Determinarea cheltuielilor de productie si pragul de rentabilitate

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Kp – coeficientul ce indică pierderile în sistem, egal cu 0,9,
h – randamentul consumatorilor electrici h=0,9,
kî – coeficientul de încărcare a locului de muncă,
k0 – coeficientul de lucru concomitent a receptorilor k0=0,8.
ObÅ£inem: E=0,58×1822×1×86×0,8×1/(0,9×0,9)=89.75 mii kW/oră.

Determinarea cheltuielilor de producţie

şi

Pragul de rentabilitate

Cuprins

1.    Determinarea cheltuielilor de producţie.

1.1.       Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor din afară.

1.1.1.      Costul materiei prime, pieselor accesorii şi a materialelor auxiliare.

1.1.2.      Costul unităţilor din afară

1.2.       Remunerarea muncii

1.2.1.      Determinarea numărului de personal

1.2.2.      Determinarea salariului de bază şi suplimentar pe categorii de personal.

1.3.       Contribuţii la asigurări sociale

1.4.       Uzura

1.1         Alte cheltuieli

2.    Determinarea rezultatelor financiare

2.1         Determinarea profitului

2.2         Determinarea rentabilităţii

2.3         Determinarea productivităţii muncii

3.    Determinarea pragului de rentabilitate.

Concluzie.

INTRODUCERE

Baza obiectivă a  apariţiei managmentului şi dezvoltării lui o constituie o dezvoltare a activităţii comunităţilor omeneşti.

În secolul XIX managmentul începe a fi considerat o activitate lui i se dau diferite denumiri şi orientări, el fiind considerat ca  o artă, un proces de activitate, o ştiinţă cu legităţi şi principii proprii. Conform unor definiri a Asociaţiei Americane de Managment, managmentul presupune:” a obţine rezultate prin alţii asumându-se responsabilităţi pentru aceste rezultate, a fi orientat spre mediul înconjurător, a lua decizii văzând finalitate firmei, a avea încredere în subalterni, încrediţându-le responsabilitatea şi lor.”

În lucrarea dată vom încerca să caracterizăm o componentă a economiei naţionale cum este întreprinderea. Vom determina pentru început cheltuielile de producţie, şi anume costul materiei prime, materialelor auxiliare şi a utilajelor din afară;

1. remunerarea muncii;

2. contribuiţii la asigurări;

3. uzura;

4. alte cheltuieli.

Determinând cheltuielile putem calcula preţul de cost cu ridicata inclusiv TVA. Având preţul putem trece la procedura la calcul a rezultatelor financiare care include: determinarea profitului,  rentabilităţii şi productivităţii muncii.

Scopul lucrării este determinarea pragului de rentabilitate.

1.      Determinarea cheltuielilor de producţie

Elemente principale ale cheltuielilor de producţie sunt:

1.    costul materiei prime, materialelor auxiliare şi a utilităţilor din afară;

2.    remunerarea muncii;

3.    contribuţii la salariu;

4.    uzura;

5.    alte cheltuieli.

Vom afla pe rând aceste elemente ale cheltuielilor, pentru ca în final să determinăm cheltuielile totale.

1.1.            Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor din afară.

1.1.1.          Costul materiei prime, pieselor accesorii şi a materialelor auxiliare.

Alcătuim tabelul cheltuielilor pentru materia primă piese accesorii şi materiale auxiliare (tab.1).

Tabelul 1.      Costul materiei prime, materialelor auxiliare şi utilităţilor din afară

Denumirea indicatorului

Consum pe o unitate de produs

p/p buc.

Consum pentru produs anual mii (lei)

Cheltuieli de achiziţionare transportare (mii lei)

Costul total (mii lei)

Materie primă

Piese accesorii

Mater. auxiliare

39

57

-

10000

10000

-

390

570

86×30=2.58

19.5

28.5

0.12

409.5

598.5

2.70

Total

1010.7

1.1.2.          Costul unităţilor din afară

Consumul energiei electrice se determină separat pentru scopuri tehnologice şi pentru iluminare:

a. Pentru scopuri tehnologice energia electrică se determină astfel:

E= M×Fef×m×n×k0×kî/Kp×h,

unde:

M – puterea medie a receptorilor (consumatorilor electrici),

Fef – fondul efectiv de timp de lucru a utilajului,

m – numărul de schimburi,

n – numărul de consumatori electrici (numărul de locuri de muncă principale),

Kp – coeficientul ce indică pierderile în sistem, egal cu 0,9,

h – randamentul consumatorilor electrici h=0,9,

kî – coeficientul de încărcare a locului de muncă,

k0 – coeficientul de lucru concomitent a receptorilor k0=0,8.

Obţinem: E=0,58×1822×1×86×0,8×1/(0,9×0,9)=89.75 mii kW/oră.

b. Consumul de energie electrică în scopuri de iluminare se determină după formula:

E=M×Fa×S/Kp×h×100,

unde:

M – consumul de energie electrică pentru iluminarea unui m2 de suprafaţă (15 kW/oră);

Fa – timpul de iluminare pe parcursul anului, ore (1250 – pentru un schimb);

S – suprafaţa necesară de iluminat;

Kp – coeficientul de pierderi Kp=0,9;

h=0,8÷0,9;

S se poate  calcula conform formulei:

 S=Sunui loc de muncă × Ntot. personal =2,2×(86+25+11)=268.4 m2,

atunci:

Eilum =15×1250×268.4/0,9×0,9×1000≈6,21 mii kW/oră.

c. Consumul de apă se determină după formula:

A=C×Fm×N/(8×1000),

unde:

C – consumul de apă într-un schimb pentru un lucrător, litri (1);

Fm – fondul efectiv de timp al unui muncitor;

N – numărul de personal total pe întreprindere.

A=50×1816×123/8×1000=1396 m3.