Schimbari climatice
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
Schimbarea climatică se explică prin modul de viaţă actual, mai ales în
ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. Centralele care transformă
energia în electricitate ÅŸi în căldură, deplasările cu autoturismul sau
cu avionul, fabricarea bunurilor de consum, agricultura, toate aceste
activităţi sunt responsabile de schimbarea climatică... |
|
|
1
Universitatea Valahia din Targoviste
Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii
Specializarea: Protectia Mediului in contextul legislatiei europene
Disciplina : Biologia mediului
SCHIMBARI CLIMATICE
REFERAT
Cursant : Ing. Pascal BRYNAERT
Schimbarea climatică, ce înseamnă
Schimbarea climatică e la uşa. Îi resimţim toţi din ce în ce mai
mult efectele. Furtunile şi inundaţiile sunt din ce in ce mai
frecvente, iarna este mai caldă, este mai puţină zăpadă şi mai multă
ploaie. Primăvara, apariţia florilor şi întoarcerea pasărilor
migratoare se face mai devreme.
Aceste semne arată accelerarea schimbării climatice, care se cheamă de
asemenea încălzire globală planetară.
Dacă nu facem nimic, punem planeta noastră în pericol şi riscăm să
pierdem ce ar trebui sa meargă de la sine.
Pozele- munţii Kilimandjaro – Japonia.
Prima poză este realizată pe 17 Februarie 1993, iar a două pe 21
Februarie 2003.
Chiar dacă efectul încălzirii climatice pe calota glaciară nu este
foarte clar, această imagină ilustrează impactul secetei asupra
stratului de zăpadă de pe munţii înalţi.
De ce climatul se modifică ?
Schimbarea climatică se explică prin modul de viaţă actual, mai ales în
ţările dezvoltate ale Uniunii Europene. Centralele care transformă
energia în electricitate şi în căldură, deplasările cu autoturismul sau
cu avionul, fabricarea bunurilor de consum, agricultura, toate aceste
activităţi sunt responsabile de schimbarea climatică.
Efectul de seră
Atmosfera înconjoară Pământul ca un strat protector, transparent care
lasă să treacă lumina soarelui şi reţine căldura. Fără el, căldura
soarelui s-ar reflecta pe suprafaţa Pământului si s-ar întoarce
în spaţiu. Temperatura ar fi mai joasă de -30°C şi totul ar fi
îngheţat. Atmosfera se comportă ca sticla unei sere, deci, din acest
motiv, se vorbeşte de « efect de seră”. Gazele cu efect de seră
prezente în atmosferă sunt responsabile de apariţia efectului de seră.
Majoritatea gazelor cu efect de seră sunt naturale, insă de când a
început revoluţia industrială în secolul XVIII lea, activitatea umană a
determinat creşterea concentraţiei lor la un nivel neatins de 420000
ani. Efectul nefast al efectului de seră este de a creşte temperaturile
terestre: este schimbarea climatică.
Gazele cu efect de seră produse de activitatea umană.
Dioxidul de carbon (CO2) este principalul gaz cu efect de seră generat
de activitatea umană. Reprezintă aproximativ 75 % din totalitatea
„efluenţilor gazoşi cu efect de seră” de pe Pământ. Această expresie
înglobează toate gaze cu efect de seră aruncate in atmosferă prin
fumuri, emisii de gaz de eşapament, hornuri, incendii şi altele.
Dioxidul de carbon este rezultatul combustiei de cărbuni,
ţiţei şi gaz metan. Combustia fosilă este principala sursă
de energie de astăzi. Generează electricitate, căldură şi este
folosită pentru alimentarea maşinilor şi avioanelor. O cursă de
avion generează pe călător, o cantitate de dioxid de carbon echivalentă
cu cantitatea generata in activitatea domestică a unui locuitor,
pe un an de zile.
Dioxidul de carbon are un rol important: omul inspira oxigen şi expira
dioxid de carbon iar arborii şi plantele îl absorb şi produc
oxigenul. Se înţelege de ce pădurile sunt aşa de importante: absorb o
parte din CO2 excedentar şi produc oxigen. Din păcate, defrişarea
excesivă este practicată peste tot.
