Arta baroca Categoria: Referat Istorie
Descriere: În secolul al XVII-lea, Italia a rămas o Å£ară de primă importanţă ca centru al ideilor ÅŸi practicilor artistice ÅŸi Roma, în mod deosebit, a atras pictori ÅŸi sculptori din întreaga Europă. Curentele artistice care au luat naÅŸtere în Italia au continuat să aibă răsunet internaÅ£ional. După renaÅŸterea târzie, în secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a Å£inut relativ puÅ£in ÅŸi barocul dinamic care i-a succedat a durat de-a lungul secolului XVII ÅŸi chiar XVIII, răspândindu-se în întreaga Europă catolică ÅŸi chiar peste ocean, în America Latină... |
|
||
|
|
|||
|
1 REFERAT LA DESEN ARTA BAROCĂ NUMELE TAU CLASA BIBLIOGRAFIE: -Arborele lumii -Dicţionar enciclopedic -Manual de istoria artei.Renaşterea. Barocul. -Editura Meridiane, Bucureşti, 1985, autor George Oprescu ARTA BAROCĂ REFORMĂ ŞI RE�NNOIRE. 3 O FORŢĂ MAJORĂ. 4 STILUL DIRECT, PĂM�NTEAN. 4 O ILUZIE. 5 GENIILE BAROCULUI. 5 INFLUENŢA BAROCĂ. 6 ARTA BAROCĂ Plină de culoare şi dramatism, arta barocă a fost creată mai ales pentru a servi religiei. Ea trebuia să �nc�nte şi să copleşească dar mai presus de orice să implice spectatorul �n miracole, extaze şi momente ale triumfului creştinătăţii. �n secolul al XVII-lea, Italia a rămas o ţară de primă importanţă ca centru al ideilor şi practicilor artistice şi Roma, �n mod deosebit, a atras pictori şi sculptori din �ntreaga Europă. Curentele artistice care au luat naştere �n Italia au continuat să aibă răsunet internaţional. După renaşterea t�rzie, �n secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a ţinut relativ puţin şi barocul dinamic care i-a succedat a durat de-a lungul secolului XVII şi chiar XVIII, răsp�ndindu-se �n �ntreaga Europă catolică şi chiar peste ocean, �n America Latină. Acest stil artistic s-a dezvoltat �n Europa şi �n ţările catolice, ca artă a Contrareformei �n secolele XVI, XVII şi XVIII. Se manifesta �n acea epocă şi reacţia bisericii catolice la atacurile care o lovesc şi �n �ncercarea de a-i reuni pe catolici �n jurul unei noi imagini apare o artă spectaculoasă, arta barocă. Termenul „baroc” �şi are originea din cuv�ntul „barroco” (portughez) care se referă la o perlă de formă neregulată. Arta barocă exprima un gust deosebit pentru spectacol şi pentru decor. REFORMĂ ŞI RE�NNOIRE Arta barocă, cu toate că nu a fost exclusiv religioasă, a reflectat spiritul contra-reformei, din s�nul bisericii catolice, care a re�nsufleţit propria conştiinţă, �n lupta �mpotriva protestantismului. Dacă elementul clasic �n arta renascentistă tindea să fie echilibrat şi rece, menţin�nd o distantă emoţională �ntre artă şi spectatori, barocul era imperios şi neliniştit, av�nd tendinţe spre contemplare şi implicare a privitorului. �n pictura lui Annibale Carraci (1560-1609) se simte un clasicism re�nviat. Frescele lui, care au decorat Galeria Farnese din Roma, �şi datorau sursele de inspiraţie frescelor Capelei Sixtine, realizate de Michelangelo, cu toate că sunt departe de a crea o atmosferă sobră. Barocul a fost un curent de dramatism intens ating�nd deseori efecte strălucitoare, prin combinarea picturii, sculpturii, arhitecturii şi muzicii, �ntr-un singur spectacol. Acest gen de “teatru” este prezent �n marea Biserică Sf�ntul Petru din Roma şi nu este o �nt�mplare faptul că epoca barocă a dat naştere unui nou tip de spectacol, opera. �n arhitectură, barocul a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare şi arcurile, dar s-a distins de clasicism printr-o trăsătură aparte