1
REFORMA
LEGISLATIVA IN TARILE DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST
Schimbările
radicale ce au survenit pe plan politic, economic şi social în centrul
şi estul
Europei au inclus şi o reformă fundamentală a sistemului legislativ în
fiecare
din ţările acestei regiuni.
S-a
observat, în cei aproape 9 ani de tranziţie, că schimbările cadrului
legislativ
nu vor putea singure să conducă la o transformare totală a sistemului
politic
şi economic.
Noţiunea
de "reformă legislativă" este înconjurată de o aură de progres şi
modernizare a sistemului legislativ. Pentru ţările din centrul şi estul
Europei, această noţiune semnifică: întoarcerea în Europa, instaurarea
democraţiei şi a supremaţiei legii şi condiţiile esenţiale pentru
funcţionarea
unei economii de piaţă libere.
Măsurile
de reformă au trebuit de aceea să păstreze ca obiectiv două lucruri: să
fie
adaptate spre a împlini scopul propus şi anume de stabilire a unei
conduceri
bazate pe lege, a unei economii de piaţă, participarea în procesul de
integrare
europeană şi de asemenea să contribuie la efectiva realizare a acestor
obiective.
În
acelaşi timp, paşii intermediari în vederea realizării acestor cerinţe,
trebuie
să conţină reglementări şi măsuri compensatorii care să diminueze
problemele
economice şi sociale cauzate de procesul de transformare.
În ceea
ce priveşte cadrul legislativ în ţările de tranziţie la începutul
procesului de
reformă s-a observat că este necesară crearea unui spaţiu liber capabil
să ducă
la dezvoltarea întreprinderilor private.
Cât
priveşte armonizarea legislativă cu dreptul comunitar, ea nu a fost la
început
o prioritate a procesului de reformă, dar ea va fi cu siguranţă o
provocare la
adresa organelor legiuitoare din ţările central şi est europene.
Anumiţi
politicieni au avut falsa impresie că pot dezvolta o economie de piaţă
şi
atrage capital străin doar prin simpla promulgare a unor pachete de
legi.
Realitatea a
dovedit însă contrariul.
Riscul real în ziua de azi este
că în timp ce legislaţia prevede
condiţiile esenţiale necesare, aplicarea ei poate să nu funcţioneze
satisfăcător în practică.
În plus faţă de crearea noii
legislaţii este important să se dezvolte structurile administrative şi
judiciare adecvate, precum şi instituţii în sectoarele private şi de
afaceri
care să fie capabile să asigure aplicarea efectivă a noilor legi create.
Conform Cărţii Albe este necesar
să se creeze instituţiile care să fie capabile să implementeze dreptul
comunitar şi care să funcţioneze cu un personal de un nivel comparabil
cu acela
care lucrează în instituţiile statelor membre ale Uniunii Europene.
Pentru îndeplinirea acestui
obiectiv fiecare ţară din centrul şi estul Europei trebuie să-şi
stabilească un
set de priorităţi şi care, mai ales, trebuie îndeplinit cu stricteţe.
În ciuda diferenţei în ceea ce
priveşte începutul procesului de reformă, fostele ţări comuniste au
trebuit şi
trebuie să străbată aceeaşi paşi spre democraţie şi economie de piaţă,
evident
cu anumite particularităţi care ţin de specificul fiecărei ţări.
Astfel în domeniul dreptului
constituţional, reformele au trebuit să asigure o schimbare
fundamentală a
sistemului politic, în particular prin eliminarea rolului conducător al
partidului comunist şi înlocuirea lui cu un sistem de separare a
puterilor care
să realizeze democraţia şi supremaţia legii. De asemenea este necesară
să se
redefinească funcţiile şi limitele de autoritate pentru fiecare
instituţie
publică. Printre reformele necesare s-a numărat şi aceea de a asigura
garanţiile constituţionale care să permită comunităţilor locale să-şi
rezolve
problemele şi, mai ales, să aibă posibilitate financiară de a rezolva
aceste
probleme.
1
Mai mult, în noile baze
legislative au trebuit să fie incluse reglementări care să schimbe
relaţia stat
- individ, precum şi relaţia dintre stat şi sectorul de afaceri.
Pentru a se putea realiza acest
lucru, a fost necesară includerea în legile fundamentale a unui catalog
al
drepturilor de bază, modelat după exemplul Convenţiei Europene a
Drepturilor
Omului. A fost de asemenea necesar, includerea în noile legi de pasaje
care să
afirme aceste drepturi şi în practică.
În sfârşit, a fost necesar să se
asigure că drepturile garantate prin Constituţie nu vor fi afectate în
practică
de deciziile legiuitorului sau ale administraţiei publice.
În domeniul dreptului civil,
dreptul de proprietate aşa cum apărea el în regimul comunist, a trebuit
să fie
abrogat, iar privilegiile acordate formelor de proprietate socialistă,
de stat
sau cooperatistă au trebui să fie abolite. Mai mult, în ţările care nu
aveau o
lege specială privind proprietatea asupra pământului, aceasta a trebuit
să fie
creată.
Legea privind contractele a
trebuit să fie eliberată de numeroasele restricţii care erau conforme
sistemului economic socialist, iar libertăţii de voinţă
a trebuit să fie restabilit.
Reforma legislativă în domeniul
proprietăţii intelectuale şi industriale a contribuit, de asemenea, în
mod
semnificativ la stabilirea unor baze care să orienteze sistemul
legislativ spre
o piaţă liberă.
Legislaţia socialistă în acest
domeniu se caracteriza prin faptul că dreptul de proprietate sau
exploatare a
invenţiei intrau automat în patrimoniul statului, în timp ce
inventatorul
primea o remuneraţie, de cele mai multe ori foarte mică şi numai cu
anumite
condiţii. O adevărată protecţie a patentului a trebuit să fie introdusă
care să
prevadă pentru inventatori un drept exclusiv asupra creaţiei sale.
În mod
particular, sunt necesare reforme radicale în aria legislaţiei cu
privire la
serviciile financiare. Activităţile băncilor centrale au trebuit să fie
separate de acelea ale băncilor comerciale şi un cadru legal a trebuit
să fie
dezvoltat pentru înfiinţarea şi funcţionarea băncilor private. Aceasta
a inclus
şi crearea unui cadru legal şi a unor infrastructuri corespunzătoare
pentru
aplicarea unui sistem de supraveghere a activităţilor bancare.
În domeniul judiciar, principiul
de bază al separaţiei puterile trebuie să fie asigurate prin totală
independenţă a justiţiei. Aici s-a impus, în primul rând, modificarea
legii
care reglementa statutul judecătorilor. Mai mult, condiţiile legale au
trebuit
să creeze profesiunea liberă a avocaţilor şi să prevadă autonomia
acesteia în
ceea ce priveşte propria organizare şi funcţionare. De asemenea
sistemul
arbitrajului statutului a trebuit să fie înlocuit cu un sistem
independent al
jurisdicţiei comerciale.
În sfârşit, dar nu în ultimul
rând, a trebuit să fie creat un sistem al tribunalelor administrative,
sau
includerea acestor instanţe în sistemul instanţelor de drept comun care
să
permită cetăţenilor să se protejeze în cazul când statul sau
autorităţile
administrative le-ar încălca drepturile.
Dezvoltarea economiei de piaţă a
necesitat crearea cadrului adecvat pentru îndeplinirea procedurilor
legale
privind falimentul care să ducă la eliminarea întreprinderilor
insolvabile de
pe piaţă.
Acest lucru combinat cu
privatizarea graduală a întreprinderilor de stat, cu redactarea unui
legislaţii
anti-trust şi cu eliminarea cât mai rapidă a monopolului de stat va
duce în
final la realizarea unei economii libere, în care statul să joace doar
rolul de
observator şi să intervină doar pentru a asigura pieţei mijloacele
necesare
unei autoconduceri.
După European by Law (1997)
|