Alte gaze cu efect de seră legate de activitatea umană sunt gazul
metanul si dioxidul de azot. Sunt emise de pe rampele de gunoi,
dejecţiile produse in procesul de creşterea a animalelor, cultura
orezului, etc..
Schimbarea climatică este reală
Schimbarea climatică se desfăşoară continuu. Pe durată veacului
trecut, temperatura medie a globului a crescut intre 0,6°C şi de
1°C în Europa.
Graficul reprezintă concentraţia de dioxid de carbon (în
albastru) şi temperatura medie globală (în roşu) in ultimii 1000
de ani.
Această încălzire este datorată creşterii cantităţii gazelor cu efect
de seră generate de activităţile umane. Specialiştii climatologi prevăd
că această tendinţă se va accelera astfel încât este aşteptată o
creştere de temperatură medie a globului de la 1,4°C până la 5,8°C în
anul 2.100, şi de la 2 °C până la 6,3°C în Europa.
Aceste creşteri de temperatură par mici , însă, nu trebuie să
uităm că perioada ultimei glaciaţiuni s-a încheiat acum 11.500 de ani
iar temperatura medie era doar cu 5°C mai joasă decât acea de
astăzi, si totuşi, Europa era acoperită de gheaţa. Câteva grade fac o
mare diferenţă pe plan climatic.
Schimbarea climatică actuală se simte deja în Europa ca şi in întreaga
lume. Pe termen lung, ar putea să fie la originea catastrofelor precum
mărirea nivelului apei mării, inundaţii, furtuni violente, foamete şi
penurii de apă în anume parţi ale lume. Acest lucru priveşte toate
ţările, însă, sunt ţări cu economia emergentă care vor fi
cele mai vulnerabile, datorită faptului că depind de activităţi
sensibile condiţiilor meteorologice precum agricultura şi nu dispun de
mijloacele necesare pentru a se adapta efectelor schimbărilor climatice.
Evoluţia temperaturii Pământului în ultimul veac
Efectele schimbărilor climatice
Efectele Negative
Calota glaciară tocmai se topeşte. La Polul Nord, suprafaţa mării
acoperită de gheaţă s-a micşorat cu 10 % în ultimii 30 de ani şi
grosimea a scăzut cu 40 %.
Topirea celor mai mulţi gheţari este un semn de încălzire climatică.
Alpii francezi
Nivelul mărilor creşte pe măsura topirii calotelor glaciare. A crescut
(din măsurătorile efectuate) cu 10 - 25 cm la sfârşitul veacului trecut
şi va mai creşte până la 60 cm ( ). Anumite insule de joasă altitudine
precum Maldive, Tuvalu, Delta Dunării si a Nilului vor fi sub apa
iar în Europa, aproape 70 de milioane de oameni, stabiliţi pe malul
mării ar putea fi ameninţaţi. Apa mării va penetra in interiorul
terenurilor din apropierea ţarmului şi va contamina solurile
agricole precum si rezervele de apa dulce.
Schimbarea climatică este la originea fenomenelor extreme precum
furtunile, inundaţiile, secetele, valurilor de călduri. În ultimii 10
ani s-au înregistrat de trei ori mai multe catastrofe de origine
climatică, în principal inundaţii si tornade faţă de
ultimii 60 de ani .
Ciclonul Catrina a fost cel mai violent, niciodată cunoscut de memoria
omului. A atins coastele din America de Sud pe 26 martie 2004.
Observaţia este luată de pe satelit.
Apa este rară în numeroase regiuni ale lumii. 20 % din populaţia
mondială, adică 1,2 miliarde de suflete, nu au acces la apa potabilă. O
creştere de temperatură de 2,5°C ar conduce la faptul că aproximativ
2,4 – 3,1 miliarde de persoane ar suferi de penurie de apa. Aceeaşi
creştere de temperatură ar aduce foamete pentru 50 milioane de
persoane, cifră care s-ar adăuga celor 850 de milioane care suferă deja.
Boli tropicale precum malaria ar putea sa se extindă deoarece zonele
devin favorabile dezvoltării ţânţarului purtător al bolii. O creştere
doar de 2°C ar putea să pun în pericol sănătatea a încă 210
milioane de persoane .
Numeroase specii de animale si de plante, nu vor suporta schimbarea de
temperatură sau nu vor migra spre regiuni care dispun de un climat
adaptat. Un studiu alarmant arată că 1/3 din specii vor fi
afectate până în 2050. Mamiferele şi păsărele regiunilor reci
precum ursul polar, morsa şi pinguinul sunt deosebit de vulnerabile.
Efectele pozitive ?
• Topirea gheţarilor ar deschide rute noi pentru
nave, determinand accesul petrolului mai uşor in zonele
respective. Insă GIEC consideră că ar avea un efect nefast asupra
numărului speciilor din plancton şi asupra speciilor de peşte de
mare valoare comercială, care trăiesc în zonele respective.
• Iarna este mai călduţă şi ar genera economie de
energie.
• Creşterea ofertei lemnului în zonele bine
gospodărite.
• Creşterea eventualelor resurselor de apă în regiuni
care sunt victime ale secetei (tropicale şi subtropicale) dar penurie
în zonele temperate (mediteraneene).
Insă, este greu de evaluat bilanţul şi de pus in balanţa cu efectele
negative, GIEC nu consideră că aspectele pozitive ne permit să
conchidem că încălzire climatică este benefică.
Ambalarea posibilă a încălzirii
Ambalarea posibilă a încălzirii climatice este numită de specialişti
„bomba la carbon” ( ). Climatul se poate astfel încălzi cu câteva grade
doar în câţiva ani.
Metanul (CH4) este un gaz cu efect de seră de 23 ori mai puternic decât
CO2. Se formează atunci când descompunerea materiilor organice se
desfăşoară în lipsă de oxigen şi sub efect bacteriilor. Solurile umede
sunt foarte propice apariţiei metanului care este deci, eliberat în
atmosferă. Acesta poate genera aprinderea spontana a focului.
Dacă solul este îngheţat, metanul rămâne blocat în gheaţa sub
formă de hidrat de metan. Astfel, Siberia este un imens rezervor de
metan ( astfel încât poate fi exploatat pe plan industrial).
Departamentul studiilor geologice din Statele Unite consideră ca acest
rezervor ar putea fi echivalent cu tot gazul, tot petrolul şi cărbunele
adunat la un loc.
Însă, revista „Sciences et Vie” din Aprilie 2006 evaluează mai mult
spre 1.400 Gt, comparativ la 5.000 Gt pentru ansamblu combustiilor
fosile. Dacă solul se încălzeşte, gheaţa se topeşte şi, ca efect
imediat, eliberarea metanul va încălzi atmosfera.
Mecanismul fizico chimic de metanizare
Un alt parametru care poate declanşa o ambalare, este oprirea
circulaţiei termosaline, adică circulaţia apei din ocean. Oceanul
captează astăzi cam o treime din CO2 produs de activitatea umană. Dacă
curenţii oceanici încetează, apele superficiale se vor satura în CO2 şi
nu mai îl vor mai capta precum astăzi. Mai grav, cantitatea de CO2 care
poate fi absorbită de un litru de apa scade pe măsură ce apa se
încălzeşte. Astfel, mult CO2 ar putea să fie eliberat în atmosferă dacă
curenţii oceanelor n-ar mai circula precum astăzi. În plus, acumularea
de CO2 în ocean conduce la acidifierea lui, cu efect direct asupra
ecosistemului marin.
Motoarele circulaţiei oceanelor funcţionează astfel: apa care s-a
apropiat de pol se răceşte şi devine mai densă. În plus, apa mării care
îngheaţă se descotoroseşte de sarea ei în apa lichidă. Gheaţa este apa
dulce. Astfel, apa mării în jurul calotelor glaciare se încarcă în sare
şi devine din nou mai densă. Apa se scufundă deci, şi alimentează
pompa: apa caldă este aspirată imediat la suprafaţa. Apa de la fund
urcă apoi în zonele tropicale sau ecuatoriale. Dacă calota s-ar topi
doar oleacă, pompa se blochează, apa care s-ar scufunda nu ar mai
fi apa supra sărată care vine de la tropice, ci direct din
calotă glaciară. ( )
1
Circulaţia thermosalină a oceanelor.
Formaţia thermosalină
Studiile climatologice: GIEC
Climatologia modernă considera ca trebuie să studiem trecutul,
pentru
a putea observa minuţios şi a interpreta, evenimentele actuale.
Pentru a cunoaşte climatul din timpurile foarte îndepărtate, se forează
în calotele glaciare până la stâncă. Se obţine un cilindru folosit
pentru studii. S-au realizat astfel, foraje până la 3 km adâncime şi
s-a extras o gheaţă care nu văzuse lumina de 900 000 ani ( ).
Gheaţa şi aerul reţinut prizonier în ea, ne poate informa asupra
climatul şi atmosferei din epoca respectivă. Copacii, coralii,
stalagmitele, frunzele si grânele pot da informaţii preţioase despre
trecut. Aceste studii ne scot la iveală faptul că perioadele glaciare
au alternat cu perioadele mai calde şi că temperaturile de pe Pământ au
evoluat intre 9 şi 22°C (Actualmente, temperatura medie pe glob este de
15°C). Aceste fluctuaţii sunt datorate cauzelor naturale precum
variaţia orbitală a Pământului în jurul Lunii, a axului terestru
(teoria lui Milutin Milanković), modificarea activităţii solare şi
erupţiilor vulcanice.
Climatul a rămas destul de stabil in ultimii 8 000 de ani, cu variaţii
de mai puţin de 1°C pe an. Această stabilitate a permis dezvoltarea
societăţii şi a ecosistemelor pe care le cunoaştem, însă, astăzi,
mergem spre supraîncălzire. Doar cauzele naturale nu poate fi la
origina unei încălziri atât de rapide şi fără precedent de 1 000 dacă
nu de 2 000 de ani.
Cele mai multe informaţii adunate de oamenii de ştiinţă sunt folosite
pentru a efectua modelări şi simulări ale climatului în viitor si
a
efectelor produse de schimbarea climatică. Aceste simulări şi modelări
se realizează cu echipamente complexe capabile să integreze
numeroşi
parametri. Aceste simulări rămân imperfecte şi ţin cont de anumite
ipoteze precum poluarea aerului, formaţiunile noroase, etc...
Dar lucrările lor nu se opresc aici: oamenii de ştiinţa trebuie să
evalueze câtă energie fosilă se va consuma în viitor, câţi oameni vor
trăi pe Pământ şi cum se vor dezvolta economiile . De altfel,
previziunile asupra evoluţiei climatului sunt deseori exprimate cu o
marjă de estimare destul de largă.
Naţiunile Unite au creat, în 1988, Grupul de Experţi
Interguvernamentali asupra Evoluţiei Climatului (GIEC) care strange la
un loc câteva mii de oameni de stiinţă din lumea întreagă.
Acest grup are ca misiune examinarea lucrărilor de cercetare
şi
evaluarea cunoştinţelor actuale despre schimbarea climatică si efectele
ei, şi de a pregăti rapoarte. Până astăzi, GIEC a publicat patru
rapoarte: în 1990, 1995, 2001 şi 2007. Concluziile lor arătă că
creşterea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă este în
principal datorată activităţilor umane. Cred, de asemenea, că
temperaturile vor creşte de 1,4°C la 5,8°C până în anul 2100.
Ce trebuie făcut pentru a înfrâna schimbarea climatică
Răspunsul este simplu: trebuie să reducem emisii de gaze cu efect de
seră în atmosferă. Temperaturile vor mai creşte o perioadă de
timp,
chiar dacă luam acum măsurile necesare. Însă, dacă nu facem nimic, vor
creşte şi mai mult şi schimbarea climatică riscă să devine imposibil de
controlat.
Pentru a reduce emisiile gazelor cu efect de seră, trebuie realizate
investiţii şi schimbate modurile de producţie şi de consum al energiei.
Studiile arată că preţul unei atitudini pasive ar fi mult mai ridicat,
datorită pagubelor si suferinţelor generate de schimbarea climatică.
Ce fac guvernele ?
