Franta
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
Tara pe care vreau sa o prezint se numeste Franta. Capitala acetei tari
se afla la Paris , un oras foarte frumos din punct de vedere turistic ,
cu numeroase muzee , catedrale si chiar Turnul Eifall . Limbile
oficiale vorbita in Franta este franceza ... |
|
|
1
Radu Mihai Alexandru
20.04.2007
Clasa a VI-a A
Franta
Tara , Capitala ei si orasele apropiate
Tara pe care vreau sa o prezint se numeste Franta. Capitala acetei tari
se afla la Paris , un oras foarte frumos din punct de vedere
turistic , cu numeroase muzee , catedrale si chiar Turnul
Eifall . Limbile oficiale vorbita in Franta este franceza .
Numele de Franţa provine de la denumirea latină
Francia care înseamnă tarâmul Francilor. Francia desemna la origine o
regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către
poporul războinic germanic ce se numeau ei înşişi Franci. Astfel,
Francia la origine nu avea o conotaţie geo-politică, ci mai mult
geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau
Balcani.
Centrul administrativ, financiar, industrial si
cultural al tarii este Parisul, care atrage annual mari mase de turisti
din toata lumea.Important oras industrial si nod de drumuri comerciale
este Lyon-ul (1,3 milioane de locuitori) fondat de romani la confluenta
raurilor Ron si Saone.Marsilia(1.2 milioane de locuitori) a fost o
colonie fondata de greci in jurul anului 600 i.e.n. si a fost centru
important si in perioada romana.Este un port mare al Marii Mediterane,
de unde ponesc nave atat spre fostele colonii franceze din nordul
Africii, cat si spre fostele colonii franceze din vestul Africii.A patra
Asezare ca marime este orasul industrial Lille (959000 de locuitori)
din nordul tarii.
Asezare
Franta are o iesire la Oceanul Atlantic, cat si la Marea
Mediterana , Tarmurile sale sunt putin crestate si, in unele locuri ,
joase si nisipoase.
In afara de limita maritima , are si 9 vechi terestri : Belgia ,
Luxemburg , Germania , Elvetia , Italina , Spania si doua dintre
ministate : Andorra si Monaco . Fratei ii apartine si Insula Corsica
din Mare Mediterana.
Relieful Frantei se distinge prin doua mari trepte
de relief: unele mai joase, in jumatatea nordica , de podis si de
campie , si altele mai inlte , montane , mai ales in sud-est si
sud-vest.
Relieful este dezvoltat pe structuri hercinice (
unde exista podisuri , munti josi , care sunt erodati , si campii) si
alpine ( Alpii si Pirinei).
Treapta podisurilor si campiilor cuprinde , printre
altele , Masivul Central , Masivul Armorican , Podisul Ardeni , Bazinul
parizian si campiile litorale.
Treapta muntoasa include Muntii Alpii , Jura si
Pirinei . Alpii Francezi au un relief glaciar si culmineaza la 4807 m
in varful Mont Blanc , aflat pe granita cu Italia . Aceasta este cea
mai mare inaltime de pe continentul european , cu exceptia Muntilor
Caucaz de la granita cu Asia.
Suprafata Populatia Si Etniile
Suprafata Frantei este de 551 500 km2. Populatia este foarte mare fata
de cea a Romaniei , Franta avand 57.206.000 milioane de locuitori
. Paris are 9 319 000 loc aglomeratia fiind urbana.
In Franta sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰.
Mortalitatea este de 9,2 ‰, iar populatia urbana reprezinta 74 %.
Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1 262 mii
locuitori), Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori),
Bordeaux (685 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491
mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438 mii locuitori),
Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen
(380 mii locuitori).
Francezii sunt 3,6 milioane. Imigrantii reprezinta 6,3% din populatia
tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13%
italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si
malieni.
Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea
pariziana (890 locuitori/km2 ,adica 2% din suprafata Frantei si 19% din
populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2),
Marseille-Nice (290 locuitori/km2), Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2)
si in Alsacia (196 locuitori/km2). Valori mult sub media pe tara se
intalnesc in Auvergne si Franche-Comté (50-70 locuitori/km2), in
Champagne-Ardenne (52 locuitori/km2), in regiunea Limousin (43
locuitori/km2) si in insula Corsica (30 locuitori/km2).
Culte prezente in Franta: catolicism 90%, protestantism, islamism si
iudaism.
Moneda
Fosta moneda nationala a Frantei a fost francul
francez (1 franc = 100 centime) .
Actuala moneda europeana pe care si Franta o are se numeste Euro .
Economia Frantei
Industria
Franta este una din tarile puternic industrializate.Are o industrie
grea foarte dezvoltata (rafinarii de pertrol, industria sidelurgica,
industria cimentului, a hartiei si celulozei, industria chimica si
constructiile de masini).Industria autovehiculelor este a patra ca
marime din kume dupa Japonia,SUA, si Germania.In toate tinuturile
Frantei prospera turismul, mai ales pe litoral, in munti si in Paris.
Agricultura
Franta este cel mai mare producator agricol al Uniunii Europene.La nord
se cultiva grau,cartofi,orz si sfecla de zahar.Cea mai mare cantitate
de vin se produce in zona Languedoc, dar majoritatea vinurilor de
calitate sunt originare din zona Bordeaux, din Cote d`or de langa dijon
si din Champagne.In tinuturile de munte si de dealuri o importanta mare
are cresterea atat a oilor cat si a vacilor de lapte.In franta se
produc o sumedeniede branzeturi renumite.In agricultura lucreaza 5% din
totalul fortei de munca.Raportul suprafetelor cultivate este de cca.
32%, a pasunilor de 25% iar a padurilor de 27% si suprafata tarii.
Mineritul si Industria Energetica
In nord-estul tarii se extrage si azi carbune si minereu de fier.Exista
rezerve de bauxita, uraniu si sare.Langa Les Baux se extragea candva
bauxita, minereu care a luat numele localitatii respective.Langa Muntii
Pirinei sunt zacaminte mai mici de titei si gaze naturale.Majoritatea
energiei electrice este produsa in centrale atomo-electrice.Proportia
energiei nucleare(70%) din totalul energiei electrice produse este cea
mai mare din lume.
Resursele Naturale Ale Frantei
Una din resursele naturale ale frantei o reprezinta carbunele si
minereul de fie care se extrage si azi in partea de nord-est a tarii .
Exista si bauxita , uraniu si sare . Franta mai are si petrol ,
aluminiu .
Clima
Nord-vestul Frantei are o clima blanda oceanica, ale
carei conditii sunt determinate de curentul nord-atlantic.In est iarna
este mai geroasa, vara mai calda, si in general sunt mai putine
precipitatii.In sud vara este mai fierbinte si mai secetoasa, iarna mai
blanda si deseori ploioasa.Nivelul precipitatiilor in zona de coasta
occidentala este de peste 800 mm, in est numai in unele locuri atinge
600 mm.In munti clima este mai ree, precipitatiile sunt peste 1000 mm,
care in mare parte cad iarna sub forma de
zapada.
Cultura
Cultura franceză este bogată, diversificată şi veche, şi reflectă
culturile sale regionale şi influenţa numeroaselor valuri de imigraţie
de-a lungul timpului. Parisul, capitala sa, este numit şi Oraşul
Luminilor (franceză la Ville lumičre), a fost de-a lungul timpului un
important centru cultural găzduind artişti de toate originile, fiind
actualmente oraşul care adună cel mai mare număr de situri cu un
caracter cultural din lume (muzee, plate, clădiri şi altele). În plus,
aceste situri sunt consacrate unei mari varietăţi de teme.
