Franta Categoria: Referat Geografie
Descriere: Tara pe care vreau sa o prezint se numeste Franta. Capitala acetei tari
se afla la Paris , un oras foarte frumos din punct de vedere turistic ,
cu numeroase muzee , catedrale si chiar Turnul Eifall . Limbile
oficiale vorbita in Franta este franceza ... |
|
||
|
|
|||
|
1 Radu Mihai Alexandru 20.04.2007 Clasa a VI-a A Franta Tara , Capitala ei si orasele apropiate Tara pe care vreau sa o prezint se numeste Franta. Capitala acetei tari se afla la Paris , un oras foarte frumos din punct de vedere turistic , cu numeroase muzee , catedrale si chiar Turnul Eifall . Limbile oficiale vorbita in Franta este franceza . Numele de Franţa provine de la denumirea latină Francia care înseamnă tarâmul Francilor. Francia desemna la origine o regiune din nordul Europei, populată, sau mai degrabă dominată de către poporul războinic germanic ce se numeau ei înşişi Franci. Astfel, Francia la origine nu avea o conotaţie geo-politică, ci mai mult geografică sau sociologică, similară cu termenele actuale Maghreb sau Balcani. Centrul administrativ, financiar, industrial si cultural al tarii este Parisul, care atrage annual mari mase de turisti din toata lumea.Important oras industrial si nod de drumuri comerciale este Lyon-ul (1,3 milioane de locuitori) fondat de romani la confluenta raurilor Ron si Saone.Marsilia(1.2 milioane de locuitori) a fost o colonie fondata de greci in jurul anului 600 i.e.n. si a fost centru important si in perioada romana.Este un port mare al Marii Mediterane, de unde ponesc nave atat spre fostele colonii franceze din nordul Africii, cat si spre fostele colonii franceze din vestul Africii.A patra Asezare ca marime este orasul industrial Lille (959000 de locuitori) din nordul tarii. Asezare Franta are o iesire la Oceanul Atlantic, cat si la Marea Mediterana , Tarmurile sale sunt putin crestate si, in unele locuri , joase si nisipoase. In afara de limita maritima , are si 9 vechi terestri : Belgia , Luxemburg , Germania , Elvetia , Italina , Spania si doua dintre ministate : Andorra si Monaco . Fratei ii apartine si Insula Corsica din Mare Mediterana. Relieful Frantei se distinge prin doua mari trepte de relief: unele mai joase, in jumatatea nordica , de podis si de campie , si altele mai inlte , montane , mai ales in sud-est si sud-vest. Relieful este dezvoltat pe structuri hercinice ( unde exista podisuri , munti josi , care sunt erodati , si campii) si alpine ( Alpii si Pirinei). Treapta podisurilor si campiilor cuprinde , printre altele , Masivul Central , Masivul Armorican , Podisul Ardeni , Bazinul parizian si campiile litorale. Treapta muntoasa include Muntii Alpii , Jura si Pirinei . Alpii Francezi au un relief glaciar si culmineaza la 4807 m in varful Mont Blanc , aflat pe granita cu Italia . Aceasta este cea mai mare inaltime de pe continentul european , cu exceptia Muntilor Caucaz de la granita cu Asia. Suprafata Populatia Si Etniile Suprafata Frantei este de 551 500 km2. Populatia este foarte mare fata de cea a Romaniei , Franta avand 57.206.000 milioane de locuitori . Paris are 9 319 000 loc aglomeratia fiind urbana. In Franta sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰. Mortalitatea este de 9,2 ‰, iar populatia urbana reprezinta 74 %. Aglomeratii principale urbane se inregistreaza in: Lyon (1 262 mii locuitori), Marseille (1 087 mii locuitori), Lille (950 mii locuitori), Bordeaux (685 mii locuitori), Toulouse (608 mii locuitori), Nantes (491 mii locuitori), Nice (475 mii locuitori), Toulon (438 mii locuitori), Grenoble (400 mii locuitori), Strasbourg (388 mii