1
Functia sondajelor de opinie intr-o tara
in tranzitie
Sociologia
a sesizat mai de mult dar ramane
mereu datoare cu noi explicatii de ce si in ce masura procesele
schimbarilor
economice, politice, culturale determina “fluxuri si refluxuri” in
pragul constiintei
si comportamentului oamenilor. O asemena datorie, a carei scadenta
poate ca a
si trecut in unele privinte, preseaza si asupra cerecetarii sociale
romanesti,
mai ales din perspectiva contributiei la explicarea atator fenomene
contradictorii ale trecerii la ceea ce se numeste, cu un termen
generic, dar si
general, economia de piata.
Desigur
aceasta trecere nu prea indelungata, se desfasoara pe fondul unei stari
de
criza in aproape toate domeniile. Acestea sunt probleme care nu se pot
amana
iar cunoasterea directa, descifrarea analitica si explicarea cauzala a
mentalitatilor din vreme de criza pot fi de un real folos eforturilor
nationale
constient angajate pentru dezvoltarea unei economii moderne, care nu
poate fi
conceputa fara incetatenirea democratiei pluraliste si afirmarea
functionala a
statului de drept.
In acest context un rol
primordial revine
exercitarii dreptului si libertatilor fundamentale ale oamenilor asa
cum sunt
ele inscrise in Constitutia Romaniei si cum se manifesta sau ar trebui
sa se
manifeste, in viata cotidiana.
O
problema esentiala de dezbatut, iar prin aceasta si de rezolvat cel
putin
conceptual, se arata a fi insusi clarificarea
in folosul opiniei nationale a naturii crizei multiple in care se afla
Romania,
asemena altor tari din lume, iar prin aceasta, orizontului spre care ea
se
indreapta, mai precis a naturii social-economice a viitorului.
Se
sustine ca in ceea ce priveste prezentul ar fi vorba de o criza
economica sau
una politica insotite sau accentuate de o criza morala.
Analiza
vietii romanesti din ultimii ani releva o multidimensionalitate a
crizei,
predominante ramanand aspectele economice. Din experienta mondiala,
inclusiv a
Romaniei se poate spune ca daca politica poate castiga sigur prin
economie,
economia pierde mai tot timpul prin politica, adica prin politica ce se
declara
prin reforma dar nu o promoveaza consecvent si coerent.
In
conditii de criza economica apare stresul politic iar pluralismul, in
loc sa
faciliteze depasirea dificultatilor, genereaza si propaga dificultati.
Astfel,
criza este transferata in perimetrul moralei sciale, costurile sociale
subminand increderea, derutand opiniile oamenilor, chiar opinia
nationala, daca
nu se produce la timp reechilibrarea.
Viitorul
nu poate fi lasat mult timp fara identitate social-economica. “Economia
de
piata” , “Economie sociala de piata”, in ambele cazuri nu lipsesc
confuziile
atat din partea emitatorilor teoriei cat si a receptorilor. S-a mai
adus in
discutie in treacat termenul de “capitalism” cu o timiditate teoretica
explicabila in felul sau, dat fiind ineditul trecerii istorice de la
socialism
la capitalism. Pentru a intelege si recepta schimbarea, opinia publica
are
nevoie sa i se descifreze caracterul si scopurile acesteia, cele
immediate si
cele de perspectiva.
Exista
diverse modalitati de a cunoaste si de a
aprecia, chiar de a influenta opinia publica, factor care,
evalueaza tot
ceea ce se petrece in interiorul si in afara sa, influenteaza
strategii,
politici si pozitii ale structurilor organizate.
Democratia
pluralista este la ora actuala fertila si efectiva in masura in care
lasa urme
in viata reala in opinia colectiva. Castigurile democratiei pluraliste
se
resfrang asupra tuturor, dar cu valori deosebite, potrivit unui adevar
foarte
simplu si plin de intelepciune : “dupa fapta si rasplata”. In acest
sens
concludente si edificatoare pot fi conmsiderate unele sondaje nationale ,
realizate in ultimii ani care contin intrebari si raspunsuri
cuantificate, ce
permit descifrarea pe un diapazon larg si semnificativ a vietii
economice si
sociale.
In
cadrul sondajelor, opinia publica exprima aprecieri si dorinte privind
economia
si politica, iar cerc etarea sociala poate evalua starea de spirit,
gradul de
intelegere si receptare a diverselor strategii si programe de catre
unele
categorii de oameni.
In
ceea ce priveste “mecanismele” sau parghiile de influentare a opiniei
publice
dintr-un sistem pluralist apare faptul ca perspectiva stiintifica duce
la
perspectiva sociologica, in general, la psihologia sociala, in special.
Poate
chiar in sensul in care aceasta tema era abordata inca de Gustave Le
Bon, in Psihologia multimilor, cand autorul ei
furniza explicatii clare in legatura cu comportamentul colectiv. Din
pacate, in
procesul tranzitiei unii au stimulat si sustinut tocmai comportamentul
aparent
paradoxal, potrivit careia, cum scrie Le Bon, “in multime individul
coboara mai
multe trepte pe scara civilizatiei”, transferand, “prin contagiune,
forta
individului fortei colectivitatii si invers, amestecand in acelasi timp
interesele personale si colective”.