Locul de naştere al cartezianismului şi al Secolului Luminilor, cultura
franceză a lăsat moştenire lumii limba diplomaţilor, o anumită
concepţie universală asupra omului (uneori considerată
franco-centristă), numeroase realizări tehnice şi medicale şi o artă de
a trăii ancestrală. Locul de naştere al cinematografiei şi un
susţinător fervent al excepţiei culturale, Franţa a dezvoltat o
industrie cinematografică de calitate, una dintre puţinele industrii
cinematografice europene ce pot rezista maşinii hollywoodiene.
Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizaţiei
Internaţionale a Francofoniei care reuneşte diversele ţări care au
afinităţi culturale şi care au fost puternic influenţate, de-a lungul
timpului, de cultura franceză.
Religie
Din punct de vedere constituţional, Franţa este un stat laic.
Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat şi
Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate
religiile, dar nu recunoaşte nici una, ceea ce permite mai multor
religii să coabiteze. Din principiu, statul francez îşi interzice
recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest
domeniu sunt oferite doar de instituţii neoficiale.
Conform unui sondaj CSA[15] :
51 % din francezi se declară catolici (faţă de 67 % în 1994) dar doar
jumătate dintre ei cred în mod ferm în existenţa lui Dumnezeu;
31 % din francezi (faţă de 23 % în 1994) se declară fără religie;
4 % musulmani (faţă de 2 % în 1994) ;
3 % protestanţi ;
1 % evrei ;
10 % nu se pronunţă.
Dintre cei care au declarat o religie majoritatea nu sunt însă
practicanţi.
În ciuda acestei scăderi a credincioşilor şi în particular a
catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Franţa şi îşi
păstrează o influenţă importantă, în special în zonele rurale şi în
unele zone ale ţării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este
prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu
sărbători religioase catolice iar 90% din şcolile private din Franţa
sunt şcoli catolice.
Traditii Si Obiceiuri
1 Aprilie - Ziua pacalelilor
1 aprilie, <Ziua păcălelilor>, a fost initiată pentru prima dată
în Franta si a fost numită <Poisson d’Avril>, adică <Ziua
Pestelui>, deoarece se agăta un peste de partea posterioară a celui
păcălit.
Se spune că traditia a început în 1852, datorită schimbărilor făcute
odată cu introducerea calendarului Gregorian, când începutul noului an
a fost stabilit la data de 1 ianuarie. Până atunci, acesta se
sărbătorea la 1 aprilie. Pentru că în aceea perioadă nu exitau mijloace
de comunicare rapidă, multi oameni din provincie nu au avut cum să afle
despre această schimbare, iar când au aflat, nu au vrut să tină cont de
ea, continuând să sărbătorească noul an tot la 1 aprilie. Acestia au
fost luati în derâdere de către cei de la oras si etichetati cu epitete
precum „păcăliti”, „prosti” sau „nebuni”.
România, fiind o tară cu traditie francofonă, a preluat imediat acest
obicei simpatic, declarând ziua de 1 aprilie, ziua păcălelilor, sau
ziua nebunilor. În această zi cei glumeti fac diferite farse membrilor
de familie si prietenilor apropiati cu scopul de a se distra sau pentru
a creea ilaritate si bună dispozitie.
Franta, Italia, Belgia, Luxemburg
Acestea sunt tarile la care se refera binecunoscutul termen de
"Continental breakfast" (mic dejun continental), limitand masa de
dimineata la un minimum de alimente necesare stimularii si sustenantei:
cafea si paine. In Franta, cea mai savurata cafea este café au lait
(cafeaua cu lapte) servita in vase mari de ceramica. Mai exista insa si
persoane care opteaza pentru alte tipuri de bauturi, cum ar fi cafeaua
neagra, ceaiul sau ciocolata calda. Similar, in Italia, cele mai des
intalnite sunt cu siguranta cappuccino, caffe nero (cafea neagra), tč
(ceai), sau latte al cacao (lapte cu cacao). In ambele cazuri, partea
solida a micului dejun este de obicei un croissant (corn), o briosa sau
o felie de paine prajita servita cu unt si conserve.
In Franta exista traditia de a se pune o buturuga
groasa in foc numita “Butucul de Craciun” care este lasat sa arda toata
noaptea.