locuitori) si Rouen (380 mii locuitori). Francezii sunt 3,6 milioane. Imigrantii reprezinta 6,3% din populatia tarii (dintre care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi si malieni. Cele mai mari densitati ale populatiei se inregistreaza in regiunea pariziana (890 locuitori/km2 ,adica 2% din suprafata Frantei si 19% din populatia tarii), in regiunea Nord-Pas de Calais (320 locuitori/km2), Marseille-Nice (290 locuitori/km2), Lyon-St Etienne (280 locuitori/km2) si in Alsacia (196 locuitori/km2). Valori mult sub media pe tara se intalnesc in Auvergne si Franche-Comté (50-70 locuitori/km2), in Champagne-Ardenne (52 locuitori/km2), in regiunea Limousin (43 locuitori/km2) si in insula Corsica (30 locuitori/km2). Culte prezente in Franta: catolicism 90%, protestantism, islamism si iudaism. Moneda Fosta moneda nationala a Frantei a fost francul francez (1 franc = 100 centime) . Actuala moneda europeana pe care si Franta o are se numeste Euro . Economia Frantei Industria Franta este una din tarile puternic industrializate.Are o industrie grea foarte dezvoltata (rafinarii de pertrol, industria sidelurgica, industria cimentului, a hartiei si celulozei, industria chimica si constructiile de masini).Industria autovehiculelor este a patra ca marime din kume dupa Japonia,SUA, si Germania.In toate tinuturile Frantei prospera turismul, mai ales pe litoral, in munti si in Paris. Agricultura Franta este cel mai mare producator agricol al Uniunii Europene.La nord se cultiva grau,cartofi,orz si sfecla de zahar.Cea mai mare cantitate de vin se produce in zona Languedoc, dar majoritatea vinurilor de calitate sunt originare din zona Bordeaux, din Cote d`or de langa dijon si din Champagne.In tinuturile de munte si de dealuri o importanta mare are cresterea atat a oilor cat si a vacilor de lapte.In franta se produc o sumedeniede branzeturi renumite.In agricultura lucreaza 5% din totalul fortei de munca.Raportul suprafetelor cultivate este de cca. 32%, a pasunilor de 25% iar a padurilor de 27% si suprafata tarii. Mineritul si Industria Energetica In nord-estul tarii se extrage si azi carbune si minereu de fier.Exista rezerve de bauxita, uraniu si sare.Langa Les Baux se extragea candva bauxita, minereu care a luat numele localitatii respective.Langa Muntii Pirinei sunt zacaminte mai mici de titei si gaze naturale.Majoritatea energiei electrice este produsa in centrale atomo-electrice.Proportia energiei nucleare(70%) din totalul energiei electrice produse este cea mai mare din lume. Resursele Naturale Ale Frantei Una din resursele naturale ale frantei o reprezinta carbunele si minereul de fie care se extrage si azi in partea de nord-est a tarii . Exista si bauxita , uraniu si sare . Franta mai are si petrol , aluminiu . Clima Nord-vestul Frantei are o clima blanda oceanica, ale carei conditii sunt determinate de curentul nord-atlantic.In est iarna este mai geroasa, vara mai calda, si in general sunt mai putine precipitatii.In sud vara este mai fierbinte si mai secetoasa, iarna mai blanda si deseori ploioasa.Nivelul precipitatiilor in zona de coasta occidentala este de peste 800 mm, in est numai in unele locuri atinge 600 mm.In munti clima este mai ree, precipitatiile sunt peste 1000 mm, care in mare parte cad iarna sub forma de zapada. Cultura Cultura franceză este bogată, diversificată şi veche, şi reflectă culturile sale regionale şi influenţa numeroaselor valuri de imigraţie de-a lungul timpului. Parisul, capitala sa, este numit şi Oraşul Luminilor (franceză la Ville lumičre), a fost de-a lungul timpului un important centru cultural găzduind