referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Bolile sistemului nervos central

Categoria: Referat Biologie

Descriere:

Sistemul nervos are două părţi principale. Una dintre ele este sistemul nervos periferic (SNP). Nervii SNP -ului  se ramifică prin corp şi ajung în fiecare parte a acestuia...


Locomoţia, senzaţia, gândirea, vorbirea şi sentimentele se bazează pe structurile complexe ale celulelor nervoase ce formează sistemul nervos central, care poate fi afectat de o varietate de disfuncţiuni şi boli.

        Nervii trimit şi transportă mici semnale electrice prin întregul corp. Ei sunt implicaţi în toate acţiunile noastre şi în felul în care percepem lumea din jur – prin vedere, auz, miros, gust şi atingere.

        Sistemul nervos are două părţi principale. Una dintre ele este sistemul nervos periferic (SNP). Nervii SNP -ului  se ramifică prin corp şi ajung în fiecare parte a acestuia, de la frunte şi sprâncene până jos la vârful degetelor mâinilor şi picioarelor. Cealaltă parte este sistemul nervos central (SNC). Acesta este format din creier /centrul de comandă şi de control al sistemului nervos) şi măduva spinării, care coboară de la creier prin tunelul format de oasele coloanei vertebrale. SNC, primeşte semnalele nervoase de intrare de la SNP şi transmite semnale de comandă de ieşire prin SNP către toate părţile corpului. Creierul este şi locul în care oamenii gândesc, percep şi simt.

Simptome

        SNC -ul efectuează multe sarcini, astfel simptomele problemelor legate de SNC sunt foarte variate. Identificarea sursei problemei în sistemul nervos este dificilă pentru că bolile şi lezările nervilor într-o parte a sistemului apar ca simptome departe de locul în care se află adevărata problemă. Câteva dintre simptome sunt pierderea simţului tactil, slăbirea sau dificultatea în locomoţie, pierderea capacităţii de a vorbi, tulburări de vedere, confuzie, ameţeală şi pierderea cunoştinţei.

        Există multe boli care pot să afecteze SNC –ul. Două categorii principale de boli sunt cele care implică probleme ale alimentării cu sânge şi cele care implică infecţii. Există multe simptome provocate de o leziune fizică, adesea ea însăşi provocată de boală.

        Ca orice parte a corpului, SNC are nevoie de alimentare vasculară. Întreruperea alimentării cu sânge mai mult de câteva minute provoacă probleme şi celulele nervoase încep să moară. La creier mai există o problemă – este închis în cutia osoasă rigidă formată de oasele craniului. Dacă în interiorul craniului se deteriorează un vas sanguin, apare o scurgere de sânge ce măreşte presiunea asupra creierului.

        În cazul unei congestii cerebrale alimentarea cu sânge a unei  părţi a creierului încetează dintr-un motiv oarecare şi celulele nervoase ale creierului private se substanţe nutritive pot să moară. O arteră ce aduce sângele la creier poate fi blocată de tromboză, sau un cheag de sânge. Acest lucru se poate datora unei probleme existente precum arterioscleroza, când pereţii arterelor se îngustează şi/sau ateroscleroza, când se depune grăsime pe interiorul pereţilor arterelor.

        Altă cauză poate fi embolia – un cheag de sânge sau o bucată de ţesut din altă parte a corpului, precum inima sau plămânii, e transportat prin sistemul circulator spre creier şi se blochează în vasele sangvine mai înguste. O altă cauză a congestiei cerebrale este hemoragia cerebrală- scurgerea de sânge dintr-un vas sanguin deteriorat din cutia craniană. Sângele poate ţâşni printr-o zonă a peretelui vasului de sânge care este prea subţire şi asemănător cu un balon – acesta este anevrismul.

        Diferitele zone ale creierului controlează diferite procese în anumite părţi ale corpului. Congestia cerebrală are simptome diferite, în funcţie de ce parte a creierului a fost afectat. Acestea includ pierderea capacităţii de vorbire, paralizia sau amorţirea unor părţi ale corpului, slăbiciune, confuzie, ameţeală şi poate leşinuri. Paralizia sau înţepenirea se produce adesea pe o singură parte a corpului, deoarece de obicei doar o parte a creierului este afectată.

Cine se află în pericol?

        Congestia cerebrală este mai probabilă la cei cu tensiunea arterială mare  şi/sau fumători. Alţi factori de risc sunt diabetul, nivelul înalt de colesterol în sânge, bolile de inimă şi cazuri de congestie cerebrală în familie. Congestia cerebrală afectează oamenii mai în vârstă, în special bărbaţii peste 65 de ani.

