Marea Neagra interfata europeana cu Marea Caspica si Orientul Mijlociu
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
În actuala strategie energetica româneasca, directiile de dezvoltare pe
care si le-a propus România coincid, în cea mai mare parte, cu cele
europene, având în vedere ca mizeaza pe energetica nucleara (urmând a fi
puse în functiune înca doua grupuri nucleare la C.N.E. Cernavoda),
consolidarea productiei pe carbune, utilizarea resurselor regenerabile
si cresterea eficientei energetice... |
|
|
1
Marea Neagra interfata europeana cu
Marea Caspica si Orientul Mijlociu
Energia este o necesitate vitala si, de aceea, securitatea energetica
reprezinta o problema complexa, esentiala pentru asigurarea cresterii
sociale si a bunei functionari a societatii, în ansamblu.
Direct învecinata Uniunii Europene si complex de securitate emergent în
arealul geopolitic si geostrategic al Orientului Mijlociu extins,
regiunea Marii Negre are o importanta strategica majora pentru Uniunea
Europeana si comunitatea euroatlantica în ansamblul sau. În zona Marii
Negre se gasesc câteva “pozitii cheie”, care o particularizeaza, îi
imprima valente deosebite, dar mai ales contribuie la valoarea si
importanta geostrategica a ultimii ani, zona Marii Negre a inregistrat
o schimbare semnificativa in paradigma traditionala de securitate, cu
impact pe termen lung asupra securitatii europene si euroasiatice în
ansamblul lor”. În acelasi timp, regiunea se prezinta ca o
zona-tampon de îndemanare a culturilor si civilizatiilor ortodoxa,
islamica si occidentala.
Securitate energetica euro-atlantica la Marea Neagra
Competitia globala pentru asigirarea necesarului de resurse
energfetice devine tot mai acerba, in conditiile in care unele dintre
zacaminte de hidrocarburi sunt pe terminate iar cele, mai improtante se
afla in zone instabile politic. Jocul energetic din zona se desfasoara
pe doua dimensiuni, prima constand in obtinerea controlului asupra
infracstruturii de transport a hidrocarburilor extrrase spre diferite
piete regionale.
Specialistii afirma ca absenta unei infrastructuri corespunzatoare si
insuficientele spatii de depozitare la nivelul UE constituie obstacole
în calea livrarilor de petrol si gaze în flux continuu si contribuie la
cresterea preturilor în spatiul comunitar. Chiar cu o buna politica de
eficienta energetica, numai pentru productia de energie vor fi necesare
investitii de circa 900 de miliarde de EURO în urmatorii 25 de ani.
În conditiile în care se învecineaza cu o zona bogata în hidrocarburi
Asia Centrala (Turkmenistan, Kazahstan ori Iran), Marea Neagra este
esentiala pentru UE prin prisma rolului de veriga de legatura în
transportul resurselor euroasiatice catre consumatorii europeni pe axa
geopolitica.
Exploatarea resurselor
energetice din Bazinul Marii Negre este grevata de unele piedici, având
în vedere costurile ridicate ale operatiunilor de foraj la mare
adâncime. În aceste conditii, zona poate fi valorificata de România,
Bulgaria si Turcia numai la adâncime mica si medie, dar, pâna în
momentul de fata, exista un numar limitat de puturi exploratorii la
adâncimi mari. Statele riverane formeaza cel mai important corridor
pentru transportul combustibililor fosili din Rusia si Caucaz catre
spatiul comunitar, constituind o posibilitate de diversificare a
resurselor energetice.
Transportul mixtului
energetic si „jocul conductelor” sunt probleme constant analizate în
relatiile zonei cu spatiile adiacente, pe lânga monopolul de productie
al mixtului energetic practicat de Federatia Rusa evidentiindu-se,
totodata, monopolul de tranzit al Ucrainei.
De asemenea conflictul
ruso-georgian (august 2008) a scos in evidenta unele vulnerabilitati
ale zonei Caucazului, considerate anterior acestuia o alternative
sigura rezistenta la santajul energetic al Rusiei, pentru petrolul
caspic. Toate acestea au determinat UE sa isi consolideze diplomatia
energetica, astfel încât, în cautarea unor solutii
Politica energetica româneasca
România este ideal
pozitionata pentru a juca un rol de pivot pe traseul marilor fluxuri
economice, atât ca tara de tranzit, cât si ca participanta activa având
cel mai mare si bine utilat port de pe litoralul vestic al Marii Negre,
racordat la coridoarele europene si la culoarul de transport
transcaucazian. Totodata, tara noastra dispune de mari capacitati
subutilizate în industria de rafinare si prelucrare petrochimica, având
potentialul de a deveni, în timp relativ scurt, un furnizor important
de energie electrica.
