1
Neofactorii de productie
Referindu-ne la “neofactorii de productie” trebuie sa
avem in vedere trasaturile mai multor elemente: abilitatea
antreprenoriala,
activitatea manageriala a firmei si proiectul de marketing, comunicarea
de tip
international privind oferta si solicitarea bunuri si servicii
economice,
neofactorul “tip economic”, credibilitatea economico- financiara a
firmei,
credibilitatea psiho- morala, “asteptarea” ca neofactor original si
rolul
statului in asigurarea dezvoltarii economice.
1.
Abilitatea antreprenoriala
Economistul Adam Smith in opera sa “Avutia natiunilor
” a separat functiile capitalistului de cele ale managerului si a
evidentiat ca
“profiturile” capitalistului exclud “salariile” de management ca plata
a
“muncii de inspectie si directorat”.
Richard Cantillon a denumit “antrepenori” pe cei care dispuneau de
oprtunitatilepietei de a cumpara ieftin si de a vinde scump, ca urmare
a
discrepantelor dintre cerere si oferta pe piata.
In prezent, rolul antreprenorului consta in atribuirea de
a combina si substitui factorii de productie, in asumarea riscului,
incertitudinii si arbitrajului si in promovarea inventivitatii si
inovatiei, ca
surse inedite de profit.
2.
Managementul si marketingul
Pentru realizarea unui
management performant, este nevoie de principalele elemente ale
realizarii
economice.
a)
Realizarea
in parametrii optimi a planului de afaceri. De asemenea, in demararea
si
realizarea unei afaceri trebuie sa fie
bine definite si structurate cumpararea si vanzarea acesteia.
b)
Un
alt element ar fi realizarea unei bune negocieri a afacerilor prin
rationamente
logice, in functie de parametrii.
c)
Personalitatea
managerului implica motivatii manageriale, talent, abilitate in
solutionarea
conflictelor, capacitate de risc.
d)
Este
necesar sa se folosasca cele mai eficiente metode, tehnici si procedee
de
conducere, in functie de sistem, programe, rezultate, buget, obiective,
la care
se adauga si o conducere de tip participativ.
e)
Organizarea
managerului pentru obtinerea calitatii totale are in vedere functiile
managerului calitatii totale, principiile manageriale ale
controluluitotal,
sistemul informational, organizarea calitatii totale a produselor si
asigurarea
calitatii.
f)
Organizarea
performanta a managerului unei forme are in vedere structura de
functionare,
functiile conducerii firmei, functiile societatii comerciale, gestiunea
manageriala asistata de calculator, modernizarea instrumentului
managerial,
adaptarea unei strategii manageriale eficiente.
g)
Asigurarea
unei functionalitati depline a sistemului economico- financiar al
firmei consta
in stabilitatea clara a atributiilor, competentelor si
responsabilitatilor
specifice compartimentelor economico- financiare cat si analiza
profitului si
aprecierea riscului financiar.
h)
Realizarea
unui management comercial credibil si avantajos are in vedere
atributiile,
competentele, responsabilitatile compartimentului comercial, diagrama
sa de
relatii, functia de marketing a firmei.
i)
Gestionarea
eficienta a resurselor umane urmareste cresterea randamentului
activitatii de
personal, orientarea si selectarea profesionala a personalului pentru
activitatile firmei, scolarizarea acestuia, solutionarea conflictelor
de munca.
j)
Cresterea
activitatii management tehnic si tehnologic al firmei, a managementului
productiei si a managementului terotehnic este un alt element al
neofactorilor
de productie.
In legatura cu
obiectivele si strategiile de marketing, se subliniaza urmatoarele
elemente:
a)
Proiectul
de marketing trebuie sa fie o imvinare de stiinta, arta si abilitate
inter-
individuala.
b)
In functie de contextul confruntativ se deosebesc:
marketingul freudian, marketingul skinnerian si marketingul guerrilla.
c)
Imbinarea marketingului strategic cu marketingul
operational.
d)
Prezenta tot mai pregnanta a ciber- marketingului.
3.
Informatia si comunicarea
Specialistii in domeniu analizei informatiei si
comunicarii vorvesc despre sapte principii capitale in luarea
deciziilor:
a)
Informatia
trebuie sa cuprinda toate activitatile soci0-umane;
b)
Cu cat informatia originara influenteaza
prestatiile de productie si de piata, cu
atat mai mare este marja de profit;
c)
Dezvoltarea este determminata pentru marja de profit;
d)
Timpul nu constitue o bariera concurentiala;
e)
Numarul angajatilor nu este determinat, insa calitatea
gandirii lor, da;
f)
Capacitatea de comunicare determina succesul de piata;
g)
In comunicare, atractia exercitata de actualitate
trece inaintea calitatii.
Prelucrarea
informatiei a ajuns o functie electronizata.
Informatia, energia si materia sunt cei mai importanti
factori ai economiei moderne. Aceasta este ilustrare, stire,
comunicare,
relatie, transmisiune.
Informatiile
relevante pentru o firma se clasifica in cinci categorii (referitoare
la
continut, forma, comportament, comportament, relatie si actiune).