        Aproximativ o treime din congestiile cerebrale sunt fatale. Congestia cerebrală este una dintre cele mai frecvente cauze de deces în lumea occidentală. O altă treime lasă în urme daune permanente şi infirmităţi. În ultima treime, bolnavii îşi revin la timp, dar simptomele pot dura mai multe luni.

        Şocul ischemic temporar (SIT) sau atacul ischemic temporar (AIT) se numeşte o minicongestie cerebrală. Simptomele sunt mai puţin grave şi durează un timp scurt – mai puţin de o zi. Cauza este blocarea temporară a unui vas de sânge din creier, ceea ce duce la lipsă de sânge (ischemie) în ţesuturile pe care le alimentează. Motivul blocării poate să fie un embolus. Simptomele depind de regiunile afectate ale creierului.

        SIT este destul de frecvent la vârsta de peste 60 de ani. Efectele pot fi vagi şi scurte, şi pot fi puse pe seama unei simple „ameţeli”, dar de fapt prevestesc o congestie cerebrală.

Presiune asupra creierului

        În interiorul cutiei craniene creierul este protejat de trei straturi de membrane, sau meninge. Ruperea şi sângerarea unui vas sangvin din meninge poate provoca o inflamaţie care exercită presiune asupra creierului şi îi întrerupe alimentarea cu sânge.

        Ruperea unui vas sanguin meningeal poate fi cauzată de anevrism sau de o lovitură asupra craniului. Umflarea este dureroasă, pentru că meningele conţine nervi care detectează atingerea şi durerea, iar creierul – surprinzător – nu conţine. Hemoragiile mici pot să treacă şi să se vindece, dar cele mari adesea necesită intervenţii chirurgicale.       

         Există mai multe tipuri de hemoragii, în funcţie de locul sângerării. În hemoragia subarahnoidă, sângele se scurge în stratul meningeal interior, pia mater, şi cel mijlociu, arahnoida. Aceasta apare mai frecvent la vârste între 40 şi 60 de ani, cel mai adesea, cel mai adesea femei, şi la cei cu tensiune arterială mare. Simptomele includ durere bruscă de cap şi puternică, greţuri, înţepenirea cefei, incapacitatea de a suporta lumini puternice, leşinuri ţi pierderea cunoştinţei . Pot apărea şi simptome ale congestiei cerebrale. Este nevoie de asistenţă medicală de urgenţă, pentru că unele cazuri sunt fatale. Presiunea sângelui poate cauza vătămări permanente ale creierului.

        Într-o hemoragie subdurală intervine de obicei o sângerare lentă din vasele sangvine mici din stratul mijlociu arahnoida şi stratul exterior dura mater. Simptomele sunt similare cu cele ale congestiei cerebrale, dar apar treptat, în decursul mai multor săptămâni. Această afecţiune tinde să apară la vârstnici sau  în urma unor lezări ale capului.

        În cazul unei hemoragii extradurale există o sângerare în jurul stratului exterior , dura mater. Aceasta se datorează adesea unei fracturi craniene. Simptomele includ durere de cap puternică care poate să apară cu mai multe ore după rănire, ameţeală, greţuri, vărsături şi pierderea cunoştinţei. Asistenţa medicală de urgenţă este vitală.

Diagnostic şi pronostic

        Cu tehnologia modernă se pot diagnostica acum hemoragiile cerebrale şi alte boli ale SNC. Există raze X convenţionale şi metode mai noi de scanare, precum tomografia computerizată (TC) şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN). Acestea permit medicilor să vadă ţesuturile moi din interiorul cutiei craniene sau a coloanei vertebrale şi să localizeze tipul şi poziţia problemei cu o precizie mai mare decât razele X.

        Pronosticul pentru victimele congestiei cerebrale este variabil. Unele tipuri de celule ale corpului precum cele din piele, se pot multiplica pentru a reface deteriorările. Celulele nervoase deteriorate prin lezări, infecţii sau alte probleme nu pot face acest lucru – mai ales cele din sistemul nervos central. Incapacitatea de reconstituire se datorează parţial formelor şi interconexiunilor lor extrem de complicate. Procesele care se bazau pe aceste celule nervoase nu mai pot avea loc: mişcarea unei părţi a corpului, interpretarea mesajelor nervoase provenite de la un organ se simţ sau recunoaşterea unei persoane.

        În anumite cazuri, alte celule nervoase şi alte trasee pot prelua sarcinile celor care au fost pierdute. Aşa se întâmplă că oamenii care au suferit o congestie cerebrală, de exemplu, îşi pot recăpăta treptat capacitatea de utilizarea a unui membru sau să înveţe din nou să vorbească. Adaptarea şi refacerea pe această cale necesită de obicei ajutorul psihoterapeuţilor.