Pentru România, ca
tara care promoveaza realizarea de proiecte de infrastructura
energetica la Marea Neagra si care beneficiaza de importante unitati de
prelucrare a resurselor energetice ori de producere a energiei
electrice (de exemplu, Centrala Nucleara Cernavoda), interesul pentru
securitatea unitatilor generatoare si a rutelor de transport al
hidrocarburilor si abordarea sa, inclusiv în cadrul NATO, este, de
asemenea, evident.
În tara noastra nu a
existat o viziune strategica pe termen lung care sa fie agreata de
majoritatea fortelor politice, desi au fost elaborate politici
sectoriale viabile, dar ce nu au mai fost puse în opera sau au fost
sistate ori de câte ori se schimbau factorii decizionali ai entitatilor
energetice sau cei din administratia centrala. Masurile luate pentru
progresul sistemului national fiind conjuncturale si, de cele mai multe
ori, rezultatul materializarii anumitor interese de grup, atât interne
cât si externe, a condus la pierderea unor
oportunitati ca tara noastra sa devina un actor important în Europa
Centrala si de Sud-Est.
“Strategia energetica
a României în perioada 2007-2020” marcheaza o etapa importanta în
evolutia tarii noastre ca membru cu drepturi depline al U.E., fiind în
conformitate cu cerintele orientarilor si politicilor comunitare din
domeniu, dar si tendintelor de globalizare manifestate pe plan mondial
în ultimul deceniu (reliefate prin prisma angrenarii statelor în
structuri/organisme/uniuni multinationale si semnarii diverselor
tratate/acorduri/conventii internationale). Documentul strategic este
unul realist ce reafirma faptul ca resursele energetice ale României
sunt într-o scadere dramatica (petrol, gaze, uraniu) si ca resursele
regenerabile sunt limitate.
În actuala strategie
energetica româneasca, directiile de dezvoltare pe care si le-a propus
România coincid, în cea mai mare parte, cu cele europene, având în
vedere ca mizeaza pe energetica nucleara (urmând a fi puse în functiune
înca doua grupuri nucleare la C.N.E. Cernavoda), consolidarea
productiei pe carbune, utilizarea resurselor regenerabile si cresterea
eficientei energetice.
1
De asemenea, unul din obiectivele vizate este diminuarea dependentei de
importuri, context în care a fost acordata atentie proiectelor de rute
alternative de transport a hidrocarburilor, cum sunt gazoductul Nabucco
si oleoductul Pan European Oil Pipeline (Constanta - Trieste), dar si
cele ce vizeaza interconectarea sistemului autohton cu cel din Ungaria
(în zona Arad - Szeged), din Ucraina (Siret - Cernauti) si din Bulgaria
(Giurgiu - Ruse). Proiectul Nabucco prezinta atuul pretului mai mic
fata de rutele alternative (South Stream si White Stream, ambele având
si portiuni submarine ce necesita solutii tehnice costisitoare,
dificile si ce implica riscuri de mediu) si evaluarilor favorabile
privind stabilitatea tarilor tranzitate Avantajele reale ale PEOP (cea
mai scurta ruta care leaga rezervele caspice de Europa Centrala si de
Vest, ce presupune cele mai mici riscuri de mediu, datorita conexiunii
“pipe-to-pipe” la nodul din Trieste) si nevoile energetice în crestere
la nivel european (ce nu pot fi satisfacute integral în cazul
materializarii celorlalte alternative) îi asigura un nivel de
certitudine indiferent de orizontul de timp proiectat.
România importa
aproximativ 30% din necesarul de gaze naturale
din Rusia, la un pret ridicat în comparatie cu cel aplicat altor tari,
pentru ca importul se realizeaza prin firme intermediare. Pierderile
înregistrate de catre companiile românesti, care au fost nevoite sa îsi
reduca activitatea ca urmare a încetarii furnizarii gazelor naturale de
catre „Gazprom”, au fost nesemnificative. În prezent, când
nesemnificative. În prezent, când efectele crizei economice
internationale au determinat reducerea productiei industriale în toate
sectoarele de activitate, consumul de gaze naturale este diminuat
corespunzator.