artişti de toate originile, fiind actualmente oraşul care adună cel mai mare număr de situri cu un caracter cultural din lume (muzee, plate, clădiri şi altele). În plus, aceste situri sunt consacrate unei mari varietăţi de teme. Locul de naştere al cartezianismului şi al Secolului Luminilor, cultura franceză a lăsat moştenire lumii limba diplomaţilor, o anumită concepţie universală asupra omului (uneori considerată franco-centristă), numeroase realizări tehnice şi medicale şi o artă de a trăii ancestrală. Locul de naştere al cinematografiei şi un susţinător fervent al excepţiei culturale, Franţa a dezvoltat o industrie cinematografică de calitate, una dintre puţinele industrii cinematografice europene ce pot rezista maşinii hollywoodiene. Cultura franceză este unul dintre principalele liante ale Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei care reuneşte diversele ţări care au afinităţi culturale şi care au fost puternic influenţate, de-a lungul timpului, de cultura franceză. Religie Din punct de vedere constituţional, Franţa este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat şi Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu recunoaşte nici una, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez îşi interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituţii neoficiale. Conform unui sondaj CSA[15] : 51 % din francezi se declară catolici (faţă de 67 % în 1994) dar doar jumătate dintre ei cred în mod ferm în existenţa lui Dumnezeu; 31 % din francezi (faţă de 23 % în 1994) se declară fără religie; 4 % musulmani (faţă de 2 % în 1994) ; 3 % protestanţi ; 1 % evrei ; 10 % nu se pronunţă. Dintre cei care au declarat o religie majoritatea nu sunt însă practicanţi. În ciuda acestei scăderi a credincioşilor şi în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Franţa şi îşi păstrează o influenţă importantă, în special în zonele rurale şi în unele zone ale ţării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători religioase catolice iar 90% din şcolile private din Franţa sunt şcoli catolice. Traditii Si Obiceiuri 1 Aprilie - Ziua pacalelilor 1 aprilie, <Ziua păcălelilor>, a fost initiată pentru prima dată în Franta si a fost numită <Poisson d’Avril>, adică <Ziua Pestelui>, deoarece se agăta un peste de partea posterioară a celui păcălit. Se spune că traditia a început în 1852, datorită schimbărilor făcute odată cu introducerea calendarului Gregorian, când începutul noului an a fost stabilit la data de 1 ianuarie. Până atunci, acesta se sărbătorea la 1 aprilie. Pentru că în aceea perioadă nu exitau mijloace de comunicare rapidă, multi oameni din provincie nu au avut cum să afle despre această schimbare, iar când au aflat, nu au vrut să tină cont de ea, continuând să sărbătorească noul an tot la 1 aprilie. Acestia au fost luati în derâdere de către cei de la oras si etichetati cu epitete precum „păcăliti”, „prosti” sau „nebuni”. România, fiind o tară cu traditie francofonă, a preluat imediat acest obicei simpatic, declarând ziua de 1 aprilie, ziua păcălelilor, sau ziua nebunilor. În această zi cei glumeti fac diferite farse membrilor de familie si prietenilor apropiati cu scopul de a se distra sau pentru a creea ilaritate si bună dispozitie. Franta, Italia, Belgia, Luxemburg Acestea sunt tarile la care se refera binecunoscutul termen de "Continental breakfast" (mic dejun continental), limitand masa de dimineata la un minimum de alimente necesare stimularii si sustenantei: cafea si paine. In Franta, cea mai savurata cafea este café au lait (cafeaua cu lapte) servita in vase mari de ceramica. Mai exista insa