1
CHINA
China
(Zonghua Renmin Gongheguo), tara din estul Asiei, a treia tara ca
suprafata
(dupa Rusia si Canada)
si cu cea mai mare populatie dintre toate statele lumii. Este marginita
in nord
de Republica Mongola si de Rusia; in nord-est de Rusia si Korea de
Nord, in est
de marea Galbena si Marea Chinei de Est; in sud de Marea Chinei de Sud,
Vietnam, Laos, Myanmar (cunoascuta si cu numele de Burma), India,
Bhutan si
Nepal; in vest este marginita de Pakistan, Afghanistan si Tadjikistan
si in
nord-vest de Kyrghistan si Kazahstan. Chinei ii apartin mai mult de
3400 de
insule. Are o suprafata de 9.571.300 km2, neincluzand Hong
Kong,
Macau si teritoriul care se afla sub controlul Republicii Chineze din
Taiwan,
pe care China il considera o provincie renegata. In 1971, Natiunile
Unite au
admis “Republica Populatiei Chineze” (principalul teritoriu chinez) si
au
exclus “Republica Chineza” (Taiwan)
din parteneriat. Cu toate ca majoritatea guvernelor din toata lumea nu
recunosc
Taiwanul ca stat independent, insula mentine totusi o economie si un
guvern
distinct. Hong Kong, oficial un
teritoriu
britanic, i-a revenit Chinei in 1997. Cu toate acestea, informatiile
prezentate
in aceasta lucrare nu se refera si la Hong Kong,
care mentine o economie separata si are o autonomie politica
considerabila.
Aceste date deasemenea nu includ Macau, localizata langa Hong Kong pe coasta de sud a Chinei, care este
un teritoriu chinezesc
administrat de Portugalia.
Capiatala
Chinei este Beijing,
cel mai populat centru urban este Shanghai.
China
are peste 20 de orase mari cu o populatie minima de 1 milion de
locuitori.
Profile de orase:
Beijing
–
capitala Chinei cu o populatie de 5,8 milioane de locuitori (10,8
milioane in
1999)
Shanghai
– 15,1 milioane locuitori
Tianjin
– 4,6
milioane locuitori
Shenyang
– 3,6
milioane locuitori
Wuhan – 3,3 milioane locuitori
Guanghzou
– 2,9 milioane locuitori
Chongqing
–
2,3 milioane locuitori
Nanjing
– 2,1
milioane locuitori
Xian
– 2,0 milioane locuitori
China
incadreaza o mare varietate
de forme de relief si varietate corespunzatoare de resurse naturale. In
general, cele mai mari inaltimi de pe teritoriul Chinei se gasesc in
vest, unde
se afla unii dintre cei mai inalti munti de pe Pamant. Trei dintre
acestia,
muntii Tien Shan, Kunlun si Qinling,
dateaza
din perioada Paleozoica de ridicare muntoasa (orogeneza), care a
inceput in
perioada Carbonifera si s-a terminat in perioada Permiana, cand toate
portiunile de pamant ale Terrei s-au unit pentru a forma un singur
supercontinent, Pangaea. Muntii Himalaya, sunt de origine mai recenta.
S-au
format cand sedimentele odata depozitate intr-o mare mezozoica, numite
“tethys”, au fost stranse intr-un loc si ridicate la suprafata datorita
coliziunii Indiei cu Eurasia,
eveniment ce a
inceput in timpul epocii Oligocene a perioadei Tertiare, in urma cu
aproximativ
40 milioane de ani.
Numeroasele
tipuri de munti ale tarii
inchid o serie de platouri si bazine care furnizeaza o considerabila
sursa de
apa resurse minerale. Varietatea de tipuri climatice, de la subpolara
la
tropicala si incluzand mari zone alpine si desertice, suporta o
magnifica viata
animala si o deosebita flora.
