1
Importanta
pregatirii unei negocieri
Succesul
unei negocieri depinde mult de maniera în care acesta a
fost pregatita. Premisele prezentarii pozitiei de negociere, ca si ale
argumentatiei si strategiilor folosite, se construiesc în stadiul de
prenegociere. Practica a dovedit ca, între momentele importante ale
pregatirii
negocierilor în afaceri, nu trebuie uitate:
a) studierea ramurii si a pietei, adica interpretarea conjuncturii
generale, a
contextului specific afacerii si identificarea partenerilor si
concurentilor
potentiali.
Este momentul în care se estimeaza capacitatea pietei tinta, se
delimiteaza
precis segmentul caruia se adreseaza produsul, sunt însusite legislatia
si
uzantele comerciale specifice, posibilitatile de distributie,
conditiile de
promovare etc. Sunt culese informatii despre situatia financiara a
partenerilor, despre solvabilitatea si reputatia lor. Sunt culese
informatii
despre concurenta potentiala. Se încearca evaluarea celui mai bun
moment sau a
celei mai bune conjuncturi în care sa se lanseze oferta sau cererea de
oferta.
Toate acestea pot fi importante premise ale succesului ulterior.
b) stabilirea obiectivelor, care priveste atât precizarea propriilor
obiective
în negocieri, cât si raportarea lor la prezumtivele obiective ale
partenerului.
Stabilirea obiectivelor proprii trebuie sa treaca de nivelul
generalitatilor,
pentru a se referi concret si precis la aspectele precum: volumul
vânzarilor,
nivelul de calitate, nivelul minim si maxim de pret, conditiile de
livrare,
conditiile de finantare si plata, riscurile acceptabile (vezi si reguli
de
stabilire a obiectivelor).
Anticiparea obiectivelor partenerului si evaluarea pozitiei sale de
negociere
trebuie facute în paralel si în concordanta cu obiectivele proprii. Una
dintre
metodele eficace de anticipare a pozitiei partenerului este simularea
negocierilor. Întregul program de negociere poate fi testat si revizuit
în urma
negocierilor simulate. Simularea poate conduce la pregatirea din timp a
unor
variante distincte de negociere. Existenta acestora ajuta la pastrarea
initiativei si prezinta avantajul de a pune la dispozitie formulari
studiate
din timp. Se pot utiliza si liste sau fise cu argumente si, respectiv,
obiectii
si contraargumente posibil a fi aduse în discutie de partener.
În raport cu obiectivele propuse si cu anticiparile facute asupra
partenerului,
se stabileste echipa de negociatori. Principiul de baza în alcatuirea
echipei
este cel al interdisciplinaritatii. Se poate apela si la negociatori
externi,
la interpreti, la analisti de piata, la animatori etc.
c) initierea contactelor si relatiilor de afaceri.
Exista o gama larga de modalitati de stabilire a legaturilor de
afaceri.
Acestea merg de la telefon, fax, corespondenta clasica sau posta
electronica si
Internet pâna la reprezentante comerciale, ambasade, camere de comert,
misionari si contacte directe. Cele mai bune rezultate se pot obtine
prin
contacte directe, dar costurile cele mai mari se înregistreaza tot
aici. Cele
mai accesibile si ieftine contacte directe sunt posibile la târguri si
expozitii. Când partenerul nu este accesibil direct, se poate recurge
la
intermediari. În cazul contactelor stabilite prin corespondenta, un rol
important îl pot avea scrisorile de prezentare, ofertele si cererile de
oferta.
Oferta
Oferta reprezinta propunerea de încheiere a unei tranzactii si
documentatia
tehnica si comerciala minimala care o însoteste. Pentru a se putea
realiza
perfectarea contractului printr-o simpla acceptare, oferta trebuie sa
îndeplineasca trei conditii:
· sa fie ferma, adica facuta cu intentia de a se obliga sub aspect
juridic;
· sa fie precisa, adica sa nu contina referiri confuze si ambigue care
pot da o
interpretare echivoca asupra contractului;
· sa fie completa, adica sa contina toate elementele contractului
propus.
· La rândul sau, acceptarea unei oferte trebuie sa întruneasca si ea
trei
conditii minimale:
· sa rezulte dintr-o manifestare de vointa expresa ori tacita.
Acceptarea
tacita se poate exprima fie prin începerea expedierii marfii sau plata
pretului, fie printr-un alt act care semnifica începerea executarii
contractului;
· sa corespunda întru totul ofertei, prin continutul si forma ei;
· sa se produca într-un moment în care oferta mai exista înca.
În cazul contractelor sinalagmatice oneroase, tacerea destinatarului
ofertei nu
poate fi considerata acceptare. Daca s-ar accepta ca tacerea este
sinonima cu
acceptarea ofertei, consecintele sub aspect comercial si juridic ar fi
incontrolabile. Daca în oferta este facuta mentiunea “oferta va fi
considerata
acceptata daca nu se raspunde expres sau daca nu se returneaza marfa
(proba)”,
aceasta este lipsita de orice efect juridic. Cel care primeste marfa cu
titlul
de oferta, fara a o fi comandat, nu este obligat sa o restituie.
Atâta timp cât ofertantul si destinatarul ofertei nu s-au legat prin
contract,
oricare dintre ei se poate razgândi si poate comunica celuilalt
revocarea.
Jurisprudenta afirma totusi în principiu dupa care “Propunatorul are
drept sa
retraga propunerea pâna ce nu a luat cunostinta de acceptare” (Ion
Turcu,
Dreptul afacerilor, Editura Chemarea, Iasi, 1993). Codul comercial
ofera
solutii pentru situatii de aceasta natura.