si persoane care opteaza pentru alte tipuri de bauturi, cum ar fi cafeaua neagra, ceaiul sau ciocolata calda. Similar, in Italia, cele mai des intalnite sunt cu siguranta cappuccino, caffe nero (cafea neagra), tč (ceai), sau latte al cacao (lapte cu cacao). In ambele cazuri, partea solida a micului dejun este de obicei un croissant (corn), o briosa sau o felie de paine prajita servita cu unt si conserve. In Franta exista traditia de a se pune o buturuga groasa in foc numita “Butucul de Craciun” care este lasat sa arda toata noaptea. 1 Pastele in Franta Considerata leaganul crestinatatii, Franta sarbatoreste Pastele cu mult fast. Intreaga tara este cuprinsa de euforia sarbatorii, pana si magazinele fiind decorate cu iepurasi, pui, clopote si pesti colorati din ciocolata. De cum se trezesc in prima zi de Paste, copii merg la cuibul pe care l-au facut in curte sau in gradina si gasesc ouale pascale, special lasate pentru ei. Iepurasul pascal inlocuit de pesti Spre deosebire de obiceiurile de Paste din celelalte tari, in Franta simbolul Iepurasului este inlocuit cu pesti si clopote. Pestii francezi de Paste poarta denumirea de „Pesti de aprilie”. Acestia isi fac aparitia pe 1 aprilie, atunci cand copii francezi se amuza cu un fel de joc numit „Pacaleala de aprilie”. In aceasta perioada, copiii incearca sa lipeasca hartii pe care se gaseste fotografia unui peste pe spatele a cat mai multi adulti. Pastele in Franta: traditii O alta traditie pascala importanta pentru francezi este denumita „Clopotele zburatoare”. Catolicii francezi cred ca in Vinerea Mare toate clopetele bisericilor zboara la Vatican, purtand cu ele durerea celor care au jelit crucificarea Domnului Isus Hristos. Clopotele zburatoare se intorc in prima zi de Paste aducand o multime de oua de ciocolata. Respectand aceasta traditie, in Franta clopotele bisericilor nu mai bat din Vinerea Mare si pana in prima zi de Paste. Un alt obicei francez consta intr-un concurs de rostogolire a unor oua crude pe o panta. Oul care nu se spargea este considerat „Oul victorios” si simboliza piatra care a fost data la o parte de la mormantul lui Isus Hristos. In ceea ce-i priveste pe copii, acestia se implica intrun joc in care arunca ouale in aer. Primul care a scapat oul, a pierdut concursul. Atractii turistice Turnul Eiffel A fost construit de catre Gustav Eiffel pentru . Expozitia Internationala din 1889, in ciuda opozitiei sustinute a personalitatilor nationale care il considerau nesigur si urat. Cand concesiunea Expozitiei a expirat in 1909, turnul de 300 m urma sa fie demolat, dar valoarea sa ca antena pentru transmisii radio l-a salvat. Elementele adaugate pentru transmisiile de televiziune i-a suplimentat inaltimea cu 17 m. Din punctul cel mai inalt al celor trei platforme, vederea se intinde pe mai mult de 64 km. De la doi acrii ai turnului, un imens camp, Champ de Mars (Campia lui Marte), se intinde pana la Scoala Militara, care a fost construita intre 1769-1772 si continua sa fie folosita de Colegiul de Razboi. Champ de Mars care a servit initial drept teren de parada al scolii, si a fost scena a doua mari adunari in timpul Revolutiei Franceze: cea a Federatiei (1790) si cea a Fiintei Supreme (1794). In spatele Academiei Militare se afla cartierul general al Organizatiei pentru Educatie, Stiinta si Cultura, ONU, UNESCO. Cladirea inaltata in 1958 a fost proiectata de un trio international de arhitecti si decorata de artisti ai tarilor membre. Luvru Vikingii au facut tabara pe Malul Drept, vis-a-vis de varful vestic al lui Ile de la Cité, in timpul asediului lor nereusit asupra Parisului din 885, iar in jur de 1200 regele Philippe II a pus sa se construiasca un castel cruciat patrat pe acelasi amplasament, imediat in afara zidului noului oras, pentru a sustine apararea vestica. In timpul secolelor urmatoare s-au facut multe adaugiri si renovari iar din castel s-a transformat intr-unul dintre cele mai mari palate din lume cunoscut sub numele de Cour Carree (Curtea Patrata); doua galerii se prelungesc spre vest pe distanta de 500 m, una de-a lungul fluviului, cealalta de-a lungul strazii Rivoli. In 1871, la numai 19 ani dupa ce s-a terminat constructia fatadei sale vestice, palatul Tuileries inceput in 1563, a fost distrus de insurectionarii Comunei. Doua dintre fatadele Curtii Patrate au avut o puternica influenta asupra arhitecturii franceze. Lierre Lescot si-a inceput fatada interioara a curtii in 1546, adoptand ritmurile si ordinele renascentiste pe care le observase in Italia si adaugand decoratie pur frantuzeasca motivelor clasice. Medicul si arhitectul Claude Perraul a colaborat cu Louis Le Vau, arhitectul regelui, pentru a proiecta fa estica exterioara a palatului in 1673. Muzeul Luvru ocupa patru laturi ale palatului din jurul Curtii Patrate precum si galeria sudica, care se intinde de-a lungul fluviului. Printre comorile muzeului se afla Victoria de la Samothrace, Venus din Milo si Mona Lisa. Uriasele colectii contin lucrari datand din sec. VII I.C. pana la jumatatea sec. XIX, cu o enorma raspandire culturala si geografica. Galeria de nord, de-a lungul strazii Rivoli, adaposteste un muzeu separat, Muzeul Artelor Decorative, precum si Ministerul Finantelor. O remodelare semnificativa a fost intreprinsa in intreg Luvru pentru a mari spatiul pentru lucrarile de arta. Constructia a fost inceputa in anul 1980 pentru a crea o noua intrare si o sala de receptie subterana in vasta Curte a lui Napoleon, intre cele doua galerii; piramida de sticla inalta de 21 m, proiectata de I.M. Pei pentru a acoperi intrarea, a trezit atat o mare sustinere cat si multe critici. Notre-Dame de Paris La capatul estic al pietii se afla catedrala Notre-Dame de Paris, care este situata pe un loc pe care parizienii l-au rezervat intotdeauna pentru practicarea ritualurilor religioase. Luntrasii galo-romani din cité si-au inaltat acolo altarul pentru Jupiter (este acum Muzeul Cluny) iar, cand s-a raspandit crestinismul, o biserica a fost construita pe locul templului. Primul episcop al Parisului, St. Denis, a devenit sfantul sau patron. Rosul din culorile Parisului reprezinta sangele acestui martir care, in legenda populara, dupa decapitare, si-a ridicat capul si a mers in picioare. Cand Maurice de Sully a devenit episcop in 1159, el a hotarat sa inlocuiasca catedrala decazuta a lui Saint-Etienne si Notre-Dame din sec. VI cu o biserica in noul stil gotic. Stilul a fost conceput in Franta si un mou element structural, arcul butant, care suplimenta frumusetea exteriorului si permitea coloanelor interioare sa se avante catre noi inaltimi, a fost introdus la constructia bisericii Notre-Dame. Dupa ce a fost deteriorata in timpul Revolutiei Franceze, biserica a fost vanduta la licitatie unui negustor de materiale de constructie. Napoleon a venit la putere la timp pentru a anula vanzarea si a ordonat redecorarea edificiului pentru incoronarea sa ca imparat in 1804. Mai tarziu, Louis-Philippe a initiat restaurarea bisericii neglijate. Arhitectul Eugene Viollet-le-Duc a lucrat intre 1845-1864 pentru a restaura monumentul. Precum toate catedralele din Franta, Notre-Dame este proprietatea statului, desi functionarea sa ca institutie religoasa