Muntii
ocupa aproximativ 43% din
teritoriul Chinei; platourile muntoase mai ocupa inca 26 de procente;
bazinele,
asezate in principal in zonele aride, ocupa 19%. Numai 12% din totalul
teritoriului reprezinta zonele de campie.
Mai
mult de o cincime din totalul
populatiei Pamantului traieste in China. China a dat nastere celei
mai vechi
civilizatii din lume si are o istorie ce dateaza din urma cu 3500 de
ani.
“Zhonghuo”, numele chinezesc pentru “tara”, inseamna “teritoriul
central”, o
referinta la credinta chinezeasca in care se spune ca tara era centrul
geografic al Pamantului si singura civilizatie adevarata. In secolul al XIX-lea, China
a devenit o natiune slaba din punct de vedere economic si politic,
dominata de
puteri straine.
1
China
a inregistrat multe schimbari
in prima jumatate a secolului XX. Guvernul imperial a fost inlaturat si
in anii
haotici care au urmat, doua formatiuni politice – Kuomintang (KMT) si
comunistii – s-au luptat pentru controlul tarii. In 1949, comunistii au
castigat controlul statului. Atunci guvernul “Republicii Chineze”,
condus de
KMT, s-a retras in Taiwan.
Ridicarea la putere a comunistilor din 1949 a constituit unul dintre
cele mai
importante evenimente din istoria Chinei; intr-o remarcabil de scurta
perioada
de timp s-au facut schimbari radicale atat in economie cat si in
societate.
Prima
masurare a numarului populatiei
dupa preluarea statului de catre comunisti a avut loc in 1953. La acea
data,
populatia Chinei era de 582.600.000 locuitori. La cea de-a doua
masurare, care
a vut loc in 1964, s-a aratat o crestere pana la 694.580.000; la cea
de-a treia
, in 1982, masuratorile au aratat o populatie de 1.008.180.000 (fara
Hong Kong,
Macau si Taiwan), facand din China primul stat care a trecut pragul de
un
miliard de oameni. Intre 1953 si 1997, rata mortalitatii a cazut de la 22,5 la aproximativ 7 la 1000 de
locuitori; rata natalitatii a cazut deasemenea de la 45 la 1000 de
locuitori in
1953, la aproximativ 16,4 in 1997. Ca rezultat, cresterea numarului de
oameni
s-a micsorat de la 22,5 la mie in 1953, la 0,9 la mie in 1997. Chiar si
in
aceste conditii, China
tot inregistreaza o crestere anuala a populatiei de aproape 11 milioane
de oameni.
Descresterea
fertilitatii inregistrata
intre anii 1950 si anii 1990, a fost datorata in mare parte eforturilor
facute
de guvern pentru incurajarea casatoriilor tarzii si, mai recent,
influentarea
familiilor chineze sa aiba un singur copil. Acest program a fost cuplat
cu o
continua expansiune a facilitatilor in domeniul sanatatii, care
asigurau
destule informatii despre controlul sarcinilor si contraceptive foarte
ieftine
sau de multe ori gratis. A fost oficial estimat in 1984, ca 70% din
totalul cuplurilor
de varsta fertila folosesc prezervative si ca 24 milioane de cupluri au
declarat oficial ca nu vor avea mai mult de un copil. Avortul este
legal si
presiuni sociale pentru a opri o sarcina sunt facute femeilor care au
deja un
copil. Minoritatile nationale au fost in general excluse din progranul
guvernamental de control al nasterilor, pastrand tratatele de ingaduire
a
acestora la un maxim de independenta culturala.
In
1980 guvernul a declarat ca 65% din
populatie era sub varsta de 30 de ani. Astfel, o proportie substantiala
a
populatiei chineze este la o varsta fertila de cel putin cateva decenii
de
atunci. In septembrie 1982, liderul Partidului Comunist Chinez a
declarat ca
natiunea trebuie sa limiteze populatia la 1,2 miliarde pana la
sfarsitul secolului,
o limita care intensifica eforturile de control al populatiei. In 1988,
guvernul a recunoscut ca acea limita era de neatins si au revizuit-o la
1,27
miliarde.
China
avea in 1977 o populatie
estimata la 1.226.274.731 locuitori. Densitatea populatiei era de 128
de
persoane pe km2, existand mari diferentieri teritoriale.
Exista
regiuni cu o densitate foarte mare a locuitorilor, cum ar fi in Campia
Chinei
de Est. In bazinele fluviilor Chang Jiang si Huang
He,
densitatea depaseste 1000 loc/km2. Sunt deasemenea regiuni
cu
densitati mici (in vest si nord) si foarte mici (Podisul Tibet)
sub 2 loc/km2.
Densitatea populatie scade astfel de la est la vest.
Mai
mult de 70 milioane de oameni
apartin la 55 de minoritati nationale. Majoritatea acestor rase sunt
distinse
de chinezi mai mult prin limba si
religie decat prin aspectul fizic. Principalele minoritati sunt rasa
Tai, care
vorbesc limba Zhuang, numarand aproape 15,5 milioane, asezati in
Regiunea
Autonoma Guangxi Zhuang; rasa Hui, care sunt in jur de 8,6 milioane,
asezati in
Regiunea Autonoma Ningxia Hui, Gansu si Qinghai; aborigenii Miao,
aproximativ
7,4 milioane locuitori, ce ocupa regiunile numite Guizhou, Hunan si
Yunnan;
minoritatea Turkic, care numara in jur de 7,2 milioane de oameni si
vorbesc
limba Uygur, locuiesc in Regiunea Autonoma Xinjiang Uygur; rasa
Tibetana, in
numar de 4,6 milioane, care locuiesc in Regiunea Autonoma Tibet,
Qinghai,
Sichuan si deasemenea Yunnan. Alte grupuri minoritare includ Tujia (5,7
milioane), Bouyei (2,5 milioane), Koreeni (1,9 milioane) si Manchus.
Oamenii
care apartin minoriatii Manchus sunt descendenti ai dinastiei care a
cucerit China
in secolul al XVIII-lea si s-a stabilit in Qing sau Manchu. Numarand
aproximativ 9,8 milioane, ei sunt aproape de nedistins de chinezi.
Desi foarte bine industrializata, China
continua sa fie o natiune
predominant rurala, cu o agricultura foarte bine dezvoltata. Cu toate
ca mari
concentratii urbane au existat in China
chiar si inaintea Imperiului Roman (44 i.Hr – 476 d.Hr), tara
are per ansamblu o urbanizare destul de inceata. Se estimeaza ca 69%
din
populatie traieste in mediul rural.
Liderul
comunist Mao Zedong credea ca
marea diferenta dintre populatia rurala si urbana
era cauza diferentei sociale din China. In timpul anilor 60
si in
prima jumatate a anilor 70, statul a facut nenumarate eforturi de a
trimite
tineri educati din mediul urban in mediul rural pentru cativa ani sau
poate
chiar definitiv. Aceasta miscare urmarea dezvoltarea modului de trai
urbanistic
si in cel rural si totodata reducerea interesului taranior de amigra
spre oras.
Acest program a fost partial stagnat in 1976, odata cu moartea lui Mao
Zedong
si eliminata la sfarsitul anului 1978, cand migrarea spre orase a
inceput sa
creasca.
Unul dintre cele mai ambitioase eforturi ale
guvernului
comunist chinez inca din 1949, a fost modificarea limbii chineze. Limba
vorbita
oficiala a Chinei este Putonghua (“vorbire standard”); acesta este
dialectul
preluat din China
de nord. Acesta a fost declarat limba comuna de catre Conferinta
Nationala
pentru Reforma Chineza in Limba Scrisa din 1955. Astfel ca au fost
facute
eforturi deasemenea pentu modificarea limbii scrise. Aceasta dateaza de
mai
bine de 3000 de ani.
|