaţiului carpato-danubiano-pontic. 3. Combaterea teoriilor neştiinţifice privind etnogeneza rom�nilor Teoria imigraţionistă este promp combătută de teoria autohtoniei (sau continuităţii) susţinută de A. D. Xenopol şi Bogdan Petriceicu Hajdeu, Al. Philippide(care consideră „nule” rezultatele investigaţiei lui Roesler) şi N. Iorga (arată netemeinicia argumentelor apărătorului dualismului). Pe l�ngă teoria imigraţionistă s-au mai dezvoltat şi alte falsuri ştiinţifice. Spre exemplu teoria slavistă afirmă că poporul rom�n s-a format numai la nord de Dunăre av�nd �ntre secolele VIII-IX o cultură materială slavă. Academicianul sovietic Lazarev contestă unitatea etno-lingvistică din spaţiul carpato-danubiano-pontic afirm�nd că aici există două popoare, fiecare vorbind o limbă proprie: poporul rom�n si poporul moldovean. �nsă romanizarea dacilor liberi, evoluţia daco-romanilor şi rom�nilor �n secolele al III-lea – al XIII-lea infirmă aceste teorii şi confirmă unitatea ancestrală a poporului rom�n, peste denumirile regionale-moldoveni, dobrogeni, ardeleni, bănăţeni- date ulterior. �n final, putem afirma faptul că teoria imigraţionistă are caracter neştiinţific deoarece ignoră dovezi şi interpretează eronat izvoarele istorice precum şi un caracter politic deoarece �ncearcă să justifice stăp�nirea austro-ungară asupra Transilvaniei. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