este lasata pe seama bisericii romano-catolice. Bastilia Cucerirea Bastiliei la 14 iulie 1789 a reprezentat lovitura simbolica data tiraniei. Inchisoarea, care practic era nefolosita de multi ani si era programata pentru demolare chiar de catre monarhie, adapostea in ziua aceea numai patru falsificatori, doi nebuni si un tanar aristocrat care isi infruntase tatal. Fortareata a fost demolata dupa cucerirea sa. „Calea Triumfala” De la Arc de Triomphe du Carrousel, in curtea dintre bratele deschise ale Luvrului, se intinde una dintre cele mai remarcabile persepective vazute in vreun oras modern. Mai este denumita cateodata la Voie Triomphale (Calea Triumfala). De la mijlocul arcadei Caruselului, linia privirii merge de-a lungul Gradinilor Tuileries, care se aflau in fata Palatului Tuileries (pradat si ars in 1871 in timpul Comunei), nu s-au modificat prea mult de cand Andre Le Notre le-a proiectat in 1664. Place de la Concorde a fost proiectata ca un octogon in 1755 de Jacques-Ange Gabriel. Capatul dinspre fluviu a fost lasat deschis iar pe partea continentala s-au planificat doua cladiri. Nivelul inferior a fost construit cu arcade iar fatada a fost adaptata cu stralucire de la coloana Luvrului, toate cu un rafinament tipic epocii. Desi Gabriel a construit opt piedestaluri uriase in jurul periferiei acestei piete, ele au ramas neocupate pana cand Louis-Philippe le-a dat statui reprezentand capitalele provinciale. Privite in sensul orar incepand de la Ministerul Marinei, statuile sunt Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest si Rouen. Louis-Philippe a pus de asemenea sa se instaleze in centru si flancat de doua fantani, Obeliscul de la Luxor, un dar din partea Egiptului. Ulterior, santul a fost umplut cu apa. Ludovic XVI a fost decapitat in apropierea statuii orasului Brest la 21 ianuarie 1793. Patru luni mai tarziu, ghilotina era inaltata in apropierea palatului Tuileries iar executiile au continuat acolo timp de trei ani, acumuland un total de 1343 morti. Intre cladirile gemene de pe partea de nord-est a pietii, larga Rue Royale urca spre Biserica Sainte-Marie-Medeleine, sfintiita in 1842. Biserica are o forma alungita, fiind imprejmuita de coloane inalte de 18 m. Modelul sau, presupus a fi al unui templu grec, este in realitate mai apropiat de modelul roman. De-a lungul primilor 762 m de pe Champs-Elysee, intre Concorde si Rond-Point des Champs-Elysee (un sens giratoriu pentru trafic), destul de putine lucruri s-au schimbat de un secol: calea este marginita de castani, in spatele carora, de ambele parti, se afla gradini, de obicei pline cu copii la joaca. Pavilioanele din gradini sunt folosite ca ceainarii, restaurante si teatre. De la Rond-Point pana la Arc de Triomphe, totusi, calea s-a schimbat odata cu trecerea timpului. Sub al Doilea Imperiu, aceasta era o strada cu case luxoase. Ele erau completate de cafenele, cluburi de noapte, magazine de lux si cinematografe, dar strada isi pastra senzatia de lux iar trotuarele umbrite de copaci (late cat o strada normala) ofereau promenade care reprezentau mandria Parisului. Din anii 1950, totusi, bancile, expozitiile auto, birourile unor linii aeriene si bufete expres au preluat cea mai mare parte a spatiului. In partea de sus de pe Champs-Elysee se afla o piata circulara din care 12 bulevarde impozante radiaza pentru a forma o stea. Ea a fost numita Place de l’Etoile intre 1753 si 1970, cand a primit numele de Place Charles de Gaulle. In centrul pietii se afla Arcul de Triumf, dat in exploatare de Napoleon in 1806. Este de doua ori mai inalt si mai larg decat Arcul lui