Infecţii

        Germenii mici precum bacteriile sau virusurile pot să infecteze sistemul nervos central, aşa cum se întâmplă şi cu alte părţi ale corpului. Uneori infecţiile pun viaţa în pericol, în special dacă sunt afectaţi nervii care controlează bătăile inimii, respiraţia sau alte procese vitale.

        În cazul meningitei, straturile din jurul creierului (meningele) se infectează şi se inflamează. Germenii ajung în sânge prin plămâni, sau pot pătrunde în cutia craniană prin urechi sau prin sinusuri, sau printr-o lezare a capului. Adesea nu există un traseu de intrare evident clar pentru apariţia infecţie. Simptomele includ greţuri, vărsături, febră, dureri de cap, înţepenirea cefei, teamă sau durere la vederea luminilor puternice, ameţeală şi pierderea cunoştinţei.

        Meningita vitală poate să dispară singură şi să nu lase în urmă efecte. Meningita bacteriană poate fi mult mai gravă, chiar fatală. Umflarea şi infecţia pot afecta creierul în mod ireversibil şi să ducă la pierderea unor capacităţi mintale, la surzire sau orbire, în special în cazul bătrânilor sau a celor foarte tineri. Tratamentul medical urgent este extrem de important la prima suspiciune de meningită.

        Encefalita este  inflamaţia celulelor creierului (nu a meningelor). Apare singură sau poate fi complicaţie a oreionului, pojarului sau a mononucleozei infecţioase. Cazurile grave sunt extrem de rare dar duc la paralizie, pierderea vederii, vorbirii şi a auzului, şi chiar comă. Bebeluşii şi oamenii bătrâni sunt mai ales în pericol. Îngrijirea medicilor experţi este esenţială într-un stadiu cât mai incipient.

 

Tumori

        Creşterea unei tumori în creier  blochează alimentarea cu sânge şi exercită presiune asupra celulelor creierului. Poate provoca dureri de cap, greţuri şi tulburări de vedere, şi alte părţi ale corpului pot fi afectate treptat. Există mai multe tipuri de tumori, dar în ciuda mitului popular, ele sunt foarte rare.

        Tumorile de pe măduva spinării implică dureri de spate şi pot afecta funcţionarea membrelor, intestinelor şi a vezicii. Tratamentele acestor tumori includ o combinaţie de chirurgie, radioterapie şi medicamente.

Degenerarea

        Multe părţi ale corpului se uzează şi se degenerează cu vârsta. Unele părţi ale  SNC –ului sunt vulnerabile la anumite tipuri de  degenerare, care afectează senzaţiile şi mişcările.

        În boala Parkinson – o afecţiune cronică progresivă – sunt distruse celulele nervoase sin anumite părţi ale centrelor motoare ale creierului, specializate pentru controlul mişcărilor. Aceste celule produc în mod normal substanţa chimică necesară creierului numită dopamină. Simptomele bolii Parkinson sunt tremurul incontrolabil sau mişcarea repetativă a unei părţi a corpului, şi o tot mai mare dificultate în mişcări precum  mersul şi vorbitul. Scrisul de mână se schimbă şi devine mai mic. Mintea de obicei nu este afectată-. Această boală afectează oamenii cu vârste de peste 75 de ani. Boala nu poate fi vindecată, dar simptomele pot fi ameliorate cu ajutorul medicamentelor, în special L-dopa. Pe lângă acestea, ajutoarele fizice şi aparatele ajută bolnavul să menţină o viaţă activă.

        Coreea lui Hunington ester o boală ereditară a creierului care are ca rezultat mişcări incontrolabile ale corpului şi schimbări de personalitate. Ea este rară şi nu poate fi vindecată. Consilierii genetici discută efectele bolii, şi probabilitatea  ca copii să fie afectaţi, cu membrii familiilor în care apare.

        Există un alt grup de probleme ale sistemului nervos cunoscut sub numele de tulburări funcţionale. Acesta înseamnă că boala se naşte din felul în care lucrează sau funcţionează celulele nervoase, mai ales în acţiunea lor chimică, ţi nu din defecte fizice sau structurale.

        Printre tulburările funcţionale ale SNC se numără durerile de cap, migrenele, epilepsia şi vertijele. Acestea sunt subiecte vaste de discuţie şi sunt tratate separat, la fel ca şi bolile degenerative cum ar fi demenţa, boala Alzheimer, si scleroza în plăci.


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica