1
Obiectul de studiu al economiei
politice
Stiinta economica a aparut
in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al
XIX-lea,
avand ca obiect de studiu economia societatii, fenomenele si procesele
care au
loc in cadrul acesteia, dar si metodele de functionare a structurii
ei.Ea s-a
identificat initial cu economia politica.
Istoria societatii umane
ilustreaza stradania necontenita a oamenilor, de a-si usura eforturile
pentru
obtinerea celor necesare traiului. In aceasta preocupare permanenta,
oamenii
percep tot mai mult necesitatea cunoasterii realitatilor
inconjuratoare, nevoia
de a intelege cauzele declansarii anumitor fapte, evenimente, fenomene,
procese
economice, inlantuirea dintre ele, tendintele ce se contureaza in
evolutia lor,
pentru ca astfel, in cunostiinta de cauza si tinand seama de ele in
actiunile
practice, sa-si poata diminua eforturile depuse pentru obtinerea
bunurilor
necesare.
Ulterior, stiintei
economice i s-au atribuit continuturi si definitii diferite, cum ar fi
:
stiinta opiniiilor rationale si eficiente, stiinta care studiaza
actiunea
indivizilor si grupurilor de indivizi in procesul de productie,schimb
si cansum
al bunurilor si serviciilor, in scopul satisfacerii cerintelor si
nevoilor
nelimitate ale oamenilor cu resurse limitate.
Renumitul economist Paul
A. Samuelson, considera ca „economia politica este cea mai veche arta
si cea
mai moderna stiinta” si era de parere ca
ea are ca obiect de studiu „modul in care ne decidem sa folosim
resursele
productive rare, cu intrebuintari alternative, pentru realizarea
scopurilor propuse”.
Ideea atasarii, in vederea echilibrarii lor cu nevoile nelimitate ale
oamenilor
si societatii, se intalneste si la alti economisti. Astfel Raymond
Barre afirma
ca „economia politica este stiinta administrarii resurselor rare in
societatea
umana.
La majoritatea
economistilor se regaseste un element comun marcat de situarea
obiectului de
studiu al economiei politice pe termenul activitatii umane consacrata
obtinerii
bunurilor economice care asigura existenta oamenilor si a societatii, a
luptei
pentru depasirea constrangerilor generate de limitarea resurselor in
raport cu
nevoile oamenilor, ce sunt in continua expansiune.
Exista insa si alte
definitii. De exemplu : economia analizeaza evolutia globala a
sistemului
economic, adinca tendintele preturilor, ale productiei si subocuparii.
Ea ajuta
la elaborarea masurilor de politica economica cu ajutorul carora
guvernele pot
sa imbunatateasca rezultatele activitatilor economice. Insa, economia
este si
stiinta care se ocupa cu studiul monedei, al bancilor, capitalului si
al
bogatiei.
In concluzie, tinand seama
de aceste definitii se poate spune ca nevoia de cunoastere a realitatii
vietii
economice, limitata initial la fapte si fenomene disparate si restranse
ca
sfera, se extinde treptat la intreaga viata economica. Grupurile
sociale,
colectivitatile si chiar societatea sunt interesate in cercetarea si
cunoasterea cat mai aprofundata a economiei in ansamblul ei, aceasta
devenind
cu timpul un domeniu distinct, de sine statator al cunoasterii si
obiect de
studiu pentru stiinta economica.
Economia etse o stiinta
reala, legata de viata reala si are un rol important in sistemul
stiintelor
contemporane. Luand in considerare faptul ca, astazi gandirea
1
economica
stiintifica trebuie sa se reflecte si in actele de guvernamant,
in politica economica, in comportamentul uman si a agentilor economici,
in mod
special.
Sporirea rolului economiei
ca stiinta presupune cunoasterea nu numai a procesele economice, direct
vizibile, ci si a relatiilor de cauzalitate, ce tin esenta lucrurilor.
De
exemplu : relatia dintre cerere-oferta-pret
si relatia dintre perfectionare
factorilor de productie si randamentul utilizarii lor.
Cu ajutorul stiintei
economice, oamenii intra totodata in posesia unui sistem de cunostiinte
stiintifice, de categorii economice, de terorii, de concepte, legi
economice,
de metode si tehnici de analiza, ce reprezinta suportul stiintific de
lucru in
practica economica. Totodata, este foarte important luarea
in considerare a intereselor economice
care pot fi puse in miscare in directia stimularii dezvoltarii
economice.
Odata cu trecerea
timpului, stiinta economica a progresat considerabil, fiind astazi
reprezentata
printr-un numar mare de discipline, care formeaza un tot unitar
structurat pe
mai multe grupe, cum ar fi :
F stiintele economice fundamentale din care face parte
economia politica sau
teoria economica generala;
F stiintele economice functionale ca : marketing-ul,
management-ul, contabilitatea
si statistica;
F stiintele economice teoretico-aplicative care se subdivid in
stiinte
economice de ramura si stiinta unitatilor economice, cum ar fi:
circulatia
baneasca, finante-credite;
F stiintele istorice economice si ale gandirii economice;
F economia mondiala, ce include relatiile economice
internationale,
relatiile valutar-financiare internationale;
F stiintele economice de granita din care fac parte
econometria, psihologia
economica, sociologia economica, cibernetica economica, protectia
mediului
natural.
Acest sistem al stiintelor
economice este dinamic si deschis, iar diferitele stiinte componente
sunt
legate intre ele prin obiectul de studiu general, unitar, cat si prin
baza
teoretica si metodologica comuna, avand astfel atat o vocatie
teoretica, cat si
una practica; sistemul imbogatindu-se de la o perioada la alta, pe
masura
progresului cercetarilor stiintifice.
Prin obiectul lor si prin
scopul pe care-l au, de cunoastere cat mai profunda a vietii
economico-sociale,
stiintele economice, au in primul rand o functie
cognitiva, insa ele indeplinesc si o functie
normativa, care indica agentilor economici mijloacele ce trebuiesc
folosite
pentru a face ca activitatea econimica sa fie cat mai eficinta si sa-si
poata
atinge scopul.
|