şi anume dramatismul şi mişcarea create prin curbe dominante şi prin influenţarea reciprocă a maselor şi spaţiilor. A apărut mai �nt�i �n Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. da Cortona), s-a răsp�ndit apoi �n Germania (fraţii Asam, J. L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. Fischer von Erlach); �n Spania capătă aspectul unei arte naţionale (stilul churrigueresc), formă sub care a fost ulterior introdusă �n America Latină. �n arhitectura Ţărilor Rom�ne, barocul apare �n Moldova secolului XVII. Insinuat �n decoraţia unor monumente de epocă br�ncovenească, stilul baroc nu va afecta �n mod evident expresia arhitecturii din Ţara Rom�nească, �n schimb, �n varianta Constantinopolitană, va influenţa plastica monumentală din Moldova secolului XVIII. Transilvania a cunoscut �n secolul XVIII o puternică afirmare a artelor plastice de stil baroc. �n pictură el nu a pătruns dec�t �n anume elemente de recuzită decorativă. Sculptura de stil baroc, ca şi pictura, are �n Ţările Rom�ne o prezenţă discontinuă. �n Ţara Rom�nească, epoca br�ncovenească şi secolul XVIII manifestă o evidentă atracţie pentru repertoriul �nflorit al acestui stil, dar adapt�ndu-l unei ordonanţe mai clare. Dintre artele decorative şi aplicate, cel mai mult a suportat influenţa stilului baroc argintăria. �n literatură, stilul baroc se manifestă printr-o viziune antitetică asupra lumii (viaţă şi moarte, timp şi eternitate, aparenţă şi iluzie), prin instabilitate, patetism, extravaganţă şi nelinişte; aduce o intrigă diversificată şi complicată, �n stil dilatat, ornamentat excesiv, cu metafore surprinzătoare. Fixat �n genere �ntre sf�rşitul sec. XVI şi prima jumătate a sec. XVIII, se regăseşte �ntr-o serie de curente (eufuism, gongorism, conceptism, culteranism, marinism, rococo) la poeţii metafizici, �n opera lui Lope de Vega, Fernando de Herrera, Garcilaso de Vega, Torquato Tasso. �n muzică, barocul este considerat ca o periodă intermediară �ntre Renaştere şi Clasicism. �ncepe prin afirmarea monodiei acompaniate, �n special �n operele lui Monteverdi, ating�nd punctul culminant �n creaţia instrumentală şi vocală a lui J.S. Bach. O FORŢĂ MAJORĂ Caravaggio (1573-1610), primul mare pictor baroc italian, a fost un personaj neobişnuit de turbulent, �ntr-o dispută permanentă cu poliţia. El a lucrat la Roma p�nă �n anul 1606 c�nd şi-a �njunghiat adversarul dintr-o partidă de tenis şi a fost obligat să fugă din oraş. Ajung�nd �n Malta, el a fost admis �n Ordinul Sf�ntul Ioan dar s-a dezonorat din nou, implic�ndu-se �ntr-o altă bătaie. A fost arestat dar a reuşit să evadeze şi a fost urmărit prin Sicilia şi Italia de agenţii Ordinului. El era �ncă un evadat c�nd a decedat din cauza unei febre la v�rsta de 37 ani. Arta lui Caravaggio reflectă personalitatea sa zbuciumată, viaţa sa, jumătate pict�nd şi jumătate urmărit de bande rivale sau �n �nchisoare. Lucrările sale �nfăţişează scene violente, �n decoruri sordide, cu lumina care taie dintr-o dată obscuritatea şi scaldă formele, modalitatea de a picta fiind numită „clarobscur” 1 STILUL DIRECT, PĂM�NTEAN Este destul de surprinzător că un asemenea om a pictat lucrări de o mare intensitate dramatică, accentu�nd momentul crucial al luării unei decizii �n, de exemplu, Chemarea Sf�ntului Matei şi Convertirea lui Pavel. Mai neobişnuit este stilul direct, păm�ntean. Caravaggio a abandonat elementele simbolice care se găsesc �n mod obişnuit �n pictura religioasă, aleg�nd, �n locul acestora, decoruri obişnuite pentru episoadele