In
descifrarea mecanismelor “deformarii” opiniei pulblice in conditiile
tranzitiei, se impune a disocia obiectivitatea si prejudecata, tinand
seama de
paticularitatile si interferentele logice dintre psiholoigia sociala si
sociologie. Psihologia sociala studiaza comportamente individuale, in
timp ce,
sociologia se intereseaza de comportamente numai pornind de la
posibilitatea de
generalizare.
Asa ar putea fi
interpretata si comportarea unor politicieni romani care confera
proceselor de
tranzitie aprecieri ce pornesc de la propriile interese si optiuni, de
la
starea de spirit generata de acestea, luand dorintele drept realitate.
Nu de
1
putine
ori, in asemenea cazuri opinia publica ca observator nemijlocit al
realitatii
ramane “la mijloc”, nu fara justificare mirata de aprecierile
contradictorii,
asociabile numai prin reducere la absurd.
Uneori
cei in cauza sunt ajutati in confectionarea imaginii celei mai placute
chiar de
catre unele sondaje de opinie care furnizeaza “la comanda” procentaje
despre
starea de spirit si parerile oamenilor, dand asigurari ca “marja de
eroare “ ar
fi de “ plus sau minus trei la suta”.
Lasand
la o parte sondajele conjuncturale sau pe cele consacrate unor teme
minore este
un adevar recunoscut ca in functiede metodologia folosita, de momentul
ales si
intrebarile formulate, interviurile “fata in fata”, cu esantioane
realmente
reprezentative sunt apte a oferi evaluari cat mai aproiate de viata.
Este o
alta problema aceea ca atunci cand
intervine interpretarea raspunsurilor apar semnele subiectivismului,
generator
de distorsiuni.
Prin
diversificarea tehnicilor si metodelor de cercetare, prin preocuparea
pentru
analiza obiectiva a rezultatelor se poate ajunge la evaluari realiste,
la
strategii care sa permita depasirea dificultatilor si obstacolelor,
obiective
si subiective, din calea democratiei reale si statului de drept.
Opinia
este in limbajul comun expresia pozitiei unui individ asupra unei
probleme iar
o opinie se caracterizeaza prin anumite trasaturi: obiectul, valenta si
intensitatea. Obiectul defineste judecata, aprecierea iar valenta
orientare
generala. Intensitatea reprezinta punctul esential, definitoriu.
In
masurarea sociologica exista abordari ce privesc opiniile atat
individuale cat
si colective. Daca se doreste analiza universului subiectiv trebuie
observat
subiectul in viata sa cotidiana si in momentele cand este confruntat cu
probleme asupra carora se doreste analiza opiniei in cauza. Cealalta
apreciere,
cea colectiva cauta sa situeze individul dintr-un grup in raport cu o
problema
anume, apeland la metode care permit sa se compare pozitiile
individuale cu
cele ale altor membrii ai grupului, dar si opiniile grupului in
ansamblu.
Democratia
si statul de drept, asa cum se manifesta intr-o tara
sau alta reprezinta cadrul social al exprimarii si evaluarii opiniei
publice.
In
conceptia sociologiei moderne, opinia publica oglindeste in general,
convingerile, ideile, aprecierile si atitudinile oamenilor in legatura
cu un
anume subiect referindu-se la stari de fapt sau la preferinte. Cei ce
examineaza opinia publica, apeland la metode specifice cum ar fi
sondajele de
opinie, pot furniza anumite concluzii, sesizand directii, ca si
intensitatea
optiunilor, dupa cum poate fi constatata masura in care unele opinii
sunt
active iar altele latente, in formare.
Cadrul
social al democratiei si normele statului de drept imprima fenomenului
numit
opinie publica un camp
larg de
manifestare, in
contextul raportarii coerente la valori sau criterii in absenta carora
nici
democratia si nici statul de drept nu ar putea functiona corespunzator
idealurilor sau telurilor de la care pornesc ori pe care le urmaresc.
Potrivit
unor teorii, in realitate “opinia publica nu este un intreg articulat,
ci un
agregat de opinii numeroase, in general diverse, personale”.
Amploarea
luata in ultimii ani de sondajele de opinie permite sa se puna in
evidenta
modul in care se formeaza si evolueaza “curentele de opinie” in
problemele
majore, care au un puternic impact asupra populatiei.
Bibliografie:
1.
Bondrea,
A., Opinia publica, democratia si
statul de drept, Editura Fundatiei “Romania de Maine”,
Bucuresti, 1996
2.
Iluţ, P., Abordarea
calitativă a socioumanului, Ed. Polirom, Iaşi, 1997
3.
Rotariu,
T., Iluţ, P., Ancheta sociologică şi sondajul de opinie,
Ed.Polirom, Iaşi,
1997
4.
Rotariu,
T., coord, Bădescu, G., Culic, I., Mezei, E.,
Mureşan, C., Metode statistice
aplicate în ştiinţele sociale, Ed. Polirom, Iaşi 1999
5.
Zamfir, C., Vlăsceanu, L., coord,
Dicţionar de sociologie,
Ed.Babel, Bucureşti, 1993
|