1
Silvicultura este stiinta care se ocupa cu exploatarea si administrarea
padurilor. Padurea este una din principalele resurse naturale care
trebuie ingrijita daca dorim sa aduca beneficii maxime noua si
generatiilor urmatoare.
Vegetatia naturala a Romaniei are un fond primordial forestier
caracteristic Europei Centrale, care prezinta diferentieri
generate de altitudine, de etajele de clima, si cuprinde peste 4000 de
specii. Astfel, stejarul pre-domina in zonele de campie, fagul urca in
Subcarpati si pe muntii mai scunzi. Vegetatia forestiera prezinta
interferente in zonele de tranzitie ale reliefului, iar din prezentele
juxtapuse ale diferitelor specii rezulta , toamna, o bogata paleta
coloristica atat de specifica peisajului romanesc. Pe muntii inalti se
intalneste o vegetatie alpina si subalpina cuprinzand pajisti cu
tufarisuri de jneapan si ienupar, afin etc. In sud-estul tarii (Campia
Baraganului si Podisul Dobrogei de sud)s-a dezvoltat o vegetatie de
silvostepa si stepa. De-a lungul apelor , in lunci si in special in
Delta Dunarii s-a format o vegetatie specifica regiunilor cu umiditate
abundenta (stuf, papura, rogoz, salcie si plop).
Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse,
asezate in mai multe straturi, ca si fauna si flora pe care o
gazduiesc. Putem descoperii mai multe biomuri forestiere si anume:
paduri din zona temperata cu foi caduce, paduri taiga, padurile cu
frunze persistente de tip mediteranean si paduri dense ecuatoriale care
sunt cel mai bine reprezentate in bazinul amazonian, in Africa
tropicala, in Indonezia si in Malaezia. Vegetatia este foarte bogata:
peste 2000 specii de arbori si 4-5 etaje de vegetatie. Fauna este
extrem de bogata si specializata.
Padurile de foioase (cu frunze cazatoare) se gasesc in zona climei
temperate umede (in partea centrala si vestica a Europei, in estul
Americii de Nord, in Asia de Est), unde cad in toate anotimpurile
precipitatii suficient de bogate pentru ca arborii sa creasca.
Arborii padurilor de foioase sunt: stejarul, fagul,
mesteacanul, ulmul, artarul, frasinul etc. Toamna, cand arborilor le
cad frunzele, functia lor de fotosinteza.
Stejar, Quercus robur L., este un arbore din zona temperată,
īnalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă şi bogată. Scoarţa
stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adānc brăzdată,
adăpostind adesea o micro-faună activă (īn special furnici şi anumite
specii de gāndaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi.
Peţiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul īnfloreşte īn luna mai. Fructul
este achenă (ghindă). Se īntālneşte mai ales la cāmpie şi īn zonele
colinare, foarte rar la deal. Īn afară de pădurile curate de stejar,
numite stejărete, stejarul se găseşte şi īn amestec cu alte foioase, īn
aşa-numitele păduri de şleau.
Este răspāndit īn Europa, Asia Mică şi alte cāteva zone asiatice,
Africa de Nord. Īn trecut era mult mai răspāndit, de multe ori īn
amestecuri cu fagul şi alte foioase.
Fag Fagus sylvatica L., este un arbore din zona temperată, avānd
īnălţimi de pānă la 35 metri. Este īnalt, impunător, cu scoarţa netedă,
cenuşie-albicioasă. Are muguri fusiformi, ascuţiţi, iar frunzele īn
general ovale. Florile sunt unisexuate. Fructul, numit jir, este o
nuculă, acoperită de o scoarţă ţepoasă. Īnflorirea are loc īn luna mai.
Creşte īn special la deal şi munte, dar poate fi īntālnit - sporadic -
şi la cāmpie, mai ales īn regiunile nordice ale Romāniei. Īn trecut
forma o pădure īntinsă din Carpaţi pānă departe īn Rusia de astăzi,
legată de ceea ce se numeşte acum Taigaua siberiană. Pădurea a fost
īnlocuită īn zonele din nord de Nistru (Podolia) cu silvostepă, stepe
şi păduri relicte. Īn anumite regiuni din Bielorusia, Ucraina şi Rusia
se păstrează părţi din acest codru străvechi. Fagul permite multor
specii de plante mărunte să supravieţuiască īn zonele īn care
predomină, formānd, īn cadrul aşa-numitelor făgete, biotopuri bogate şi
pline de frumuseţe.
