1
PIATA ÎNTREPRINDERII.
SEGMENTAREA PIETEI
Piata
reprezintă mediul valorificării capacitătilor organizatiei de a produce
si distribui
bunuri si servicii. Drept urmare, marketingul nu poate fi
separat de sfera
economică a pietei, de natura, dimensiunile si mecanismul
său de functionare.
1. Continutul, sfera,
dimensiunile si dinamica pietei
Piata
reprezintă o categorie economică a productiei de mărfuri în care îsi
găseste
expresia totalitatea actelor de vânzare – cumpărare, privită în unitate
organică cu relatiile pe care le generează si în conexiune cu spatiul
în care
se desfăsoară.
Pentru
completarea aspectelor de dinamică procesuală a pietei, trebuie
adăugate relatiile
dintre cerere si ofertă, ceea ce-i conferă o sferă de manifestare si
confruntare
pentru realizarea acestora prin acte de vânzare – cumpărare. În acest
context,
activitatea economică a organizatiei capătă sens si substantă si se
manifestă
efectiv pe o componentă a pietei, piata organizatiei. Pe această piată
se exprimă
raporturile care se formează între oferta proprie, alcătuită din unul
sau
mai multe produse ori servicii, si cererea pentru
acestea.
Din
corelatia de oferte a mai multor organizatii pentru anumite produse si
servicii
se conturează piata produsului (serviciului) definită prin gradul de
penetratie
a acestuia în consum.
Sfera pietei organizatiei cuprinde:
– piata liberă care caracterizează situatiile în care
actele de vânzare – cumpărare se desfăsoară nestingherit, dar în cadrul
regulilor impuse de impozite, taxe, politică de credit etc.;
– piata controlată (planificată), în care actele de
vânzare – cumpărare sunt dirijate, în special prin măsuri
administrative;
– piata afacerilor este alcătuită din totalitatea
organizatiilor care cumpără bunuri si servicii în scopul procesării
altor
bunuri sau servicii;
– piata de consum este piata în care se exprimă cererea
consumatorilor individuali;
– piaŃa bunurilor si serviciilor se defineste în functie
de obiectul tranzactiilor si care se împarte, la rândul ei, în:
• piata mijloacelor de productie si a bunurilor de
consum;
• piata serviciilor de productie si a serviciilor de
consum.
Fată de o
abordare instrumentală si dimensională, definim:
– piata efectivă, determinată de dimensiunile atinse la
un moment dat;
– piata potentială, determinată de dimensiunile posibile
în cadrul cărora urmează să aibă loc tranzactiile.
Evaluarea
dimensiunilor pietei (efective sau potentiale) se poate face î legătură
cu:
– aria care reprezintă relatia piată – spatiu si în care
se localizează structura si se manifestă capacitatea acesteia; după
locul de
desfăsurare a relatiilor de vânzare – cumpărare piata poate fi externă
(internatională sau mondială) sau internă (locală, urbană, rurală etc.);
–
structura pieŃei se compune
din diferite segmente, delimitate după anumite criterii; segmettele de
piată
reprezintă fractiuni ale pietei, cu particularităti în formarea si
1
manifestarea cererii în functie de: natura
cumpărătorului, nivelul veniturilor, comportamentul de cumpărare etc.;
– capacitatea pietei reprezintă elementele cantitative de
exprimare a raporturilor între cerere si ofertă si vânzare – cumpărare
si se
defineste prin:
• volumul ofertei;
• volumul cererii;
• volumul tranzactiilor pe piată (vânzările);
• cota de piată – ponderea definită de organizatie;
• numărul de consumatori (utilizatori) ai produsului;
• numărul de clienti ai organizatiei.
Dinamica
pietei organizatiei se defineste în functie de evolutiile dimensionale,
de
modificările de structură, de fizionomia pietei si de dinamica mediului
de
afaceri în care se dezvoltă.
Ciclul de
viată al pietei este structurat pe patru etape:
– aparitia este marcată în mediul de afaceri de o nevoie
nesatisfăcută si de aparitia unui întreprinzător care initiază o
afacere pentru
satisfacerea acestei nevoi;
– cresterea este marcată de aparitia pe piată si a altor
organizatii, contribuind la cresterea vânzărilor;
– maturitatea este marcată de un anumit echilibru între
cerere si ofertă, între raporturile de concurentă;
– declinul reprezintă abandonul unei oferte, din lipsa
cererii, si iesirea din segmentul de piată al produsului respectiv.
La rândul
său, dinamica pietei produsului este dependentă de evolutia categoriei
de
nevoi, gradul de accesibilitate a produsului, vârsta acestuia, raportul
resurse
– nevoi, precum si de relatia acesteia cu pietele altor produse.
2. Segmentarea pietei
Segmentarea pietei reprezintă fenomenul de fragmentare a
acesteia în
functie
de anumite variabile, criterii sau modele de segmentare.
În setul
general de variabile de segmentare sunt cuprinse variabilele
geografice,
demografice, psihografice si de comportament. În functie de stilul de
viată,
W.A. Kamakura si M. Wendel stabilesc că variabile de segmentare clasa
socială,
sexul, vârsta, nivelul de instruire, pozitia în familie, statutul
marital si
existenta copiilor.
Prin
aplicarea unui model bazat pe teoria distributiei structurii finite,
B.L. Bayus
si R. Mehta au stabilit o segmentare a pietei potentiale bazată pe
unele bunuri
de uz îndelungat (frigider, masină de spălat rufe, televizor, aspirator
de
praf, filtru de cafea) si alte variabile de segmentare legate de
situatia
familială (venitul familiei, numărul de persoane, prezenta copiilor,
ocupatia
sotiei, locuinta, existenta instrumentelor de plată).
Alte
modele stabilesc pentru segmentare variabile de tipul: reactii la pret
sau
promovare, frecventa cumpărăturilor, cantitătile cumpărate, fidelitatea
fată de
marcă, rata de consum, rata cumpărăturilor, alegerea mărfii etc.
Cea mai
nouă segmentare a pietei este cea care se referă la piata traditională
si cea
virtuală (cibernetică) – comertul electronic.
|