extraordinare pe care le imortaliza. El a renunţat şi la pictarea unor personaje idealizate, at�t de caracteristice tradiţiilor Clasicismului şi Renaşterii t�rzii. Zvonurile, conform cărora pictorul folosea ca modele ţărani şi prostituate, au reprezentat un motiv al proastei lui reputaţii. Astfel, Matei, culegătorul de texte biblice, este portretizat �n Chemarea Sf�ntului Matei ca un contemporan al lui Caravaggio, lu�nd �n considerare exact confuzia creată �n momentul �n care personajul este chemat să devină discipolul lui Iisus. �n Convertirea o m�rţoagă obişnuită şi un bărbat istovit aşteaptă, �n timp ce o izbucnire divină de lumină coboară asupra persecutorului Saul şi-l preschimbă �n Apostolul Pavel. �n căutarea originalităţii, Cavaraggio a pictat direct după model, uimindu-i pe contemporanii obişnuiţi ca pictorii să-şi facă desene preparatorii foarte elaborate. Cea mai ciudată tehnică a pictorului a fost �nsă folosirea clarobscurului (chiaroscuro), a contrastului dintre lumini şi umbre. Prin alegerea personajelor plasate �n conuri de lumină, �n contrast cu planul �ndepărtat �ntunecat, Caravaggio a creat capodopere de o forţă dramatică nemai�nt�lnită p�nă la acea dată. Chiar şi �n decursul vieţii lui tumultuoase, “caravaggismul” s-a răsp�ndit �n lume. Destul de ciudat, el a reuşit să prindă rădăcini �n Italia, cu toate că unul dintre succesorii italieni ai lui Caravaggio a fost Artemisia Gentileschi (1593-1652), prima femeie artist cunoscută. Printre francezii şi spaniolii caravaggişti au existat �nsă c�teva personalităţi remarcabile. Marele pictor Rembrandt a fost şi el, la r�ndul lui, influenţat de compatrioţii care adoptaseră stilul maestrului italian. Cel mai talentat contemporan italian al lui Caravaggio a fost Guideo Reni (1575-1642) �nsă cel mai mare pictor baroc a fost un flamand, pe nume Peter Paul Rubens (1577-1641) care, oricum, şi-a petrecut o mare parte a vieţii, studiind �n Italia. Picturile lui Rubens degajă o senzaţie de ameţeală. Prin el arta barocă a fost potrivită şi pentru descrierea emoţiilor vieţii ţăranilor. S-a remarcat prin forma generoasă a trupurilor de femei, intr�nd adesea �n conflict cu biserica catolică datorită nudităţii corpurilor reprezentate �n picturile sale. O ILUZIE �n generaţia care a urmat, Guercino (1591-1666) şi Pietro da Cortona (1596-1669) au excelat �ntr-o tehnică caracteristică stilului baroc: crearea de iluzii, adică pictau astfel �nc�t spectatorul avea impresia că asistă la un eveniment real. Această tehnică nu era doar o problemă de reprezentare fotografică ci şi eliminarea cadrului, ceea ce lăsa impresia de real. Cel mai simplu mod de a crea o iluzie era ceea ce aparent părea să fie o uşă sau o fereastră, prin care se puteau observa diferite privelişti, dar care se dovedeau a fi doar picturi realizate pe un perete compact. Această metodă se numeşte „trompe l’oeil” (“păcăleşte ochiul”, �n franceză). Cele mai spectaculoase exemple ale barocului sunt picturile realizate pe tavan create cu at�ta măiestrie �nc�t este aproape imposibil să remarci locul �n care se termină pereţii; camera pare a fi deschisă spre cer şi creaturi �naripate se �nalţă sau coboară, de obicei acompaniind un monarh glorificat sau vreo personalitate nobilă sau religioasă. Cerul albastru luminos şi creaturile care par să plutească generează optimism şi vitalitate, de fapt “mesajul” barocului. GENIILE BAROCULUI Cel mai mare geniu al baroclui a fost Gianlorenzo Bernini (1598-1680), cunoscut mai ales ca sculptor, el fiind �nsă şi arhitect, pictor