Constantin din Roma, care l-a inspirat. Jean Chalgrin a fost arhitectul iar Francois Rude a sculptat friza si grupul inflacarat, „Plecarea voluntarilor din 1792” (numit „Marseieza”). In ziua Armistitiului din 1920, Soldatul Necunoscut a fost inmormantat sub centrul arcului si in fiecare seara flacara amintirii este reaprinsa de catre un grup patriotic diferit. In anii 1970 concentrarea cea mai mare de cladiri inalte din Europa se ridica la circa 3 km. dincolo de arc, pe partea indepartata a zonei suburbane de le Neuilly. Locul, denumit Quartier de la Defense, era anterior doar un punct pe drumil adaugat de municipalitatile suburbane din Puteaux, Courbevoie si Nanterre. Astazi, cladiri inalte pentru birouri, reprezinta baza complexului. „Parterul” dintre cladiri este o platforma inaltata rezervata pietonilor, cu drumuri si parcari subterane. Exista magazine, restaurante, cafenele, un centru comercial, hoteluri si locuinte. Curiozitati Stiati ca ... ? Noaptea dintre 23-24 august, 1572, in Franta, a fost una dintre cele mai sangeroase ale istoriei, fiind macelariti cateva mii de protestanti? Ea este cunoscuta ca Noaptea Sfantului Bartolomeu. Napoleon Bonaparte, adus in fruntea Frantei de valul Revolutiei, a intemeiat un imperiu care, prin dimensiuni si importanta, este comparabil cu "imperiile universale" ale lui Carol cel Mare si Carol Quintul? In vremea domniei lui Ludovic al XIV-lea, Franta a cunoscut o perioada de prosperitate din toate punctele de vedere? Acesta a fost numit si "Regele Soare". Francezul Paul Cornu proiecteaza primul elicopter, cu care zboara pentru cateva secunde. Aviatorul francez Louis Bleriot zboara peste Canalul Manecii intr-un monoplan de lemn asamblad cu coarde de pian. Fizicianul francez George Claude inventeaza lumina de neon. Istoria Teritoriul Frantei este populat in antichitate de triburile celtice (galii) si cucerit de Cezar (59-51 IH) si transformat in provincie romana. Francii, popor germanic stabilit in sec. al V-lea in Galia, se contopesc cu galo-romanii si dau nastere in secolele urmatoare poporului francez. Bazele Regatului Franc sunt puse de Clovis (481-511) provenit din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carolingiene, poarta razboaie victorioase impotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor si este incoronat imparat al Occidentului, la Roma, in anul 800. Tratatul de la Verdun (843) consacra dezmembrarea Imperiului Carolingian, a carui parte occidentala va forma viitoarea Franta. In sec XII-XIV, in timpul domniilor lui Filip al II-lea August si Filip al IV-lea cel Frumos, sunt facuti primii pasi pe drumul autoritatii regale si al centralizarii statale. Dupa infrangerile franceze din prima parte a Razboiului de 100 de ani purtat impotriva Angliei (1337-1453), avantul national (Jeanne d'Arc) permite incheierea victorioasa a indelungatei confruntari. Ludovic al XI-lea (1461-1483) reprima opozitia marilor seniori, iar domnia lui Francisc I (1515-1547) inaugureaza epoca absolutismului. Raspandirea calvinismului in prima jumatate a sec al XVI-lea declanseaza pustiitoarele razboaie religioase (1562-1598) incheiate de Henric al IV-lea intemeietorul dinastiei de Bourbon (1589-1830) prin edictul de toleranta de la Nantes (1598). Domnia lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715) marcheaza apogeul absolutismului francez ("statul sunt eu"), Franta devenind acum prima putere europeana. Frecventele razboaie din timpul lui Ludovic al XIV-lea si Ludovic al XV-lea (1715-1774) accentueaza tensiunile sociale, pierderea prin tratatul de la Paris (10.02.1763) a posesiunilor