1
DILEMA HAMLETIANA
Tragedia
“Hamlet” a fost compusa aproximativ intre 1600 si 1601.William
Shakespeare
(1564-1616),poet si dramaturg ilustrativ pentru Renasterea engleza,e
socotit si
cel mai insemnat dramaturg al lumii moderne,deoarece,pe langa faptul ca
este
creatorul multor capodopere,este si primul artist care abordeaza
variate specii
si registre dramatice.A scris comedii (“Imblanzirea
scorpiei”,”Nevestele vesele
din Windsor”,”Comedia erorilor”),feerii (“Visul unei nopti de
vara”,”Furtuna”),drame istorice (“Richard al ///-lea”,”Henric al
V///-lea”) si
tragedii (“Romeo si Julieta”,”Othello”,”Regele Lear”,
“Macbeth”,”Hamlet”).De
asemenea,a lasat un volum de sonete.
“Hamlet”
este numele eroului danez din legenda originala pe care o prelucreaza
Shakespeare.Laertes,fratele Opheliei si fiul lui Polonius,are un nume
de
origine greceasca.Ophelia era indragostita de Hamlet,dar el a respins-o.
Hamlet
avea o gandire psihologica,fiind atras si interesat de intrebarile fara
raspuns
exact,precis.Existenta lui Hamlet nu era simpla,ci destul de
complicata,el
fiind nevoit sa faca nenumarate compromisuri.Nu putea accepta “moartea”
deoarece nu stia ce se afla dincolo de ea.
Claudius,unchiul
lui Hamlet,ii ucide tatal,pe rege,si se insoara cu mama lui
Hamlet,Gertrude.Fantoma regelui ii marturiseste lui Hamlet numele
ucigasului
Claudius.Dovedirea nevinovatiei unchiului sau se transforma in obsesie
pentru
tanarul print al Danemarcei.Singurul element capabil sa puna la
indoiala si sa
ameninte realitatea razbunarii este
imaginea pe care personajul si-o formeaza despre aceasta razbunare,dupa
implinirea acesteia;el o vede ca pe un lucru mort.El nu poate sa dea o
forma
actiunii fiindca actiunea respectiva ar inlatura,in favoarea uneia
singure,multiplele
posibilitati pe care le ofera imaginatia.
1
Pe
Hamlet il atrageau intrebarile cu privinta la viata dupa
moarte,sinucidere,soarta corpului uman dupa trecerea in nefiinta.
Omul
renascentist era dornic,era avid dupa cunoastere,dorea sa-si
impartaseasca
ideile,avea de asemenea nevoie de recunoasterea semenilor
sai.Renasterea a
insemnat o intoarcere la valorile Antichitatii.Oamenii Renasterii
iubeau arta
si frumosul,erau prieteni cunoscatori ai artelor.Hamlet avea multe,era
fiu de
rege,il avea pe prietenul sau Horatius,dragostea Opheliei,era educat la
cele
mai bune scoli;dar toate acestea nu reprezentau ceea ce isi dorea
tanarul
print.
Pe
parcursul monologului,el are o dilema,posibilitatile intre care
oscileaza fiind
“a fi sau a nu fi”.Aceasta era intrebarea.El oscileaza intre a trai si
a suferi
si a visa,visul devenind un soi de arma.
Hamlet
nu ia o decizie concreta,nu transforma asteptarea in actiune;actiunea
ar
insemna sfarsitul visului de razbunare.Razbunarea transformata in
actiune ar fi
o solutie nesemnificativa,o singura moarte nefiind suficienta pentru a
satisface dorintele lui Hamlet.Omul suporta multe,indura multe
chinuri,iar regele
mai “traieste” doar prin indurarea lui Hamlet.
Indragostitii
cunosc nelinistea asteptarii si a posibilului neinceput
“dupa cum o cunosc si aceia care nazuiesc o
razbunare ce ar impune o mie de omoruri…dintre care niciunul sa nu fie
ultimul”.
Drama
lui Hamlet este oarecum similara celei a lui Ahile,al carui prieten cel
mai
bun,Patroclu este ucis de catre un print troian,Hercule.Ahile se
razbuna pe
Hercule,fratele lui Paris,ucigandu-l dupa ce-l provoaca la
lupta,razbunandu-si
astfel prietenul.Si Hamlet si Ahile omoara vinovatii,razbunandu-si
fiintele
dragi pe care le-au pierdut.O alta poveste asemanatoare este cea din
“Epopeea
lui Ghilgames”,unde prietenul eroului principal,Enkidu,este si el ucis.
|