şi poet. Legenda spune că a compus o operă pentru care a scris textul, a compus muzica, a proiectat decorurile şi chiar a produs recuzita scenică. S-a născut la Napoli dar, �ncă din vremea copilăriei sale, tatăl, de meserie sculptor, s-a mutat la Roma, unde adolescentul Bernini şi-a găsit patronul �n cardinalul Scipione Borghese şi a devenit faimos. Papa Urban VIII a devenit următorul patron al artistului, pe vremea c�nd acesta avea doar 26 ani, şi �n 1629 a fost numit arhitectul Bisericii Sf�ntul Petru, cea mai mare biserică din lumea creştină care s-a �nălţat �ncet de-a lungul secolului. După aceasta el nu a mai privit �napoi; a lucrat aproape �n exclusivitate �n Roma şi multe dintre marile monumente şi simboluri ale oraşului i se datorează parţial sau chiar �n totalitate. Ca sculptor, Bernini a fost un virtuoz �n pur stil baroc. Textura pielii personajelor sale şi a draperiilor sunt extraordinar de vii, deseori draperiile păr�nd a adia �n bătaia brizei. Spre deosebire de sculptorii care i-au precedat, operele maturităţii au fost create cu intenţia vădită de a fi privite dintr-un singur unghi (nu de jur-�mprejur), fiind plasate, de obicei, �ntr-un aranjament arhitectural din care ies la iveală către spectatori. După cum se obişnuia des �n acea perioadă, artistul vroia să-şi implice privitorul �n mod direct, emoţional, ceea ce era imposibil de realizat dacă �l lăsa să se plimbe nestingherit �n jurul operelor sale. Dintre lucrările de mari proporţii ale lui Bernini din interiorul Bisericii Sf�ntul Petru cea mai impresionantă piesă este Baldachinul, un baldachin imens (29 m. �nălţime) poleit cu bronz �nălţat deasupra locului unde se presupune că ar fi �ngropaţi Sf�ntul Petru şi Sf�ntul Pavel. Coloanele sale răsucite simbolizează continuitatea creştinismului, suger�nd �ntoarcerea �n timp, via Constantinopole p�nă la anticul Templu al lui Solomon din Ierusalim; ele sunt �nsă caracteristice barocului care se juca cu conceptele clasice, severe ale coloanelor, de dragul noutăţii şi al efectelor spectaculoase. Sculpturile şi suprasculptura de deasupra baldachinului, el �nsuşi baldachinul cu ciucurii din bronz sunt realizate �n aşa fel �nc�t totul să pară abundent – �l definesc drept cel mai extraordinar monument al barocului. Există puţine privelişti care se ridică la nivelul de grandoare pură al celor două colonade construite de Bernini pe laturile pieţei ovale din faţa Bisericii Sf�ntul Petru din Roma. �nsuşi Bernini declara că cele două colonade erau ca braţele materne ale bisericii “care-i �mbrăţişează pe catolici pentru a le �ntări crezurile”. Printre alte lucrări celebre ale lui Bernini mai putem aminti F�nt�na celor patru r�uri din piaţa Novena �ntruchip�nd patru personaje grandioase. Ele reprezentau ceea ce se credea atunci a fi cele mai mari fluvii din lume (Dunărea, Nilul, Gangele şi Rio Plata), fiecare erau aranjate �n jurul unui obelisc antic, care se �nălţa deasupra lor. La �nceput pietrele sculptate, palmierii şi plantele f�nt�nii erau colorate. Pictarea sculpturilor sau utilizarea materialelor colorate a fost o altă inovaţie a lui Bernini (cu toate că ea fusese anticipată de către grecii antici)şi una care se menţinea �n cadrul baroc, acea de a atinge un maxim al grandorii şi de a crea efectul iluziilor. Culori �ndrăzneţe şi efecte de lumină sunt folosite şi �n Capela Cornaro, care adăposteşte Extazul Sfintei Tereza realizată de Bernini, probabil �ncununarea carierei sale ca sculptor. �n F�nt�na celor patru r�uri statuia care reprezintă Nilul