În 1992, guvernele au adoptat Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite
asupra Schimbărilor Climatice (CCNUCC) la Rio de Janero. Acest acord
internaţional a fost acceptat oficial de 189 ţări, adică practic
toată
planetă. Textul acestei convenţii cuprinde şi:
• Să stabilizăm concentraţiile gazelor cu efect de
seră în atmosferă
la un nivel care împiedică orice perturbare antropică (datorită omului)
periculoasă sistemului climatic.
• Se cuvine să atingem acest nivel într-un termen
suficient de scurt
astfel încât ecosistemele să poată să se adapteze într-un mod natural
schimbărilor climatice, producţia alimentară să nu fie ameninţată şi ca
dezvoltarea economică să poată să se desfăşoare intr-un mod
durabil.
În cadru acestei convenţii, cele 189 de guverne supraveghează şi
semnalează gazele cu efect de seră care se produc, pregătesc strategii
de schimbare si ajută ţările sărace să abordeze schimbarea climatică.
Se întâlnesc o dată pe an pentru a discuta si a hotărî acţiunile
viitoare corespunzătoare. Convenţia este un cadru care trebuie să
servească unui număr mai mare de acţiuni in viitor.
Protocolul de Kyoto
În 1995, în Japonia, Guvernele au încheiat a două etapă adoptând un
acord important, protocolul de Kyoto. Prin acest tratat, ţările
industrializate se angajează să reducă sau să limitează emisia
gazelor
cu efect de seră şi sa atingă anumite rezultate pentru anul ţintă 2012.
Fiecare ţara este ghidata in urmărirea unui obiectiv.
Protocolul de Kyoto este axat asupra ţărilor industrializate, pentru că
sunt majoritatea responsabili ai emisiilor de gazelor cu efect de
seră
în trecut, iar în prezent deţin experienţa şi banii ca să le poată
reduce.
Protocolul de Kyoto a intrat în vigoare pe 16 Februarie 2005, odată cu
ratificarea Rusiei. La oră actuală ( ) 150 de guverne dintre care 27
ţări din Uniunea Europeană l-au adoptat. Se numără printre ei, 36
de
ţări industrializate care şi -au fixat ca obiectiv, să reducă emisiile
de gaze cu efect de seră de la 5 la 8 % pană în 2012 comparativ cu
emisiile din anul 1990. Numai Statele Unite (responsabil a 20 %
din
emisiile de gaze cu efect de seră) şi Australia nu au participat la
ratificarea protocolului. Însă, câteva mişcări în USA pentru lupta
împotriva emisiilor gazelor cu efect de seră s-au realizat deja. Un
exemplu încurajator este California.
California reprezintă 12 % din populaţia americană însă, consumă doar 7
% din electricitate produsă în USA astfel încât, California se
poziţionează pe primul loc in rentabilitatea energetică pe cap de
locuitor. Statul s-a angajat pentru a limita emisiile gazelor cu efect
de seră de 11 % pană în 2010 şi 87 % până în 2050 ( ). Pe data de
13
August 2006, guvernul Californiei a semnat un acord pentru a diminua
emisia gazelor cu efect de seră, conform protocolului de Kyoto ( ).
Decizia AB32 (Global Warning Solution Act) a fost întemeiata astfel
încât se va reduce la un sfert emisiile gazelor cu efect de seră
până
în 2020 ( ). Sancţiunile sunt luate împotrivă firmelor care nu respectă
acest angajament. O piaţă de permise de emisii este creată şi
controlată de Air Ressources Board. California rămâne un exemplu. Nu
este singurul, este imitată la ora actuală de două state din Vest:
Washington şi Oregonul ( ). Centrala termo-solară Nevada Solar One este
în construcţia de la 11 Februarie 2006 la Boulder City. La finalizare,
va dezvolta o putere de 64 MW , va fi a treia din lume şi ar putea să
elimină un volum de poluare echivalent cu un milion de maşinii care
circulă pe teritoriul american.
Criticat pentru politica lui în materie de mediu, George Bush a reluat
subiectul pe 30 Mai 2007 precizând că schimbarea climatică este şi
preocuparea americanilor. La Summit-ul G8, fără să ratifice
protocolul, George Bush a propus o acţiune post Kyoto pentru a reduce
gazele cu efect de seră pană in anul 2050 dar, din păcate, nu a aderat
la protocol.