1
Pastele in Franta
Considerata leaganul crestinatatii, Franta
sarbatoreste Pastele cu
mult fast. Intreaga tara este cuprinsa de euforia sarbatorii, pana si
magazinele fiind decorate cu iepurasi, pui, clopote si pesti colorati
din ciocolata. De cum se trezesc in prima zi de Paste, copii merg la
cuibul pe care l-au facut in curte sau in gradina si gasesc ouale
pascale, special lasate pentru ei.
Iepurasul pascal inlocuit de pesti
Spre deosebire de obiceiurile de Paste din celelalte tari, in Franta
simbolul Iepurasului este inlocuit cu pesti si clopote. Pestii francezi
de Paste poarta denumirea de „Pesti de aprilie”. Acestia isi fac
aparitia pe 1 aprilie, atunci cand copii francezi se amuza cu un fel de
joc numit „Pacaleala de aprilie”. In aceasta perioada, copiii incearca
sa lipeasca hartii pe care se gaseste fotografia unui peste pe spatele
a cat mai multi adulti.
Pastele in Franta: traditii
O alta traditie pascala importanta pentru francezi este denumita
„Clopotele zburatoare”. Catolicii francezi cred ca in Vinerea Mare
toate clopetele bisericilor zboara la Vatican, purtand cu ele durerea
celor care au jelit crucificarea Domnului Isus Hristos. Clopotele
zburatoare se intorc in prima zi de Paste aducand o multime de oua de
ciocolata. Respectand aceasta traditie, in Franta clopotele bisericilor
nu mai bat din Vinerea Mare si pana in prima zi de Paste.
Un alt obicei francez consta intr-un concurs de rostogolire a unor oua
crude pe o panta. Oul care nu se spargea este considerat „Oul
victorios” si simboliza piatra care a fost data la o parte de la
mormantul lui Isus Hristos. In ceea ce-i priveste pe copii, acestia se
implica intrun joc in care arunca ouale in aer. Primul care a scapat
oul, a pierdut concursul.
Atractii turistice
Turnul Eiffel
A fost construit de catre Gustav Eiffel pentru . Expozitia
Internationala din 1889, in ciuda opozitiei sustinute a
personalitatilor nationale care il considerau nesigur si urat. Cand
concesiunea Expozitiei a expirat in 1909, turnul de 300 m urma sa fie
demolat, dar valoarea sa ca antena pentru transmisii radio l-a salvat.
Elementele adaugate pentru transmisiile de televiziune i-a suplimentat
inaltimea cu 17 m. Din punctul cel mai inalt al celor trei platforme,
vederea se intinde pe mai mult de 64 km. De la doi acrii ai turnului,
un imens camp, Champ de Mars (Campia lui Marte), se intinde pana la
Scoala Militara, care a fost construita intre 1769-1772 si continua sa
fie folosita de Colegiul de Razboi. Champ de Mars care a servit initial
drept teren de parada al scolii, si a fost scena a doua mari adunari in
timpul Revolutiei Franceze: cea a Federatiei (1790) si cea a Fiintei
Supreme (1794). In spatele Academiei Militare se afla cartierul general
al Organizatiei pentru Educatie, Stiinta si Cultura, ONU, UNESCO.
Cladirea inaltata in 1958 a fost proiectata de un trio international de
arhitecti si decorata de artisti ai tarilor membre.
Luvru
Vikingii au facut tabara pe Malul Drept, vis-a-vis de varful vestic al
lui Ile de la Cité, in
timpul asediului lor nereusit asupra Parisului din 885, iar in jur de
1200 regele Philippe II a pus sa se construiasca un castel cruciat
patrat pe acelasi amplasament, imediat in afara zidului noului oras,
pentru a sustine apararea vestica. In timpul secolelor urmatoare s-au
facut multe adaugiri si renovari iar din castel s-a transformat
intr-unul dintre cele mai mari palate din lume cunoscut sub numele de
Cour Carree (Curtea Patrata); doua galerii se prelungesc spre vest pe
distanta de 500 m, una de-a lungul fluviului, cealalta de-a lungul
strazii Rivoli. In 1871, la numai 19 ani dupa ce s-a terminat
constructia fatadei sale vestice, palatul Tuileries inceput in 1563, a
fost distrus de insurectionarii Comunei. Doua dintre fatadele Curtii
Patrate au avut o puternica influenta asupra arhitecturii franceze.