are faţa acoperită – se presupunea că pentru a nu privi faţada Bisericii Sf. Agnese proiectată de Francesco Borromini (1599-1667). Povestea nu este adevărată dar ne dezvăluie c�te ceva despre rivalitatrea dintre aceştia. Borromini era, prin naştere, de o condiţie mult mai umilă şi lucra ca pietrar chiar şi după sosirea la Roma, la 20 ani. El a devenit asistentul şef al lui Bernini �nainte de a izb�ndi pe cont propriu şi a deveni cel mai original sculptor al barocului italian. Borromini a fost un geniu greu de stăp�nit, care şi-a şocat contemporanii cu neortodoxismul său, cre�nd clădiri cu linii ondulate şi un simţ al spaţiului şi al mişcării, asemăn�nd cu nişte sculpturi uriaşe. Printre capodoperele lui sunt bisericile San Ivo şi San Carlo alle Quattro Fontane, ambele din Roma. INFLUENŢA BAROCĂ Barocul a reprezentat un curent catolic şi al sudului cu o influenţă pronunţată �n Flandra şi un impact mai mic �n restul Europei de nord. �n Franţa flamboiantul barocului nu a fost utilizat �n scopuri religioase, ci pentru a glorifica monarhia absolută a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. �n orice caz, tradiţiile clasicismului şi spiritul restrictiv erau �ncă foarte puternice �n Franţa şi nici chiar grandiosul palat al lui Ludovic de la Versailles nu a fost construit �ntr-un stil pur baroc. Această trăsătură era şi mai evidentă �n Anglia protestantă unde Sir Cristopher Wren şi succesorii lui au �nvăţat multe de la modelele lor de pe continent dar au păstrat o cale de mijloc, o combinaţie �ntre baroc şi clasic. Stilul baroc a fost utilizat p�nă �n secolul al XVIII-lea �n mod deosebit �n Germania şi �n Austria. Mănăstiri şi biserici superbe au fost construite de Jacob Prandtauer (1660-1726), J.B. Fischer von Erlach (1656-1723), Johann Balthasar Neumann (1687-1753) şi alţii. Interioarele sunt decorate cu tencuielei albe, strălucitoare, culori pastelate şi care dau imresia generală de aerat şi de delicateţe care crează o mare diferenţă faţă de barocul italian. Atmosfera acestor locuri este de fapt, mai apropiată de stilul contemporan rococo, din Franţa, care era identificat cu grandoarea şi ambiţiile unei epoci trecute. CREAŢII MAJORE DE ARTĂ BAROCĂ Annibale Carracci – Triumful lui Bachus şi Ariadnei, galeria palatului Farnese, Roma Annibale Carracci – Muncile lui Hercule, Muzeul Naţional, Naples Annibale Carracci – Pieta, Muzeul Naţional, Naples Michelangelo Merisi da Caravaggio – Convertirea lui Pavel, muzeul Uffizi, Florenţa Michelangelo Merisi da Caravaggio – Crucificarea Sf. Petru, capela Santa Maria del Popolo, Roma Michelangelo Merisi da Caravaggio – �nvierea lui Lazăr, muzeul Uffici, Messina Michelangelo Merisi da Caravaggio – Chemarea Sf. Matei, capela San Luigi del Travesi, Roma Pietro da Cortona – galeria palatului Pitti din Florenţa Guercina – galeria cazinoului Ludovisi din Roma Giovanni Lorenzo Bernini – Baldachinul din biserica Sf. Petru din Roma Giovanni Lorenzo Bernini – galeria bisericii Santa Maria della Vittoria din Roma Francesco Borromini – galeria bisericii San Ivo della Sapienza din Roma Nicola Salvi – f�nt�ne Trevi din Roma Peter Paul Rubens - Madona din grădina cu flori, Pinacoteca Alte din Munchen Peter Paul Rubens – Bacchus, muzeul Ermitage din St. Petersburg Peter Paul Rubens –Daniel �n cuşca leilor, Galeria naţională de Artă, Washington Jakob Prandtauer – m�năstirea benedictină din Melk, Austria J.B. Fisher von Erlach – biserica de pelerinaj din Birnau, Germania |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