Quercus rubra L. - Stejar rosu
Arbore cu frunzis bogat si viu colorat, toamna galben pana la
rosu-brun, persistent peste iarna. Poate atinge īnaltimi pana la 30 m.
1
Betula pendula Roth. - Mesteacan
Arbore deosebit de ornamental, prin portul caracteristic plangator si
scoarta alba, fiind folosit in biogrupe (3-5 exemplare)in parcuri si
gradini. Este rezistent la ger dar nu suporta umbrirea.
Gleditsia triacanthos L. - Gladita
Arbore cu inaltimea de 15-20 m. Coroana este umbrelata, ramurile
spinoase, cu frunze compuse ce toamna au o culoare galben-aurie. Se
foloseste de asemenea pentru garduri vii .
In tara noastra, padurea ocupa o suprafata totala de cca. 6,2 milioane
ha, reprezentand 26 % din suprafata totala. In vremurile preistorice,
aceasta ocupa 70-80 % din suprafata tarii, fapt pentru care in anul
1526, cand sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs
asupra armatei ungare si a ocupat Buda, nu s-a incumetat sa ocupe si
tarile romanesti, deoarece erau bine aparate de muntii cei mai abrupti
si de padurile cele mai greu de strabatut – “ codrul frate cu romanul”.
Sub aspect economic si ecologic, padurea a indeplinit si indeplineste o
serie de functii importante, unele vitale.
In zona colinara, padurea favorizeaza procesul de inmagazinare a apei
pe terenurile in panta, impiedicand formarea scurgerilor de suprafata
si a viiturilor de apa in urma ploilor torentiale si a topirii zapezii,
contracarand astfel fenomenele de inundatii si eroziune a solului.
Padurea protejeaza lacurile de acumulare si terenurile din lunca
raurilor. Pentru a-si indeplini aceste functii, este necesar ca cel
putin 50 % din suprafata bazinului hidrografic care aprovizioneaza
lacul de acumulare, sa fie acoperita cu padure ( la o acoperire de
numai 15 %, debitele maxime sunt de trei ori mai mari fata de cele
medii).
Picaturile de ploaie (care lovesc solul si erodeaza) sunt interceptate
de frunzele copacilor si de litiera (stratul format din frunze uscate
si alte resturi organice care acopera solul din padure), micsorand in
felul acesta viteza apei pe versanti, cat si procesul de evaporare a
apei din sol. Astfel, un ha de padure poate inmagazina in sol, in
primii sai 50 cm de la suprafata, o cantitate de aproximativ 1450 m3 de
apa (echivalentul a 145 mm precipitatii).
Padurile produc bunuri materiale deosebit de utile, cum ar fi: lemn
pentru constructii, pentru industria mobilei, a instrumentelor
muzicale, celulozei, hartiei, lemn pentru foc s.a. Fauna padurii ofera
vanat pentru carne si blanuri, dar si variate fructe si ciuperci,
apreciate mult pentru valoarea lor nutritiva.
In procesul de fotosinteza, padurea are o contributie deosebit de
importanta in regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cat si
global. Un hectar de padure produce annual aproximativ 30 t oxigen, din
care, acesta consuma cca 13 t in procesul de respiratie a arborilor
sai. Vegetatia arboriscenta a padurii pe suprafata de un hectar consuma
in procesul de fotosinteza circa 16 t bioxid de carbon, avand un rol
relevant antipoluant. Arborii si arbustii din padure contribuie, de
asemenea, la atenuarea zgomotului de intensitati diferite, au o
influenta pozitiva pe care o exercita asupra regimului eolian, a
umiditatii si temperaturii aerului, precum si a vibratiilor aerului. In
acest sens, in literatura de specialitate se mentioneaza ca perdelele
forestiere au capacitatea de a reduce zgomotul pana la 10 decibeli; in
S.U.A. s-a consemnat ca o fasie de padure lata de aproximativ 30 m,
trasata de-a lungul unei sosele, reduce zgomotul produs de circulatia
autovehiculelor cu 8-11 %.
Referitor la fenomenul de poluare chimica si rolul depoluant al
padurii, in literatura de specialitate se mentioneaza ca un curent de
aer poluat cu bioxid de sulf in concentratie de 0,1 mg/m3 poate fi
complet depoluat prin traversarea sa lenta peste un hectar de padure.
Padurea realizeaza si o epurare microbiana, remarcata mai cu seama la
cea de conifere. Spre exemplu, pe bulevardele Parisului s-au determinat
aproximativ 570 mii bacterii/m3 aer, iar in unele magazine chiar 4-8
milioane bacterii/m3 aer, in timp ce in padurea Fontain bleau din
apropiere se inregistrau numai 50-55 bacterii/m3 aer.
Ansamblul conditiilor favorabile vietii create in padure determina ca
frecventa pulsului sa se reduca cu 4-8 pulsatii/minut, sa se tinda spre
optimizarea tensiunii arteriale si sa favorizeze starea de buna
dispozitie. Pentru bolnavii cu unele afectiuni respiratorii, padurile
de rasinoase sau amestec de rasinoase si fag din zonele montane sunt
benefice.
In zonele de campie, cu suprafete reduse de padure, perdelele
forestiere de protectie au o influenta deosebit de favorabila asupra
mediului inconjurator.
Astfel, acestea reduc viteza vantului pe o distanta egala cu 5 pana la
10 ori latimea lor, determinand retinerea si repartizarea uniforma a
zapezii pe suprafata terenului arabil, care protejeaza cultura de
toamna impotriva actiunii gerurilor, marind rezerva de apa a solului,
protejeaza caile de comunicatii, localitatile si unele ferme zootehnice
contra inzapezirilor.
Pe cursurile de apa, perdelele forestiere reduc energia vanturilor si
impactul sloiurilor de gheata, aparand digurile de avarii.
Privita in ansamblu, contributia padurii la mentinerea echilibrelor in
biosfera prezinta o importanta deosebita fie sub forma de masiv, fie ca
perdele de protectie. Din aceasta cauza, exploatarea padurilor, la
nivel mondial sau national, trebuie rationalizata nu numai ca volum
lemnos, dar si ca metode folosite pentru a se evita, pe cat posibil,
reducerea fondului forestier. Cresterea suprafetelor de teren agricol,
nu mai este posibil a se realiza pe seama micsorarii suprafetei de
paduri, ba dimpotriva, cel putin la noi in tara, in multe zone se
impune impadurirea unor terenuri neproductive.
Datorita defrisarilor exagerate si distrugerii padurilor prin
exploatari nerationale si a pasunatului excesiv, la nivel mondial, a
luat proportii ingrijoratoare fenomenul de desertificare, evident mai
ales pe continentul African, unde daunele produse padurii nu pot fi
justificate ecologic si nici economic prin pasunatul fondului silvic.
In actiunea distructiva a fondului forestier, un rol insemnat il are si
poluarea aerului, care produce fenomenul de uscare al arborilor. In
Europa, de exemplu, pe aproximativ 10 milioane hectare de padure, s-a
semnalat uscarea arborilor de molid, brad, stejar si gorun, iar in tara
noastra, asemenea fenomen a afectat 1,6 % din suprafata totala a
padurilor. La uscarea arborilor a mai contribuit, de asemenea, poluarea
de mare altitudine, cat si cea produsa de industriile chimica si
petroliera, de fabricile de ciment, combinatele metalurgice si miniere.
Privite in ansamblu, importanta padurii si mentinerea echilibrului
ecologic si actiunile distructive la care aceasta este supusa, se poate
usor desprinde necesitatea colaborarii pe diverse planuri a tuturor
specialistilor care activeaza in diferite sectoare productive si de
cercetare ale agriculturii si silviculturii, in scopul prevenirii,
refacerii si mentinerii echilibrelor ecologice, atat de importante
vietii de pe Terra.
|