1
Ramânând
la nivel de principiu, vom admite ca oferta trebuie sa
respecte o serie de conditii de continut si forma, sa respecte
uzuantele
comerciale si eticheta afacerilor, sa prezinte claritate, precizie,
conciziune,
aspect etc. Oferta poate fi si facultativa, adica fara obligatii din
partea
emitentului. În acest caz, vânzatorul poate retrage sau modifica
oferta, fara
efecte juridice. În cazul celei firme, marfa trebuie pastrata pâna la
finele
termenului de optiune acordat partenerului. Termenul de optiune ia
sfârsit dupa
prima tranzactie la nivel de comanda acceptat. Oferta se considera
refuzata
daca nu este acceptata în termen.
Cererea
de oferta
Cererea de oferta reprezinta propunerea de a cumpara un anumit produs
sau
serviciu, însotita de un minim de documentatie tehnica si comerciala.
Documentatia tehnica însotitoare poate lua si forma unei teme de
proiectare sau
a unui caiet de sarcina. Sub aspect juridic, cererea de oferta are
acelasi
regim cu oferta; în fapt, ea reprezinta oferta de a cumpara ceva anume.
Doar
sub aspect tehnic si comercial ar putea fi puse în discutie anumite
diferente.
Continutul si forma unei cereri de oferta difera de la un produs sau
serviciu
la altul, de la o piata sau alta, de la un client la altul. Ea poate
merge de
la un simplu anunt pâna la organizarea unei licitatii internationale,
pe baza
unui caiet de sarcini. În cazul unei nevoi urgente si a existentei
certitudinii
cu privire la caracteristicile produsului si furnizorului, cererea de
oferta ia
forma extrema de comanda, (oferta ferma de a cumpara), în care se
indica
produsul, cantitatea si pretul limita. Daca nu este cazul unor
tratative
îndelungate, odata cu cererea de oferta, se adreseaza furnizorului
solicitarea
ca, odata cu oferta, sa trimita si o factura proforma.
Functia de baza a cererii de oferta este aceea de a initia tratativele
comerciale, dar ea poate folosi si ca instrument de informare si
cercetare de
piata.
Eticheta afacerilor cere ca destinatarul unei cereri de oferta sa
transmita
raspunsul sau si în cazurile în care nu este efectiv interesat în
derularea
tranzactiei.
Reguli
de formulare a obiectivelor
Între regulile simple, dar aproape obligatorii, de formulare a
obiectivelor
negocierilor, s-ar putea avea în vedere macar urmatoarele câteva:
1) Obiectivul negocierilor trebuie transpus, pe cât posibil, în cifre
precise,
fara marje si abateri relative. “A obtine o reducere maxima de pret”,
sau “a
obtine o reducere între 5 si 10%” înseamna un obiectiv prost formulat.
În
schimb, “a obtine o reducere a pretului de 9%” înseamna un reper precis
si un
obiectiv clar, bine formulat.
2) Obiectivele nu sunt concepute si formulate, mai înainte de a li se
afecta un
buget. Obiectivele au sens în masura în care resursele financiare,
tehnice si
umane sunt disponibile. Daca, de pilda, depozitele disponibile sunt
insuficiente pentru o livrare mare, obiectivul privind livrarile nu va
depasi
limita capacitatii depozitelor.
3) Un obiectiv nu poate fi complet definit fara a clarifica termenii
calendaristici ai concretizarii sale. Termenile calendaristice pot fi
precizate
atât ca durate limita (“livrarea în maxim 24 zile de la data
prezentei”, spre
exemplu), cât si ca scandente la date fixe (“livrarea pâna la 15 mai”,
de
exemplu).
4) Definirea obiectivului nu este completa si pertinenta, daca nu sunt
precizate si metodele sau instrumentele de control si evaluare ale
gradului de
realizare. De pilda, daca negocierea priveste un contract de armator
pentru
fabricarea unei nave mari, având un ciclu de fabricatie de peste 18
luni, este
necesara si posibila o evaluare semestriala a stadiului fabricatiei si
a
sanselor de finalizare la termen.
5) Elementele definitorii ale obiectivului, deja mentionate (buget,
calendar,
control), nu sunt suficiente fara nominalizarea expresa a unor
responsabili cu
îndeplinirea lor.
6) Stabilirea realista a limitelor maxime si minime ale pretentiilor si
concesiilor ce vor fi formulate fata de partener. În formularea
acestora se va
respecta principiul conform caruia “în negocieri nu se cedeaza nimic,
ci se
schimba doar concesii contra concesii”. Întrebarile care ramân sunt de
genul:
Ce? În schimbul a ce? Pentru ce? Cum?
7) Atunci când negocierile se deruleaza în mai multe runde succesive,
este
absolut necesara spargerea obiectivelor finale în mai multe obiective
partiale
si etapizarea acestora pe fiecare runda în parte. Astfel, fiecare runda
va fi
subordonata unei secvente de obiective partiale, clar definite.
8) Este important ca un inventar probabil al punctelor de acord dintre
parti sa
existe deja înca înainte de a se aseza la masa tratativelor, pentru a
începe
chiar cu ele si a evita suspiciunea, animozitatile si raceala din start.
În cadrul pregatirii negocierilor trebuie sa tinem cont si de variatele
tipuri
de parteneri comerciali si modul de abordare a lor .
|