Calcularea venitului din capitalul investit

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Rata dobânzii de piaţă (k) dobândeÅŸte astfel rolul de criteriu obiectiv de evaluare a proiectelor de investiÅ£ie ÅŸi de selecÅ£ie a celor mai eficiente. Fiind un factor exogen în modelul de evaluare, rata dobânzii, ca indicator macroeconomic are o neutralitate în procesul de evaluare a investiÅ£iilor care îi conferă fiabilitate ÅŸi pertinenţă în calculele de eficienţă...

Plan:

Introducere

1.      Noţiuni privind substanţa împrumutului

2.      Evaluarea împrumutului în timp şi calcularea dobînzii

3.      “Evida” – software pentru evaluarea împrumutului

Încheiere

Introducere

Rezultatele obţinute în domeniul economic denotă faptul ca unităţile economice se dezvoltă punîndu-şi probleme, căutînd soluţii si furnizîndu-şi posibilităţi care să susţină şi să extindă activitatea economică.

            Prezenta lucrare abordează probleme teoretice şi practice diverse din domeniile financiar, bancar şi este concepută şi elaborată cu scopul de a constitui o bază necesară şi utilă fundamentării deciziilor specifice gestiunii afacerilor.

            Programul anexat prezintă interes deosebit deoarece poate fi implementat în instituţii financiare, bănci, societăţi comerciale sau pe acţiuni, unităţi economice. Aceştia sunt preocupaţi pentru un plasament financiar cît mai bun, la un moment dat sau pe o anumită perioadă de timp, în scopuri imediate sau pe termen lung dintre cele mai diverse.

Moneda în relaţiile de piaţă reprezintă un element al patrimoniului agenţilor economici. În funcţie de uşurinţa sau greutatea cu care agenţii economici îşi asigură moneda necesară, se conturează şi structura patrimoniilor lor. Pe o asemenea bază extinsă, moneda poate exista, poate fi creată şi multiplicată şi în afara instituţiilor monetar-bancare. Apar noi resurse ale pieţei monetare, de credit şi de capital. Nici o cheltuială nu poate fi susţinută fără finanţe şi nici un activ financiar nu poate exista fără monedă. Cheltuielile, activităţile economice pot fi susţinute şi pe seama împrumuturilor contractate.

Creditul este un mijloc de corelare a posibilităţilor de finanţare existente cu nevoile producţiei şi ale consumului. Apariţia relaţiei dintre

creditor şi debitor este legată de existenţa concomitentă a unor agenţi economici care dispun de resurse băneşti temporar disponibile şi a altora care au nevoi suplimentare de astfel de resurse.

Alegerea variantelor de investiţii se poate face pe baza unui criteriu obiectiv, respectiv maximizarea valorii actuale nete.

   În ipoteza existenţei unei pieţe monetare nesaturate, rata la care se vor actualiza veniturile viitoare din investiţia de capital este rata medie a dobânzii pe această piaţă. În aceste condiţii, oportunităţile de investiţii, cu randamente superioare sau egale ratei dobânzii, vor fi privilegiate. Orice reinvestire ulterioară de capital se poate face cel mult pe piaţa monetară (nesaturată) şi nu în oportunităţi de investire cu randamente inferioare ratei de dobândă.

În reprezentarea grafică  investiţia I1 este cea mai rentabilă (k' <k) şi maximizează averea viitoare (Z1). Investiţia I2 conservă valoarea capitalului economisit (din averea iniţială Zo) Şi investit la o rată de rentabilitate egală cu rata de dobândă (k). În  raport cu randamentul k de pe piaţa monetară (k" < k) investiţia la este neraţională. Adoptarea ei va determina micşorarea averii finale (Z1) în raport cu averea iniţială (Zo).

Rata dobânzii de piaţă (k) dobândeşte astfel rolul de criteriu obiectiv de evaluare a proiectelor de investiţie şi de selecţie a celor mai eficiente. Fiind un factor exogen în modelul de evaluare, rata dobânzii, ca indicator macroeconomic are o neutralitate în procesul de evaluare a investiţiilor care îi conferă fiabilitate şi pertinenţă în calculele de eficienţă.

Plusul de rentabilitate, ce va rezulta din selecţia şi promovarea proiectelor de investiţii superioare investiţiei pe piaţa monetară, va contribui la creşterea valorii întreprinderii. Contribuţia fiecărui proiect de investiţii, la acest supliment de valoare a întreprinderii reprezintă valoarea actuală netă (VAN).

Ipoteza randamentului descrescător al oportunităţilor de investiţii, aşa cum se prezintă pe curbă  este general acceptată în microeconomie şl verificată de realitatea economică. Ocaziile de investire cu rentabilităţi superioare sunt limitate şl, la un moment dat şi-n condiţiile economice date, numărul lor este relativ redus.

Regula VAN (a valorii actualizate nete)

Măsurarea VAN se face în puterea de cumpărare din prezent a monedei în care este măsurat şi efortul de investiţii. Pentru comparabilitatea fluxurilor viitoare de venit (CF1, CF2, CF3), cu cheltuielile prezente de investiţii (I1,I2,I3) este uzual să se facă actualizarea celor dintâi, la rata "k" a dobânzii fără risc, respectiv exprimarea lor în lei, la puterea de cumpărare de azi (Vo):

VAN = V o - I o =

în care:

Vo  -  valoarea actuală a fluxurilor de venit viitoare (CFz), inclusiv a valorii reziduale (VR n);

Io  -  cheltuielile iniţiale de investiţii;

T - 1, 2 ... n ani de viaţă economică a investiţiei.

