Pestera closani
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
Peretii au multe nise si niveluri de terasare si sunt acoperiti cu o
crusta de calcit, inflorita intr-o gama larga de forme si culori. La
tot pasul se vad scurgeri parietale, transparente sau brazdate de dungi
rosietice, cu muchiile acoperite de coralite, a caror frecventa creste
spre zona terminala. Din tavan atarna panoplii cu turturi, iar pe podea
sunt ingramadite coloane, stalagmite si domuri, care in cateva locuri
fac trecerea mai dificila... |
|
|
1
PESTERA CLOSANI
Poate nici o roca nu se impune in relief cu o asemenea personalitate,
nu imprima peisajului atata vigoare si farmec precum o fac rocile
calcaroase. In Anzi sau in Pirinei, in Alpi sau in Carpati, cununile
stralucitoare de calcar impodobesc cuprinsul planetei, dandu-i un plus
de semetie, dar si de mister, caci ele ascund putinele “pete albe” care
au mai ramas pe harti; marile varfuri ale Pamantului au fost cucerite,
marile pesteri, inca nu.
Legenda spune ca a existat candva, pe langa Piatra Mare, un tinut de
basm, o gradina miraculoasa. Multe flori cresteau in acest paradis
terestru: trandafiri ce urcau sub forma de bolte, clopotei gingasi
strajuind poteca acoperita de iarba marunta si frageda, copaci falnici,
ce se inaltau spre cer, si firicele de apa limpede, ce se spargeau
peste pietre, licarind, formand cascade. Acest tinut apartinea unui
batran vrajitor, renumit prin partile locului. Dar intr-o zi acesta a
prins de veste ca un zmeu voia sa puna stapanire pe miraculoasa-i
gradina. Asa ca batranul a acoperit intreaga gradina cu o bolta din
piatra, ce s-a numit Piatra Mica. Lipsite de lumina soarelui, toate
florile au inceput sa moara, insa vrajitorul le-a impietrit pentru a
ramane vesnice, ascunse acolo, in pestera de la Piatra Mica a
Closanilor.
Pestera Closani este situata in partea de nord a Muntilor Mehedinti, in
triunghiul de calcare jurasic-cretacice ale carui laturi le formeaza
Motru Mare si Motru Sec, iar baza – creasta Pietrei Mari si a Pietrei
Mici a Closanilor. Trei zone carstice, adica trei zone cu relief
specific dezvoltat pe calcare, au fost delimitate in acest triunghi de
granita dintre Muntii Mehedinti si Muntii Valcan: zona versantului
stang al Vaii Motrului Sec, zona Pietrei Mari a Closanilor si zona
Cornetului Satului. Amplasata la o altitudine de 440 m, pestera are o
lungime de 1100 m, o singura deschidere si este formata din doua
galerii orizontale: Galeria Laboratoarelor si Galeria Matei Ghica. O
deschidere scunda, dar destul de larga (1,5 – 2 m), permite accesul in
golul subteran, un adevarat muzeu de sculptura naturala, ale carui
galerii adapostesc unul dintre cele mai uimitoare ansambluri create de
apa in calcar.
Galeria Laboratoarelor si lacurilor de cristal
Peretii sunt acoperiti cu valuri de piatra care cad in cascade. Poteca
serpuieste printre coloane, stalagmite si gururi cu marginile
dantelate, pe sub un tavan impodobit cu o multime de stalactite albe
sau colorate in tonuri de rosu.
La primul cot a existat candva si un foarte frumos perete de stalagmite
si stalactite, format pe directia unei fisuri de tavan, prin care s-a
strecurat, in decurs de milenii, apa incarcata cu calcar dizolvat.
Astazi, din turturii nascuti prin “caderea apei picatura cu picatura”
(“stalactos”) si porniti sa se impreune cu fratii lor nascuti prin
“scurgerea apei picatura cu picatura” (“stalagmos”), oamenii
n-au mai lasat decat urme. Se vad peste tot gururi cu bolte inalte,
coloane si stalagmite cu baza incarcata de falduri sau ansambluri de
septe suprapuse.
Mai departe incepe zona lacurilor – o suita de gururi si bazine, cu
fundul acoperit de un strat de argila sau de calcit, cele mai multe
dintre ele cu apa cristalina.
Peretii au multe nise si niveluri de terasare si sunt acoperiti cu o
crusta de calcit, inflorita intr-o gama larga de forme si culori. La
tot pasul se vad scurgeri parietale, transparente sau brazdate de dungi
rosietice, cu muchiile acoperite de coralite, a caror frecventa creste
spre zona terminala. Din tavan atarna panoplii cu turturi, iar pe podea
sunt ingramadite coloane, stalagmite si domuri, care in cateva locuri
fac trecerea mai dificila.
Ultimele bazine, de obicei seci, au marginile captusite cu braie de
monocristale mari. Latimea lor depaseste pe alocuri chiar si un metru,
marcand nivelul atins de apa in diverse epoci. Aceste braie, impreuna
cu aliniamentele de calcit alb-laptos, ornate cu bijuterii cristaline
ce apar in cateva locuri pe pereti si tavan, ne introduc in ambianta
Galeriei Ghica, unde monocristalele, helictitele si cristalictitele
constituie elementul dominant.
1
Paradisul florilor de calcit
Dincolo de tunelul de intrare, aspectul galeriei se mentine acelasi,
iar morfologia coloanelor si a stalactitelor e aproape neschimbata:
numai ca totu-i mai alb si formatiunile mai spatiale, iar pe pereti si
tavan
s-au dezvoltat foarte multe cruste de calcit acoperite cu fantastice
impletituri de cristale excentrice.
Pe podea s-au dezvoltat multe gururi cu cuiburi de perle de caverna. Ne
strecuram prin multimea de coloane, stalactite si stalagmite, pe langa
peretii albi, acoperiti de scurgeri, concretiuni sferoidale si foarte
multe excentrite. De tavan, solitare sau in grupuri, atarna stalactite.
La frumusetea acestora se adauga splendoarea cristalictitelor nascute
parca … in afara legilor gravitatiei.
In dreapta, apare un un grup de stalagmite, dintre care una, de forma
unei ciuperci, atrage atentia prin albul stralucitor al calcitului.
Deasupra ei, pe tavan, s-a dezvoltat una dintre cele mai formidabile
aglomerari de helictite si cristalictite din toate cate exista in
pestera. Feeria acestor concretiuni e intregita de scurgeri, coloane,
stalactite si discuri magnifice incarcate de turturi. Toate sunt
construite din calcit pur, lipsit de argila sau alte impuritati, care
le coloreaza de obicei in tonuri de rosu.
La baza peretilor si in nise atarna stalactite ale caror capete au
“inflorit” la nivelul apei, luand aspect de buzdugane. Un sir de gururi
mari si mici, dezvoltate de-a lungul unei portiuni de galerie, decorate
cu o varietate de forme cristaline, din care nu lipsesc nici valurile
incarcate cu coralite, conduce la un lac adapostit intr-un bazin cu
marginile alcatuite din agregate de macrocristale. Lacul anunta partea
cea mai frumos concretionara a galeriei, desfasurata dincolo de zidul
de coloane ce sprijina o bolta incarcata cu stalactite si scurgeri
sclipind de albeata. Aici, pe circa 15 m lungime, un brau de cristale
mari, depasind pe alocuri 50 cm latime, delimiteaza zona unui fost lac,
din care au ramas numai mici ochiuri de apa, separate intre ele prin
pereti scunzi. De pe fundul lacului – unde apa saturata in carbonati a
depus cristale cu varfuri ascutite – s-au inaltat, in stransa legatura
cu oscilatiile nivelului apei, piedestaluri cristaline imprejurul
stalagmitelor sau coloanelor. Cateva mici intranduri la baza peretilor
sunt, de asemenea, tapisate cu macrocristale, adaugand un plus de
frumusete fantasticului décor al acestei zone. La suprafata tavanului
si a peretilor, pe directia unor fisuri, s-au dezvoltat o multime de
buchete de flori albe sau translucide si siruri de cristale excentrice,
orientate in toate partile. Nu stii la ce sa te uiti mai intai!
Pestera Closani adaposteste peste 70 de specii de animale terestre si
acvatice, majoritatea microscopice, folosite la diverse experimente.
Cel mai cunoscut este Rhinolophus ferrumequinum, adica liliacul
troglofil.
Acest paradis, in care pana si piatra infloreste, este un tezaur de
frumuseti, generat de cantitatea si varietatea impresionanta a
concretiunilor pe care le adaposteste. Este si un tezaur biospeologic,
prin numarul mare de fosile vii care o populeaza, si un laborator in
care se fac cercetari. Pentru valoarea ei estetica si stiintifica,
pestera trebuie pastrata ca atare, ocrotita si protejata, pentru ca
existenta ei sa dureze cat mai mult.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|