din India si a Canadei adancind criza economica si cea de credibilitate a absolutismului Bourbonilor. Revolutia franceza (14.07.1789, caderea Bastiliei) culmineaza cu proclamarea la 22.09.1792 a Primei Republici, cu executia lui Ludovic al XVI-lea (21.01.1793) si cu dictatura iacobina (1793-1794). Razboaiele de aparare ale Republicii Franceze sunt continuate de Napoleon Bonaparte, devenit in 1804 imparat al francezilor si arbitru omnipotent al Europei continentale. Restaurata in 1815, domnia Bourbonilor este inlaturata de revolutia din iulie 1830, care impune monarhia constitutionala a lui Ludovic Filip (1830-1848). In urma revolutiei din februarie 1848 este proclamata a II-a Republica (1848-1852), apoi puterea este acaparata de Ludovic Napoleon (nepotul lui Napoleon I), care se proclama sub numele de Napoleon al III-lea Imparat al Frantei (1852-1870). Infrangerea in razboiul cu Prusia (1870-1871) are ca urmare proclamarea de la 4.09.1870 a celei de-a III-a Republici si scurtul intermezzo al insurectiei proletare a Comunei din Paris (martie-mai 1871). Pacea de la Frankfurt pe Main (10.05.1871) consacra pierderea Alsaciei si a Lorenei. Cucerirea Algeriei (1830-1847) este urmata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea de constituirea celui de-al doilea mare imperiu colonial al lumii (Africa septentrionala, ecuatoriala, occidentala, Indochina, Oceania etc). Impreuna cu Rusia si Marea Britanie pune bazele Triplei Aliante (1904) care, in primul razboi mondial (1914-1918) obtine victoria asupra Blocului Puterilor Centrale. Prin pacea de la Versailles (1919) Alsacia si Lorena sunt retrocedate de catre Germania Frantei. La 3.09.1939 Germania incearca sa se revanseze si-i declara Frantei razboi, dupa care invadeaza teritoriul francez, pentru ca la 22.06.1940 maresalul P. Pétain sa semneze actul de capitulare. Generalul Charles de Gaulle lanseaza in iunie 1940, la Londra, celebrul apel la continuarea luptei de catre francezi si constituie Comitetul National Francez care coordoneaza rezistenta antinazista. Debarcarea din Normandia (6.06.1944) si insurectia victorioasa a Parisului (19-25.08.1944) permit instalarea guvernului provizoriu prezidat de generalul de Gaulle. Constitutia din octombrie 1946 proclama cea dea IV-a Republica si transforma Imperiul Colonial in Uniunea Franceza. Politicianismul si razboaiele de emancipare nationala din Indochina (1945-1954) si Algeria (1954-1962) adancesc criza celei de-a IV-a Republici si duc la instalarea unui guvern in frunte cu generalul de Gaulle care proclama la 4.10.1958 cea de-a V-a Republica, cu atributii sporite pentru seful statului. In Pompidou (1969-1974) marea majoritate a coloniilor franceze (10,5 milioane km2, 48 milioane locuitori in 1939) isi dobandesc independenta, iar Franta initiaza o politica externa independenta, de distantare fata de hegemonismul nord-american, retragandu-se din organismele militare ale NATO si SEATO si intretinand relatii speciale cu URSS si China. Alegerile din 1981 sunt castigate de François Mitterrand, candidatul Partidului Socialist Francez, devenind cel de-al XXI-lea presedinte al Frantei (reales pentru un nou mandat in 1988), iar cele legislative din acelasi an au dat castig de cauza aceluiasi partid, care obtine majoritatea absoluta in Adunarea Nationala. Dupa o "coabitare" a presedintelui Mitterrand cu un guvern de centru-dreapta (1986-1988), alegerile parlamentare din 1988 readuc la putere Partidul Socialist, care sufera insa o zdrobitoare infrangere in martie 1993, parasind scena politica. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