Lierre Lescot si-a inceput fatada interioara a curtii in 1546, adoptand
ritmurile si ordinele renascentiste pe care le observase in Italia si
adaugand decoratie pur frantuzeasca motivelor clasice. Medicul si
arhitectul Claude Perraul a colaborat cu Louis Le Vau, arhitectul
regelui, pentru a proiecta fa estica exterioara a palatului in 1673.
Muzeul Luvru ocupa patru laturi ale palatului din jurul Curtii Patrate
precum si galeria sudica, care se intinde de-a lungul fluviului.
Printre comorile muzeului se afla Victoria de la Samothrace, Venus din
Milo si Mona Lisa. Uriasele colectii contin lucrari datand din sec. VII
I.C. pana la jumatatea sec. XIX, cu o enorma raspandire culturala si
geografica. Galeria de nord, de-a lungul strazii Rivoli, adaposteste un
muzeu separat, Muzeul Artelor Decorative, precum si Ministerul
Finantelor. O remodelare semnificativa a fost intreprinsa in intreg
Luvru pentru a mari spatiul pentru lucrarile de arta. Constructia a
fost inceputa in anul 1980 pentru a crea o noua intrare si o sala de
receptie subterana in vasta Curte a lui Napoleon, intre cele doua
galerii; piramida de sticla inalta de 21 m, proiectata de I.M. Pei
pentru a acoperi intrarea, a trezit atat o mare sustinere cat si multe
critici.
Notre-Dame de Paris
La capatul estic al pietii se afla catedrala Notre-Dame de Paris, care
este situata pe un loc pe care parizienii l-au rezervat intotdeauna
pentru practicarea ritualurilor religioase. Luntrasii galo-romani din
cité si-au inaltat acolo altarul pentru Jupiter (este acum Muzeul
Cluny) iar, cand s-a raspandit crestinismul, o biserica a fost
construita pe locul templului. Primul episcop al Parisului, St. Denis,
a devenit sfantul sau patron. Rosul din culorile Parisului reprezinta
sangele acestui martir care, in legenda populara, dupa decapitare, si-a
ridicat capul si a mers in picioare. Cand Maurice de Sully a devenit
episcop in 1159, el a hotarat sa inlocuiasca catedrala decazuta a lui
Saint-Etienne si Notre-Dame din sec. VI cu o biserica in noul stil
gotic. Stilul a fost conceput in Franta si un mou element structural,
arcul butant, care suplimenta frumusetea exteriorului si permitea
coloanelor interioare sa se avante catre noi inaltimi, a fost introdus
la constructia bisericii Notre-Dame. Dupa ce a fost deteriorata in
timpul Revolutiei Franceze, biserica a fost vanduta la licitatie unui
negustor de materiale de constructie. Napoleon a venit la putere la
timp pentru a anula vanzarea si a ordonat redecorarea edificiului
pentru incoronarea sa ca imparat in 1804. Mai tarziu, Louis-Philippe a
initiat restaurarea bisericii neglijate. Arhitectul Eugene
Viollet-le-Duc a lucrat intre 1845-1864 pentru a restaura monumentul.
Precum toate catedralele din Franta, Notre-Dame este proprietatea
statului, desi functionarea sa ca institutie religoasa este lasata pe
seama bisericii romano-catolice.
Bastilia
Cucerirea Bastiliei la 14 iulie 1789 a reprezentat lovitura simbolica
data tiraniei. Inchisoarea, care practic era nefolosita de multi ani si
era programata pentru demolare chiar de catre monarhie, adapostea in
ziua aceea numai patru falsificatori, doi nebuni si un tanar aristocrat
care isi infruntase tatal. Fortareata a fost demolata dupa cucerirea sa.