Rezervele României
însumeaza 74 de milioane de tone de petrol
si 185 de miliarde de metri cubi de gaz. La un ritm de productie de
aproximativ 5 milioane de tone de petrol pe an si 12 miliarde de metri
cubi de gaze naturale, acestea vor fi epuizate pâna în 2025. În
România, perspectivele identificarii unor câmpuri majore sunt
pesimiste, având în vedere ca, în ultimii 20 - 30 de ani, au fost
localizate doar 20 de noi depozite, de dimensiuni mici sau medii, cu un
aport de sub 5% la productia interna si de 20 - 25% la volumul total al
resurselor tarii. Datele statistice releva ca aproximativ 85% din
rezervele de hidrocarburi au fost epuizate, fiind extrase 700 de
milioane de tone de titei si 1.500 de miliarde de metri cubi de gaze
naturale, iar cererea este în continua crestere. Circa 70% din
suprafata tarii cu potential energetic a fost concesionata facând
obiectul a peste 50 de contracte comerciale. Pe termen lung,
alternativele viabile sunt reprezentate de productia energetica pe baza
de carbune, energie nucleara si resursele regenerabile, dat fiind ca
dependenta de importurile de hidrocarburi se va accentua progresiv, în
conditiile diminuarii rezer velor nationale de petrol si gaze naturale
considerate epuizabile. Tara noastra dispune de un volum mediu de
resurse regenerabile, fiind identificate cinci regiuni eoliene, în
functie de conditiile topo-geografice si de mediu, cele mai favorabile
situându-se pe litoralul Marii Negre, zonele montane si podisurile din
Moldova sau Dobrogea. Potentialul eolian autohton este de 14.000
MW
putere instalata in paralele cu cel tehnic amenajabil de 2.500 Mw,
investitiile necesara in acest domeniu ridicandu-se la un milion de
euro/ MW instalat.
Angajamentele asumate
în relatia cu UE obliga România sa
investeasca masiv în exploatarea intensiva a resurselor regenerabile,
astfel încât, în 2020, aceasta sa reprezinte cel putin 20% din consumul
national brut de energie electrica. Simultan, energia nucleara va
detine o pondere de 28 - 30% din productia totala de energie a tarii
noastre, iar diferenta va fi asigurata de energia produsa utilizând
carbune, gaze naturale si pacura prin valorificarea resurselor eoliene,
hidraulice, geotermale si solare, a biomasei si biocombustibililor, dar
si realizarii unor investitii în instalatiile de desulfurare si
echipamente de ardere.
Sume importante trebuie directionate si spre retehnologizarea marilor
termo-centrale, pentru reducerea poluarii.
Concluzii
Pentru valorificarea oportunitatilor deschise României, prin prisma
pozitiei (disponibil si prognozat), sunt necesare masuri convergente
care sa permita tarii sa beneficieze de sansele de a deveni un actor
proeminent pe pietele energetice zonale si regionale si sa acopere
solicitarile uzuale. Pentru a atinge si fructifica statutul de pivot
geopolitic (ale carui premise sunt reprezentate de pozitia de membru
NATO si UE stabilitatea politica si cresterea economica constanta, ce o
recomanda ca o tara de tranzit a fluxului de resurse energetice mai
viabila decât Ucraina, rolul asumat în transformarea spatiului Marii
Negre într-o regiune de stabilitate, bunele relatii de cooperare cu
statele caucaziene, în special cu Azerbaidjan, dar si cu Georgia si
Armenia etc.) România are nevoie de consecventa atât în palierul
conceptual si politic, cât si în cel pragmatic si al actiunilor
concrete de politica externa si consacrarea complementaritatii
demersurilor diplomatice si obiectivelor economice strategice.
Dependenta energetica crescânda a Uniunii Europene fata de importurile
de petrol si gaze naturale constituie un factor accelerator al
elaborarii unei parte integranta a comunitatii euroatlantice, trebuie
sa contribuie la elaborarea si implementarea elementelor acestei noi
arhitecturi de securitate regionale.
Regiunea Marii Negre
se poate constitui, pe termen mediu si
lung, într-un spatiu democratic, stabil, prosper, conectat functional
la spatiul european si euroatlantic si având relatii echilibrate, de
cooperare politica si sectoriala, cu vecinatatea ei estica, pe fundalul
unor raporturi de putere larg acceptate si riscurile legate de
instabilitate, de ezitarile între optiuni distincte de politica
externa, de limitarea dezvoltarii economice ca efect al conflictelor
„înghetate”, în conditiile unor raporturi de putere globale neclare,
tensionate si impredictibile. Aceste elemente ale unui scenariu negativ
nu pot fi excluse. Factori importanti pentru apropierea de un scenariu
sau altul vor fi optiunile politice ale statelor din zona, procesele de
reforma ale NATO si ale UE si evolutia raporturilor dintre SUA, UE, F.
Rusa si Turcia.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|