O activitate de afaceri incununata de succes presupune
manipularea optima a informatiilor.
4.
Neofactorul timp economic
Timpul economic este economic prin rolul important pe
care il detine economicul in cadrul societatii umane. El surprinde
succesiunea,
simultaneitatea si transformarile procesuale ale fenomenelor economice.
Dupa formele sale de manifestare, timpuul economic se
clasifica astfel: timpul- rsursa, sistemul referential.
A)
Clasificand
temporalitatea economica putem vorbi de un conventional sau timp
istoric.
B)
Timpul fizic se refera la urmatoarele aspecte:
a)
Timp de pregatire cultural- profesional.
b)
Timp de aprovizionare si de recrutare.
c)
Timp managerial.
d)
Timp lucrativ.
e)
Timp anticipativ sau de previziune.
f)
Timp de asteptare.
g)
Timp
de marketing sau timp de tatonare.
h)
Timp de consum.
i)
Timp
liber.
C)
In structura timpului psihologic intra:
a)
Timp de risc.
b)
Timpul de confruntare.
c)
Timpul de proiectie.
d)
Timpul consumarii succesului sau esecului.
e)
Timpul memoriei afective.
f)
Timpul de stocare a informatiilor.
Succesul afacerii depinde de modul in care timpul
economic este rationalizat.
1
. Credibilitatea
firmei
Credibilitatea economico- financiara presupune
urmatoarele coordonate esentiale:
a)
Garantarea utilitatii bunurilor si serviciilor
Utilitatea se refera la
capacitatea unui bun de a satisface o nevoie umana prin folosirea sa in
productie sau in consumul final personal.
Functia de utilitate arata ca
utilitatea functia unui individ este dependenta de volumul, structura
si
calitatea bunurilor pe care le consuma. Exista mai multe variante ale acestei functii in
teoria economica actuala:
Ø
Functia
de utilitate aditiva
Ø
Functia
de utilitate a gospodariei
Ø
Functia
indirect de utilitate
Ø
Functia
pierderilor
Ø
Functia
utilitatii managerial
Bunurile economice trebuie sa
includa:
Ø
Utilitate
anticipate sau utilitate non Neumann- Margenstern
Ø
Utilitate
cardinal
Ø
Utilitate
economica totala
Ø
Utilitateeconomica
unitara
Ø
Utilitate
economica marginala
Utilitatea bunurilor care
confera acestora valoare de intrebuintare este data de parametrii
tehnico-
economici ai bunurilor respective.
Consumatorul urmareste si o
satisfactie psihologica totala, si o influenta ce are aspectul unei
reclame
publicitare.
Credibilitatea psiho-morala
Credibilitatea
psiho-morala a firmei este un neofactor seminificativ in asigurarea
dezvoltarii
intreprinderii respective.Ea comporta doua planuri:
a)Principalitatea relatiei patron-angajati.De ambele
parti este nevoie de
disciplina,rigurozitate,seriozitate,loialitate.Intr-o
economie concurentiala este importanta alegerea colaboratorilor.Un bun
meneger
insufla acestora vitalitate si vointa de castig.
b)Transparenta si loialitatea parteneriatelor
Parteneriatul
este o intelegere care vizeaza acordurile dintre firme deciziile de
asociere a
intreprinderilor. Intelegerile orizontale au forta juridica, inclusiv
in situatia
in care partile nu au fost de acord.
Reusita parteneriatelor tine si de arta comunicarii si a
negocierii.
Tehnica intrebarilor este un instrument in formarea convingerilor.
Interesele
pot fi comune, specifice, negociabile, reale. Negociatorul trebuie sa
aiba
calitati psihologice.
1.
Asteptarea
Acest neofactor original , poate fi exprimat prin “marfurile
durabile de
capital”.
Darfman a propus ca economia ar consta in doua sectoare:
unul care produce
marfuri omogene de consum si altul care produce
“masini” omogene cu o anumita durata de servicii. Masinile sunt
producatoare in sensul ca o anumita
csntitate de produse destinate intretinerii masinilor vechi si
producerii
noilor masiini va determina o derulare mai mare a productiei.
“Asteptarea” prezinta costul
social
de desfasurare a productiei de bunuri omogene de consum, in scopul
folosirii
resurselor eliberate pentru pentru intretinerea si construirea stocului
de
masini.
Rata totala de asteptare din economie egaleaza valoarea
totala a masinilor pentru economie,
masurata prin
bunuri omogene de consum, iar stocul de asteptare egaleaza cantitatea
de
asteptare in trecut, care este incorporata in stocul existent de masini.
Perioada medie de productie din economie este media
ponderata adecvata
perioadelor de investire ce urmeaza momentului utilizarii factorilor
originali.
Forta de munca si asteptarea sunt factori originali.
Prin introducerea de masini cu durata mai lunga de
exploatare, costul lor
initial este compensat de sarcini mai reduse de intretinere si
reparatii.
7.
Statul
Dupa natura functiilor si rolurilor indeplinite, James
Alt si Alea Christal a clasificat statul in 3 tipuri fundamentale:
statul
protector, statul productiv si statul biroocratic sau dictatorial.