„Calea Triumfala”
De la Arc de Triomphe du Carrousel, in curtea dintre bratele deschise
ale Luvrului, se intinde una dintre cele mai remarcabile persepective
vazute in vreun oras modern. Mai este denumita cateodata la Voie
Triomphale (Calea Triumfala). De la mijlocul arcadei Caruselului, linia
privirii merge de-a lungul Gradinilor Tuileries, care se aflau in fata
Palatului Tuileries (pradat si ars in 1871 in timpul Comunei), nu s-au
modificat prea mult de cand Andre Le Notre le-a proiectat in 1664.
Place de la Concorde a fost proiectata ca un octogon in 1755 de
Jacques-Ange Gabriel. Capatul dinspre fluviu a fost lasat deschis iar
pe partea continentala s-au planificat doua cladiri. Nivelul inferior a
fost construit cu arcade iar fatada a fost adaptata cu stralucire de la
coloana Luvrului, toate cu un rafinament tipic epocii. Desi Gabriel a
construit opt piedestaluri uriase in jurul periferiei acestei piete,
ele au ramas neocupate pana cand Louis-Philippe le-a dat statui
reprezentand capitalele provinciale. Privite in sensul orar incepand de
la Ministerul Marinei, statuile sunt Lille, Strasbourg, Lyon,
Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen. Louis-Philippe a pus de
asemenea sa se instaleze in centru si flancat de doua fantani,
Obeliscul de la Luxor, un dar din partea Egiptului. Ulterior, santul a
fost umplut cu apa. Ludovic XVI a fost decapitat in apropierea statuii
orasului Brest la 21 ianuarie 1793. Patru luni mai tarziu, ghilotina
era inaltata in apropierea palatului Tuileries iar executiile au
continuat acolo timp de trei ani, acumuland un total de 1343 morti.
Intre cladirile gemene de pe partea de nord-est a pietii, larga Rue
Royale urca spre Biserica Sainte-Marie-Medeleine, sfintiita in 1842.
Biserica are o forma alungita, fiind imprejmuita de coloane inalte de
18 m. Modelul sau, presupus a fi al unui templu grec, este in realitate
mai apropiat de modelul roman. De-a lungul primilor 762 m de pe
Champs-Elysee, intre Concorde si Rond-Point des Champs-Elysee (un sens
giratoriu pentru trafic), destul de putine lucruri s-au schimbat de un
secol: calea este marginita de castani, in spatele carora, de ambele
parti, se afla gradini, de obicei pline cu copii la joaca. Pavilioanele
din gradini sunt folosite ca ceainarii, restaurante si teatre. De la
Rond-Point pana la Arc de Triomphe, totusi, calea s-a schimbat odata cu
trecerea timpului. Sub al Doilea Imperiu, aceasta era o strada cu case
luxoase. Ele erau completate de cafenele, cluburi de noapte, magazine
de lux si cinematografe, dar strada isi pastra senzatia de lux iar
trotuarele umbrite de copaci (late cat o strada normala) ofereau
promenade care reprezentau mandria Parisului. Din anii 1950, totusi,
bancile, expozitiile auto, birourile unor linii aeriene si bufete
expres au preluat cea mai mare parte a spatiului. In partea de sus de
pe Champs-Elysee se afla o piata circulara din care 12 bulevarde
impozante radiaza pentru a forma o stea. Ea a fost numita Place de
l’Etoile intre 1753 si 1970, cand a primit numele de Place Charles de
Gaulle. In centrul pietii se afla Arcul de Triumf, dat in exploatare de
Napoleon in 1806. Este de doua ori mai inalt si mai larg decat Arcul
lui Constantin din Roma, care l-a inspirat. Jean Chalgrin a fost
arhitectul iar Francois Rude a sculptat friza si grupul inflacarat,
„Plecarea voluntarilor din 1792” (numit „Marseieza”). In ziua
Armistitiului din 1920, Soldatul Necunoscut a fost inmormantat sub
centrul arcului si in fiecare seara flacara amintirii este reaprinsa de
catre un grup patriotic diferit. In anii 1970 concentrarea cea mai mare
de cladiri inalte din Europa se ridica la circa 3 km. dincolo de arc,
pe partea indepartata a zonei suburbane de le Neuilly. Locul, denumit
Quartier de la Defense, era anterior doar un punct pe drumil adaugat de
municipalitatile suburbane din Puteaux, Courbevoie si Nanterre. Astazi,
cladiri inalte pentru birouri, reprezinta baza complexului. „Parterul”
dintre cladiri este o platforma inaltata rezervata pietonilor, cu
drumuri si parcari subterane. Exista magazine, restaurante, cafenele,
un centru comercial, hoteluri si locuinte.