Valoarea actualizată netă (VAN) se determină ca diferenţă între fluxurile de venit viitoare şi actualizate la rata dobânzii de piaţă, respectiv valoarea lor actuală, pe de o parte şi capitalul investit, pe de altă parte. Capitalurile (I) pot fi oricând reinvestite pe piaţa monetară, la rata dobânzii de piaţă (k), pentru a obţine fluxuri devenit viitoare (CF):

                pentru un an, sau

     pentru t=1,2,…n ani

de unde:

    pentru un an, sau

         pentru n ani

 Valoarea prezentă          Valoarea actuală a

A investiţiei                      veniturilor viitoare

Alţi indicatori concurenţi pentru selecţia investiţiilor sunt:

- termenul de recuperare  a sumei alocate pentru investiţii exprimă numărul de ani de recuperare, prin fluxuri de venituri medii anuale actualizate  a capitalului investit. Termenul de recuperare reprezintă  numărul de ani, după care suma fluxurilor marginale de venit(actualizate) devine egală (şi acoperitoare) cu suma investiţiei. Acest indicator asigură o alegere a variantelor de investiţii în funcţie de rapiditatea recuperării capitalului investit. Este o metodă simplă de luare a deciziei de investiţii care evaluează riscurile. Prin această modalitate de calcul se penalizează investiţiile care recuperează capitalul investit într-o perioadă mai mare de timp, pentru că riscul de nerecuperare creşte proporţional cu această perioadă. Se urmăreşte ca termenul de recuperare să fie mai mic decât durata de viaţă a investiţiei, îndeosebi mai mic decât durata sa comercială.

-          indicele de profitabilitate  exprimă rentabilitatea relativă a investiţiei pe întreaga durată de viaţă a acesteia, respectiv valoarea actuală  scontată pentru o cheltuială iniţială de investiţii egală cu 1. Sunt reţinute acele proiecte de investiţii care au IP > 1. După acest criteriu vor fi selectate proiectele de investiţii care au cel mai mare indice de profitabilitate (supraunitar).

Conducerea întreprinderii stabileşte un prag limită de rentabilitate pentru selecţia investiţiilor rentabile. Dacă rata internă de rentabilitate este mai mare decât rata medie a dobânzii şi decât costul mediu ponderat al capitalului, atunci valoarea actualizată netă va fi pozitivă şi va  contribui la creşterea valorii de piaţă a întreprinderii.

Orice decizie de investiţii se ia într-un context restrictiv al mediului economic:         

- livrarea unor echipamente sub licenţă, cu acceptarea condiţiilor de comercializare impuse de furnizor;

- dezvoltarea şi expansiunea concurenţei;

-          nevoia de integrare a oricărei investiţii într-un mediu economic preexistent cu limitele sale în aprovizionarea obiectivului de investiţii şi în prelucrarea produselor  acestuia etc.

Rata dobânzii şi comisioanele aferente determină costul aplicabil. Rata dobânzii este formată din:

- rata dobânzii de referinţă, care poate fi rata oficială a scontului (rata aplicată de Banca Naţională la creditele acordate băncilor comerciale din ţară), poate fi rata dobânzii, aplicată de  bănci comerciale către cei mal importanţi clienţi ai lor  sau poate fi o rată interbancară la creditele reciproce dintre bănci.

-          majorarea ratei de referinţă. pentru compensarea riscului implicat de tipul de credit  creditele de venit prezintă un risc mai mare de nerambursare decât creditele de scont. 

-          majorarea ratei de referinţă pentru compensarea riscului de întreprindere, în

funcţie de mărimea patrimoniului şi de bonitatea acesteia.

Băncile comerciale utilizează metodologii de clasificare consacrate pe plan internaţional, pe care le consideră cel mai bine adaptabile la clientela lor. O analiză a dosarului de credit al unui client bancar cuprinde două componente ale investigaţiei:

- analiza managerială privind motivarea personalului, înclinaţia spre inovare şi creativitate, calitatea gestiunii financiare, a gestiunii producţiei şi comercializării produselor şi serviciilor, integritatea personală, flexibilitatea etc

- analiza performanţelor economico-financiare privind lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea, rotaţia activelor circulante, dependenţa faţă de pieţele de aprovizionare, garanţii etc.

Această întreagă investigaţie este realizată de inspectorul bancar pe baza documentelor din dosarul de credite şi a cunoaşterii directe a întreprinderii solicitatoare de credite. Rezultatele analizei sunt comunicate Comitetului de Direcţie al băncii, pentru transformarea acestor informaţii în calificative şi acordarea de punctaje. Decizia de creditare privind volumul, durata, rambursarea, dobânda etc. va ţine cont de punctajul obţinut şi de încadrarea întreprinderii (conform punctajului) într-o anumită clasă (categorie) de risc: A, B, C, D sau E.