Kyoto şi Uniunea Europeană.
Uniunea Europeană este pe loc întâi în lupta împotriva schimbărilor
climatice. Vrea să fie un exemplu fiind o mare putere economică. Atunci
când s-a negociat protocolul, cele 15 tării care formau atunci U.E.
şi-au luat un obiectiv ambiţios: să reduc emisiile gazelor cu efect de
seră cu 8 %. S-a hotărât după aceea participarea fiecărui stat, ţinând
cont de situaţia economică şi structura lor industrială . Dacă
majoritatea dintre ei trebuia să reducă emisiile lor, câteva au putut
să le crească până la o anumită limită (Grecia, Portugalia, etc..).
Câteva pot menţine nivelele lor din 1990 (precum Franţa). Cele 12
ţările nou intrate în U.E. şi-au fixat obiective individuale (mai puţin
Cipru şi Malta). Romania este bine poziţionată pe acest capitol. Limita
ei este de 250 000 t pe an iar, la ora actuală, nu depăşeşte 150 000 t
pe an ( ) .
În martie 2000, U.E. a lansat programul european asupra schimbării
climatice (PECC). S-a definitivat cu reprezentanţii industriilor şi
reprezentanţii organismelor de protecţia mediului, 42 de măsuri
destinate să ajute statele membre să reducă emisiile lor de gaze cu
efect de seră. Toate măsurile au fost transpuse prin lege. Sistemul de
schimb a cuantumului de emisii lansat de U.E. pe 1 Ianuarie 2005 e
considerat ca o etapă importantă pentru a lupta împotrivă schimbării
climatice. Guvernele din U.E. au fixat emisiile anuale de CO2 pentru
12000 de centrale electrice şi uzine care consumă multă energie. Aceste
sunt responsabile de aproximativ jumătatea din emisiile de CO2 din U.E.
Centralele şi uzinele care emit mai puţin CO2 decât sunt
autorizate să
producă, pot vinde cuantumul nefolosit celor care au rezultate oleacă
mai bune. Există astfel o motivaţie de a reduce emisiile. Sistemul
asigură de asemenea prezenţa cumpărătorilor. Firmele care depăşesc
limitele emisiilor şi care nu acoperă nevoile lor, cumpărând drepturile
de emisie, trebuie să plătească amenzi mari. Sistemul de schimb a
cuantumului de emisii permite reducerea emisiilor unde este mai ieftin
şi, în concluzia, diminuează costul operaţiei.
Alte măsuri constau în ameliorarea randamentul vehiculelor şi
clădirilor (o izolaţie mai bună reduce costurile de încălzire cu 90 %),
de a promova energiile regenerabile precum vântul, soarele, mareele,
biomasa (deşeuri de lemn, dejecţiile animale, etc..) şi geotermie; de a
stăpâni gazele cu efect de seră halogene folosite în instalaţiile de
climatizare, de a reduce emisii de gaz metan care provin de la rampe de
gunoi, de a organiza campanii de sensibilizare a populaţiei, de a
dezvolta şi de a folosi tehnologiile inofensive pentru climat.
Aceste tehnologiile sunt numeroase precum tehnicile de captură a
carbonului emis prin arderea combustiilor fosili. Acest carbon poate fi
depozitat apoi în minele dezafectate. Această tehnologie de captură şi
de stocaj poate permite reducerea emisiilor de CO2 în atmosferă. O altă
tehnologie de viitor este pila de hidrogen. Plecând de energiile
regenerabile, se produce hidrogen destinat alimentarii pilei de
combustibil. Pila de combustibil generează curent electric transformând
hidrogenul şi oxigenul în apa.
Pila de combustibil.
Măsurile luate de marile intreprinderi
Firmele au un rol important în domeniu luptei împotriva schimbării
climatice. Au înţeles că reducând gazele cu efect de seră, ocrotesc nu
numai climatul, dar reduc costurile lor, ridică prestigiul lor şi se
poziţionează mai bine in faţa concurenţilor.