Curiozitati
Stiati ca ... ?
Noaptea dintre 23-24 august, 1572, in Franta, a fost una dintre cele
mai sangeroase ale istoriei, fiind macelariti cateva mii de
protestanti? Ea este cunoscuta ca Noaptea Sfantului Bartolomeu.
Napoleon Bonaparte, adus in fruntea Frantei de valul Revolutiei, a
intemeiat un imperiu care, prin dimensiuni si importanta, este
comparabil cu "imperiile universale" ale lui Carol cel Mare si Carol
Quintul?
In vremea domniei lui Ludovic al XIV-lea, Franta a cunoscut o perioada
de prosperitate din toate punctele de vedere? Acesta a fost numit si
"Regele Soare".
Francezul Paul Cornu proiecteaza primul elicopter, cu care zboara
pentru cateva secunde.
Aviatorul francez Louis Bleriot zboara peste Canalul Manecii intr-un
monoplan de lemn asamblad cu coarde de pian.
Fizicianul francez George Claude inventeaza lumina de neon.
Istoria
Teritoriul Frantei este populat in antichitate de triburile celtice
(galii) si cucerit de Cezar (59-51 IH) si transformat in provincie
romana. Francii, popor germanic stabilit in sec. al V-lea in Galia, se
contopesc cu galo-romanii si dau nastere in secolele urmatoare
poporului francez.
Bazele Regatului Franc sunt puse de Clovis (481-511) provenit din
dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seama
reprezentant al dinastiei Carolingiene, poarta razboaie victorioase
impotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor si este incoronat imparat
al Occidentului, la Roma, in anul 800. Tratatul de la Verdun (843)
consacra dezmembrarea Imperiului Carolingian, a carui parte occidentala
va forma viitoarea Franta.
In sec XII-XIV, in timpul domniilor lui Filip al II-lea August si Filip
al IV-lea cel Frumos, sunt facuti primii pasi pe drumul autoritatii
regale si al centralizarii statale. Dupa infrangerile franceze din
prima parte a Razboiului de 100 de ani purtat impotriva Angliei
(1337-1453), avantul national (Jeanne d'Arc) permite incheierea
victorioasa a indelungatei confruntari. Ludovic al XI-lea (1461-1483)
reprima opozitia marilor seniori, iar domnia lui Francisc I (1515-1547)
inaugureaza epoca absolutismului.
Raspandirea calvinismului in prima jumatate a sec al XVI-lea
declanseaza pustiitoarele razboaie religioase (1562-1598) incheiate de
Henric al IV-lea intemeietorul dinastiei de Bourbon (1589-1830) prin
edictul de toleranta de la Nantes (1598).
Domnia lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715) marcheaza apogeul
absolutismului francez ("statul sunt eu"), Franta devenind acum prima
putere europeana. Frecventele razboaie din timpul lui Ludovic al
XIV-lea si Ludovic al XV-lea (1715-1774) accentueaza tensiunile
sociale, pierderea prin tratatul de la Paris (10.02.1763) a
posesiunilor din India si a Canadei adancind criza economica si cea de
credibilitate a absolutismului Bourbonilor.