Statul ca agent economic
autonom caracterizeaza economia de piata. Acesta reglementeaza in mod
democratic mecanismele economice de functionare generala.
S-au remarcat urmatoarele
teorii in peisajul confruntarilor contemporane de idei referitor la
rolul
statului:
Ø
Teoria “statului bunastarii generale” defineste etapa
postbelica, in tarile dezvoltate economic. Ea incearca sa acrediteze
ideea
depolitizarii si dezideologizarii publicului, dar este o teza
contestabila cat
“insulele saraciei” populeaza lumea fascinanta a capitalului.
Ø
Teoria “statului- garnizoana” subordoneaza toate
activitatile si resursele unor scopuri de ordin militar. Teoria a fost
elaborata de H. D. Lasswell in 1937, in perioada razboiului chino-
japonez si
dezvoltata in cursul celui de-al II-lea razboi mondial.
Ø
Teoria statului asistential dispune de masuri legislative
si administrative pentru sprijinirea categoriilor dezavantajate. Dupa
cel de-al
II-lea razboi mondial, atat in tarile capitaliste cat si in tarile cu
regim
politic rigid, serviciile de sanatate, educatie, ajutor de somaj si
pensii au
fost subventionate de la bugetul de stat (exemplu SUA).
Rolul pozitiv al statului trebuie sa se gaseasca un
urmatoarele aspecte:
a)
Asigurarea privatizarii
Privatizarea constituie procesul de asezare a vietii
economice pe criteriul rationalizarii si eficientei economice.
Mica privatizare intseamna aparitia de unitati economice,
proprietatea individuala si privata pe baza liberei initiative a
agentilor
economici. Marea privatizare constituie transformarea unei perti
majoritare a
intreprinderilor de stat in societati comerciale.
Robert Poole a evidentiat si obstacolele politice in
calea privatizarii: concepte gresite referitoare la privatizare,
obstacole
reale (intocmirea gresita a bilanturilor de cheltuieli, teama de
pierdere a
locului de munca, teama de somaj, restrictii legale, lipsa finantarii).
Lance Marston propune patru fazea privatizarii:
dezvoltarea institutionala , alegerea obiectivelor, transferul
proprietatii,
supravegherea rezultatelor finale.
b) Un alt rol pozitiv al statului consta in politica de
protectie a concurentei. Ea permite
functionarea normala a pietei si o mai buna utilizare a resurselor
disponibile.
c) Statul se implica in imbunatatirea climatului de
afaceri, care permite rezultate superioare celor realizabile prin
stimulente
fiscale acordate discretionar si care fragilizeaza incasarile bugetare.
d) Politica industriala a statului are in vedere
functionarea mecanismelor pietei in domeniul ramurilor si a
subramurilor
industriale.
e) Pentru dezvoltarea agriculturii si a zonelor rurale,
statul asigura liberalizarea preturilor agricole, privatizarea
unitatilor
economice, promovarea unei politici agricole neutre.
f) Statului ii
revine sarcina realizarii unei politici sociale eficiente.
Principalele obiective strategice in domeniul sistemului
de pensii trebuie sa fie instituirea echitatii intergenerationale si
stabilirea
echilibrului financiar a acestuia. In domeniul ocuparii si protectiei
somerilor
se va urmarii rationalizarea ajutorului de somaj, fluidizarea pietei
muncii, limitarea
in timp a programului de plati compensatorii, instituirea unor masuri
legislatorii si institutionale echitabbile.
Asistenta sociala va fi orientata spre paturile nevoiase.
Programele de asistenta sociala sunt rationalizate.
Statul isi asuma
sarcina protectiei copiilor institutionalizati. Va sprijini
parteneriatele cu
ONG- urile din domeniu si un aspect nou, deloc neglijabil este
plasamentul
copiilor in centre de asistenta de tip familial sau plasamentul
familial.
g) Un rol deosebit il are statul prin politica de
ocrotire a populatiei. Se remarca libertatea de a alege din partea
pacientilor
si profesionistilor. Capacitatea de finalizare in acest
domeniu este corelata cu nivelul de
dezvoltare al economiei.
h) Statul sprijina
educatia si dezvoltarea resurselor umane. Un stat de tip asistential
urmareste
descentralizarea functionarii sistemului national de invatamant si
consolidarea
autonomiei institutionale a scolilor, liceelor si universitatilor.
In domeniul invatamantului s-a facut trecerea
manualelor in sistemul modern al pietei libere si s-a realizat
informatizarea
unitatilor de invatamant. Un
aspect nou este organizarea sistemului national al invatamantului la
distanta.
Cercetarea stintifica si dezvoltarea tehnologica au fost racordate la
standardele
mondiale.
I)Protectia mediului este una din problemele majore ale
unui stat eficient. O sarcina
deosebita este realizarea programului national de masuri, de evaluare
si
finantare a costurilor reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera. In conditiile schimbarii formei de proprietate si de
management se urmareste asigurarea integritatii fondului forestier si
combaterea eroziunii solurilor, etc. Accentul politicii de mediu s-a deplasat dinspre masurile
si actiunile
curative inspre cele preventive.
|