De exemplu, Asociaţia Europeană a Constructorilor de Autovehicule
japoneze şi coreene s-a angajat să reducă emisiile medii ale
vehiculelor vândute în Europa cu 20 % faţa de 1995.
Dezvoltarea tehnologiilor curate sprijină pieţele şi sunt creatoare de
locuri de muncă. Datorită programelor de subvenţii pentru energiile
eoliene în U.E., firmele europene furnizează 80 % din piaţa mondială a
echipamentelor din sectorul respectiv. In Germania, energia eoliană
procură 40 000 de locuri de muncă. Dacă firmele europene vor reuşi a
dezvolte rapid aceste tehnologii, desigur că vor deţine un avantaj
important atunci când cererea va creşte.
Măsuri individuale
Schimbarea climatică este o problemă mondială dar fiecare dintre noi
poate face ceva. Trebuie doar să modificăm câteva obiceiuri. Calitatea
vieţii nu este afectată şi putem chiar face nişte economii.
• Reciclarea: o cutie de bere reciclată consumă de
zece ori mai
puţină energie decât fabricarea sa. Producţia hârtiei este mai puţin
energofagă reciclând hârtia.
• Stingeţi lumina atunci când nu este necesar.
Folosirea casnică a
curentului electric reprezintă 30 % din consumul total. Folosirea
becurilor economice: durează mai mult si consumă de 5 ori mai puţin
decât becurile clasice.
• Televizorul, calculatorul sau combină muzicală în
poziţia „veghe”
risipeşte energia. Un televizor parţial stins consumă 40 % din energia
normal consumată. Dacă toţi europenii ar stinge televizorul lor de tot,
s-ar realiza o economie echivalentă cu consumul unei ţari ca Belgia. Un
încărcător de celular conectat când nu este nevoie risipeşte 95 % de
energie. Doar 5 % este folosită pentru reîncărcarea bateriilor.
• Trebuie privilegiate aparatele electrice care sunt
din clasa „A” şi care garantează un consun optim de energie.
• Dacă veţi construi casă voastră, sa preferaţi o
construcţie pasivă
cu arhitectură bioclimatică. Aceste au un consum de mai puţin de 15
kwh/m2/an. Aceste case elimina nevoia de climatizarea activă şi
ameliorează confortul vieţii ( ).
• Avionul este un mare consumator de energie. O cursă
de avion consumă pe călător, cât consumul lui casnic anual.
• Plantaţi copaci: cinci copaci absorb o tonă de CO2
în timpul vieţi lor.
Perspective de viitor
Umanitatea este convinsă de importanţa reducerii emisiilor de
gaze cu
efect de seră. Este posibil fără să afectăm nivelul şi calitatea
vieţii. Trebuie modificate comportamentele şi obiceiurile noastre ca să
consumăm mai puţină energie.
Încălzirea planetei n-ar trebuie să depăşească 2°C ca să nu genereze
perturbări ireversibile. Ca să nu fie depăşit acest prag, vor trebui
demarate acţiuni de anvergură după 2012, data la care obiectivele
protocolului de Kyoto vor trebui să fie atinse.
Probabil că ţările industrializate vor trebui să diminueze
emisilei
lor de gaze cu efect de seră de 13 la 30 % pană in 2020, şi de la 60 la
80% pană 2050, fată de cota din 1990. Dezvoltarea tehnologiilor
curate
va participa desigur la reducerea emisiilor. Însă la acest efort
vor
trebui sa participe si alte ţări precum China şi India care au
ajuns
deja la un prag de dezvoltare şi de poluare importantă. China este
responsabilă deja de 15 % din emisii globale şi ar putea să fie chiar
anul acesta, primul poluator din lume. Emisiile chineze de dioxid de
carbon vor trece de la 5,6 miliarde de tone la 6,02 miliarde anul
acesta, ceea ce reprezintă 22 % din total mondial ( )
Schimbare climatică nu va dispărea imediat dar cu cât mai repede o vom
lua în consideraţie şi vom reacţiona, cu atat vom putea stăpâni mai
bine viitorul nostru, păstrand frumseţea şi diversitatea planetei
noastre pe care să o transmitem copiilor noştri.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|