Revolutia franceza (14.07.1789, caderea Bastiliei) culmineaza cu
proclamarea la 22.09.1792 a Primei Republici, cu executia lui Ludovic
al XVI-lea (21.01.1793) si cu dictatura iacobina (1793-1794).
Razboaiele de aparare ale Republicii Franceze sunt continuate de
Napoleon Bonaparte, devenit in 1804 imparat al francezilor si arbitru
omnipotent al Europei continentale.
Restaurata in 1815, domnia Bourbonilor este inlaturata de revolutia din
iulie 1830, care impune monarhia constitutionala a lui Ludovic Filip
(1830-1848). In urma revolutiei din februarie 1848 este proclamata a
II-a Republica (1848-1852), apoi puterea este acaparata de Ludovic
Napoleon (nepotul lui Napoleon I), care se proclama sub numele de
Napoleon al III-lea Imparat al Frantei (1852-1870).
Infrangerea in razboiul cu Prusia (1870-1871) are ca urmare proclamarea
de la 4.09.1870 a celei de-a III-a Republici si scurtul intermezzo al
insurectiei proletare a Comunei din Paris (martie-mai 1871). Pacea de
la Frankfurt pe Main (10.05.1871) consacra pierderea Alsaciei si a
Lorenei. Cucerirea Algeriei (1830-1847) este urmata in a doua jumatate
a secolului al XIX-lea de constituirea celui de-al doilea mare imperiu
colonial al lumii (Africa septentrionala, ecuatoriala, occidentala,
Indochina, Oceania etc). Impreuna cu Rusia si Marea Britanie pune
bazele Triplei Aliante (1904) care, in primul razboi mondial
(1914-1918) obtine victoria asupra Blocului Puterilor Centrale. Prin
pacea de la Versailles (1919) Alsacia si Lorena sunt retrocedate de
catre Germania Frantei.
La 3.09.1939 Germania incearca sa se revanseze si-i declara Frantei
razboi, dupa care invadeaza teritoriul francez, pentru ca la 22.06.1940
maresalul P. Pétain sa semneze actul de capitulare. Generalul Charles
de Gaulle lanseaza in iunie 1940, la Londra, celebrul apel la
continuarea luptei de catre francezi si constituie Comitetul National
Francez care coordoneaza rezistenta antinazista. Debarcarea din
Normandia (6.06.1944) si insurectia victorioasa a Parisului
(19-25.08.1944) permit instalarea guvernului provizoriu prezidat de
generalul de Gaulle. Constitutia din octombrie 1946 proclama cea dea
IV-a Republica si transforma Imperiul Colonial in Uniunea Franceza.
Politicianismul si razboaiele de emancipare nationala din Indochina
(1945-1954) si Algeria (1954-1962) adancesc criza celei de-a IV-a
Republici si duc la instalarea unui guvern in frunte cu generalul de
Gaulle care proclama la 4.10.1958 cea de-a V-a Republica, cu atributii
sporite pentru seful statului.
In Pompidou (1969-1974) marea majoritate a coloniilor franceze (10,5
milioane km2, 48 milioane locuitori in 1939) isi dobandesc
independenta, iar Franta initiaza o politica externa independenta, de
distantare fata de hegemonismul nord-american, retragandu-se din
organismele militare ale NATO si SEATO si intretinand relatii speciale
cu URSS si China. Alegerile din 1981 sunt castigate de François
Mitterrand, candidatul Partidului Socialist Francez, devenind cel de-al
XXI-lea presedinte al Frantei (reales pentru un nou mandat in 1988),
iar cele legislative din acelasi an au dat castig de cauza aceluiasi
partid, care obtine majoritatea absoluta in Adunarea Nationala. Dupa o
"coabitare" a presedintelui Mitterrand cu un guvern de centru-dreapta
(1986-1988), alegerile parlamentare din 1988 readuc la putere Partidul
Socialist, care sufera insa o zdrobitoare infrangere in martie 1993,
parasind scena politica.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|