referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ursii polari

Categoria: Referat Biologie

Descriere:

Ursul polar are un strămoş comun cu ursul brun, iar cei doi sunt şi acum suficient de strâns înrudiţi pentru a produce hibrizi fertili în programe de încrucişare în captivitate. Însă ursul polar a dezvoltat diferite adaptări pentru viaţa în unul dintre cele mai reci...


Ursul polar are un strămoş comun cu ursul brun, iar cei doi sunt şi acum suficient de strâns înrudiţi pentru a produce hibrizi fertili în programe de încrucişare în captivitate. Însă ursul polar a dezvoltat diferite adaptări pentru viaţa în unul dintre cele mai reci, mai pustii şi mai ostile medii de pe Pământ – regiunea arctică circumpolară.

Concurând cu ursul brun pentru titlul de cel mai mare carnivor terestru, maiestuosul urs polar este regele banchizelor din regiunea arctică. Adaptarea sa la apă il clasifică drept mamifer marin.

Lucrul cel mai caracteristic este blana sa crem sau alb-gălbuie, care se contopeşte cu uşurinţă cu mediul, iar perii impenetrabili ai blănii sunt goi pe dinăuntru şi dispuşi foarte des pentru a oferi maximă căldură în aerul şi în apa deosebil de rece. Un strat gros de grăsime de sub piele oferă şi mai multă izolare, în special în timp ce ursul înoată.

Ursul polar are tălpile picioarelor acoperite cu peri pentru a asigura tracţiunea pe gheaţă, iar ghearele lungi, de care nu mai este nevoie pentru săpatul în pământ şi ruperea scoarţei copacilor, sunt scurte şi ascuţite, pentru a putea apuca ferm prada care se zvârcoleşte. Labele anterioare masive - cu diametre de până la 30 cm – sunt parţial membranate şi sunt folosite ca nişte înotătoare în timpul înotului; labele posterioare au rolul de cârmă.

Comportamentul natural.

Solitari din fire, urşii polari hoinăresc pe întinderi mari – în decursul unui an ei pot să cutreiere peste 51.000 km2 de teren îngheţat şi zilnic parcurg peste 40km. Însă majoritatea urşilor aparţin unor populaţii care rămân în aceeaşi regiune geografică generală. Habitatul lor preferat este întinderea vastă unde calota glaciară polară întâlneşte Oceanul Îngheţat şi gheaţa se sparge. Iarna, când suprafaţa gheţii se extinde, urşii se deplasează spre sud şi vara, când gheaţa se micşorează, se îndreaptă spre nord. Când este necesar, ei înoată ore în şir pentru a ajunge de pe o bucată de gheaţă pe alta – pot înota aproape 100km fără odihnă, cu o viteză medie de 10km pe oră.

Viteza lor de pe suprafaţa gheţii – atinsă într-o târâre stângace a picioarelor – este mai mică, în medie 4km pe oră, dar dacă este nevoie, pot să fugă cu o viteză maximă de aproximativ 40km pe oră. Ei obosesc mai repede pe uscat, şi deşi pot să umble prin zăpadă cu labele lor mari, ei se simt mai bine pe gheaţă şi, uneori, pe pământul golaş. Ei pot să urce stânci abrupte de gheaţă şi au fost văzuţi alunecând pe dealuri în jos pe burtă, folosindu-şi picioarele anterioare drept frâne.

Obiceiuri de hrănire.

Hrana preferată a ursului polar, cel mai carnivor dintre urşi, este foca inelată, care, în ciuda marilor eforturi ale ursului, este cel mai abundent mamifer mare din regiunea arctică. Hrana ursului polar constă din foca cu barbă, foca de Groenlanda şi foca cu glugă, dar la nevoie, mănâncă adesea leşuri de morse şi de balene. Consuma şi peşti şi crabi, iar dacă topirea gheţii din timpul verii îl obligă să se retragă spre interiorul regiunii arctice, el va mânca mamifere mici, rozătoare, păsări şi ouăle lor. Când nu îi rămâne altceva, trece la vegetaţie – fructe şi plante.

Cum rămâne în formă.

Pentru a-şi menţine greutatea masivă a corpului, ursul polar trebuie să omoare o focă la fiecare 5-6 zile. El are un stomac foarte mare, care îi permite să mănânce până la 70kg la o singură masă. Ursul îşi vânează prada în mai multe feluri. Uneori aşteaptă răbdător ore în şir la copca de respiraţie a focii. Ursul polar are simţul mirosului foarte dezvoltat, care îi permite să detecteze o focă ce se odihneşte pe gheaţă la o distanţă de peste 30km, sau în vizuina sa, sub o pătură de zăpadă de 1m adâncime. Uneori pândeşte o focă ce se odihneşte înotând în linişte spre ea, apoi “explodează” din apă şi o ia prin surprindere.

Majoritatea urşilor polari sunt activi tot timpul anului, construind doar adăposturi temporare în zăpadă pentru perioadele cu vremea cea mai aspră. Femelele care devin gestante în perioada de împerechere dintre aprilie şi iunie hibernează în bârloguri adânci şi largi săpate în zăpadă, adesea pe un versant abrupt, de obicei la o distanţă de până la 10km de coastă.

Femelele ursului polar încep să se împerecheze la vârsta de aproximativ 5 ani; masculii sunt puţin mai în vârstă. Implantarea întârziată a ovulului determină prelungirea perioadei de gestaţie între 195-265 de zile, la sfârşitul căreia femela este bine instalată în bârlogul său. În decembrie şi ianuarie se nasc între unul şi patru pui – cel mai adesea doi -, cântărind doar 700g. Se hrănesc cu laptele bogat al mamei, şi părăsesc bârlogul prin martie-aprilie, când cântăresc aproape 12kg.

Puii rămân cu mama lor până la vârsta de cel puţin 2 ani – când sunt complet înţărcaţi. Ei o urmăresc peste tot, călcând în urmele ei şi chiar mergând călare pe spatele ei când intră în apă. În prima lor vară ea îi învaţă cum să vâneze, iar ei prind gustul sângelui şi al grăsimii de focă. Femela nu se va împerechea din nou înainte ca puii să o părăsească.

Supravieţuirea ursului polar.

Poporul nativ intuitiv(eschimos) ucidea urşii polari pentru piele şi carnea lor. Când comercianţii de blănuri şi vânătorii de balene au pătruns tot mai mult în regiunea arctică, în secolul al XVIII-lea, populaţiile de urşi au început să sufere. În secolul XX “sportivii” şi vânătorii de trofee au introdus echipamente sofisticate pentru localizarea şi uciderea urşilor polari, iar numărul lor a scăzut grav.

În 1973 cele 5 naţiuni din arealul urşilor polari au făcut un proiect de lege pentru limitarea vânătorii, protecţia habitatului şi cooperarea în cercetări asupra urşilor polari. SUA a ratificat această lege în 1976.

Urşii sunt vânaţi şi în prezent, cu aproximativ 1.000 de animale răpuse pe an, însă există un sistem strict de autorizare. Numărul lor pare acum să se afle în creştere, cel putin 28.000 de animale existând în mijlocul naturii.

Deşi cooperarea naţiunilor pentru conservarea ursului polar este privită ca un model care ar trebui aplicat şi pentru alte specii, unii ecologişti sunt încă îngrijoraţi de soarta ursului polar, din cauza exploatării zăcămintelor de petrol şi gaze naturale din regiunea arctică. Continuarea protejării ursului polar este considerată vitală pentru supravieţuirea sa.

 

 


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica