1
APELE REZIDUALE
Apele reziduale provin
din intrebuintarile casnice sau din diferite procese industriale care
au loc in
fabrici si uzine. Problema apelor reziduale a dobandit o importanta in
crestere
incepand cu anul 1970 ca urmare a ingrijorarii generale fata de
poluarea
mediului in care traim.
Istoric
Metodele de debarasare
de reziduuri dateaza din antichitate. Au fost gasite instalatii
sanitare in
ruinele oraselor antice Creta si oraselor asiriene. Fantanile arteziene
create
de romani functioneaza si astazi. Desi primul lor rol era estetic,
obiceiul
romanilor de a arunca gunoaiele in strada a facut ca insemnate
cantitati de
materie organica sa fie transportate de apa rezultata din ploi. Spre
sfarsitul
Evului Mediu, in Europa s-au dezvoltat depozite subterane in care erau
aruncate
gunoaiele. Cand acestea se umpleau, lucratorii sanitari le goleau, pe
cheltuiala detinatorului. Reziduurile erau folosite ca fertilizatori la
fermele
din apropiere sau erau aruncate in ape
curgatoare sau pe terenuri virane.
La inceputul secolului
XX, cateva orase si obiective industriale au inceput sa recunoasca ca
deversarea apelor reziduale direct in apele curgatoare produce probleme
de
sanatate.
Transportul apelor reziduale
Apele reziduale sunt
transportate de la origine pana la uzinele de tratare prin sisteme de
conducte
care sunt de obicei clasificate in functie de tipul apei care curge
prin ele.
Daca sistemele transporta atat apa de ploaie cat si reziduala, se
numesc
sisteme combinate, si deservesc de obicei zonele mai vechi ale
oraselor. Odata
cu dezvoltarea oraselor, apa de ploaie a fost separata de cea provenita
din
utilizarea casnica si industriala, si este transportata prin conducte
separate.
Acest aranjament este mai avantajos deoarece nu mai transporta volumul
mare de
apa de ploaie catre uzinele de tratare.
Originile si cantitatile apelor
reziduale
Apele reziduale provin
de obicei din consumul casnic, industrial, precipitatii, etc.
Apa provenita din
consumul casnic rezulta din activitatile zilnice ale oamenilor, si are
o medie
de la 150 litri pentru o persoana zilnic (in Regatul Unit) pana la 950
litri
(in unele parti ale SUA). Cantitatea si tipul apelor reziduale variaza
foarte
mult, in functie de tipul de industrie, de controlul apelor folosite in
procesul industrial. Spre exemplu, o otelarie poate deversa intre 5.700
si
151.000 litri de apa pentru fiecare tona de otel fabricata. Ar fi
folosita mai
putina apa daca s-ar fi reciclat materialele.
1
Compozitia apelor reziduale:
Compozitia apelor
reziduale este determinata folosind mai multe procedee chimice, fizice
si
biologice. Cea mai des intalnita analiza include masurarea particulelor
solide,
a oxigenului biochimic (BOD5),
a oxigenului chimic (COD), si a PH-ului.
Reziduurile solide cuprind corpuri
dizolvate sau nedizolvate.
Cele dizolvate sunt acelea care pot trece printr-un filtru de hartie,
iar cele
nedizolvate sunt acelea care nu pot trece prin filtru.
Concentratia de materie
organica este masurata de catre analizele BOD5 si COD. BOD5 este cantitatea de
oxigen folosita pe o
perioada de 5 zile de catre microorganisme pentru a descompune materia
organica
din apa la o temperatura de 20° C. Analog, COD este cantitatea
de oxigen
folosita pentru a oxigena materia organica.
Analiza PH-ului
determina aciditatea probelor de apa. Materia organica din apele
reziduale
folosite in mediul casnic contine aproximativ 50% carbohidrati, 40%
proteine,
10% grasimi, iar PH-ul variaza intre 6,5 si 8,0.
Tratamentul apelor reziduale:
Procesele incluse in
tratamentul apelor reziduale din uzinele specializate sunt clasificate
de
obicei ca tratamente primare, secundare si tertiare.
Tratamentul primar:
Apa care intra in uzina
de tratare contine agenti care pot strica pompele si mecanismele.
Aceste
materiale sunt inlaturate prin ecrane
verticale, iar materialele ramase sunt arse sau ingropate dupa
inlaturarea lor din apa. Apa trece printr-o camera de separare unde frunzele si alte materii organice sunt
micsorate ca volum pentru o tratare a apei mai eficienta.
Dupa ce materiile organice
au fost comprimate, apa intra intr-un rezervor de sedimentare in care
aceste
materii se depun pe fund si sunt inlaturate. Dupa ce au fost separate
din apa,
reziduurile sunt uscate si sunt folosite ca ingrasamant natural sau la
nivelarea solului.
Tratamentul secundar:
Pe parcursul
tratamentului primar, din apa sunt inlaturate aproximativ 40-60% din
reziduurile solide si 20-40% din BOD5. Tratamentul secundar
reduce pe cai biologice
materia organica care a ramas in lichid. Bacteriile, in prezenta
oxigenului,
transforma materia organica in formule stabile cum ar fi dioxidul de
carbon,
nitrati, fosfati.
Tratament tertiar(avansat):
Daca apa rezulta
trebuie sa aiba o calitate sporita, atunci este necesar tratamentul
tertiar, un
tratament avansat. In aceasta etapa este inlaturat fosforul si pana la
99% din
BOD5.
Pentru apele care sunt
reutilizate, tratamentul cu ozon este cea mai sigura metoda. Aplicatii
ale
acestei metode si alte tehnici avansate de reciclare a apei vor deveni
foarte
raspandite in viitor datorita eforturilor depuse de guvernele lumii
pentru a
stopa poluarea apelor.
Eu cred ca fiecare om
ar trebui sa fie constient de impactul pe care il are asupra mediului
si sa
incerce sa recicleze. In ceeea ce priveste problema poluarii apelor,
caci este
o problema care ar trebui sa ne ingrijoreze pe toti, cred ca ar trebui
sa fim
mai ponderati in consumul de apa si sa nu mai aruncam gunoaie in apa.
|