referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Personajul feminin in literatura romaneasca

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Personajul feminin in literatura romaneasca - Aţi avut vreodată curiozitatea să căutaţi în dicţionarul explicativ al limbii române ce însemnă „femeie”? Sunt sigură că nu.. Ei bine, femeia este definită ca o persoană adultă de sex feminin; muiere, o persoană de sex feminin căsătorită, soţie sau nevastă în limbajul popular...

Varianta Printabila 


1        Aţi avut vreodată curiozitatea să căutaţi n dicţionarul explicativ al limbii romne ce nsemnă „femeie”? Sunt sigură că nu.. Ei bine, femeia este definită ca o persoană adultă de sex feminin; muiere, o persoană de sex feminin căsătorită, soţie sau nevastă n limbajul popular. Nimic uimitor, nimic special, cu toţii am văzut o femeie, totuşi dacă dăm cteva pagini n urmă şi căutăm cuvntul bărbat s-ar putea sa avem o surpriză şi nu din cauza autorilor ci din cauza mentalităţii antice, pe care unii dintre noi o consideră valabilă şi astăzi. Bărbatul este persoana adultă de sex masculin, este un om n toată firea, folosit rar ca adjectiv, reprezentnd n acest caz o persoană de sex masculin curajoasă, voinică, harnică şi activă.
     Se observă uşor o doză de misoginism, venită, după cum am spus, nu din partea autorilor, ci din partea oamenilor. De cte ori nu am auzit expresia: „fii bărbată”, care ar vrea sa nsemne fii curajoasă, harnică, activă, şi totuşi e o problemă de subiectivism, pentru că vorbesc din punctul de vedere al unei fete, viitoare femeie.
      Această idee subtilă de misoginism este prezentă şi n literatura romnă, ntruct foarte rar auzim de o scriitoare renumită, sau şi mai rău, poate din dorinţa de sensibilitate şi din dovada unui stil sensibil suntem convinşi că Nichita Stănescu este o femeie, sper că ştim cu toţii că nu este aşa.
      Literatura romnă , nu numai că nu are numeroase reprezentate feminine, dar nici nu crează o imagine memorabilă şi plin de apreciere a femeii. Chiar marele critic George Călinescu, consideră că femeia trebuie să stea n spatele ilustrului bărbat şi să-l inspire. Pentru el bărbatul reprezintă transcendentul, n timp ce femeia este mundana. Trage, apoi, concluzia că femeia romncă n-are viaţă spirituală şi, n genere, n-are stil. E prea n afara spiritului zice marele critic (...) Şi mai este ceva ce supară pe autorul romanului Enigma Otiliei: femeia romnă nu manifestă suficient interes pentru omul excepţional. Preciznd romanul Enigma Otiliei, ne este greu să nu ne amintim de eroina lui, Otilia. Ea ilustrează gndul lui Călinescu că femeia sublimă este aceea care inspiră experienţa artistică şi ideologică a bărbatului pe care l iubeşte. El crează chipul Otiliei din mustrarea faptului că literatura romnă nu a creat mari figuri feminine. Ea reprezintă cel mai modern personaj al romanului, att prin tehnicile de realizare, ct şi prin problematica sa existenţială, reprezentnd drama feminităţii, este după cum o aprecia Călinescu: „eroina mea lirică, tipizarea mea n ipostază feminină”. Fascinantă şi imprevizibilă, Otilia, o tnără de optsprezece ani, se diferenţiază de celelalte personaj feminine din literatura romnă, pentru că ea se află permanent ntr-un proces dinamic, n continuă devenire. Portretul ei fizic se remarcă prin farmec şi candoare, prin inocenţă şi maturitate, prin tinereţe şi eleganţă, imagine completat[ de cea a camerei sale, transpunerea personalităţii sale. O fire imprevizibilă şi plin de exuberanţă juvenilă, ea trimite cu gndul către un univers spiritual, universul feminin. Datorită numeroaselor opinii ale celorlalte personaje, Otilia este cel mai complex personaj al romanului, pentru că se oferă astfel posibilitatea de comparare a imaginii pe care Otilia o creează n ochii cititorului, cu cea pe care ea o crează n ochii celorlalte personaje. Pentru Costache ea este „fe-fe-fetiţa mea” , pentru Felix ea este o fată admirabilă, superioară, pe care nu o nţelege, pentru Pascalopol este o femeie n devenire, „o rndunică”, pentru Stănică Raţiu este o fată deşteptă, iar pentru Aglae şi Aurica ea este „o zănatică, o dezmăţată, o stricată”.
     Otilia rămne ntr-o penumbră de mister n tot romanul. Enigma ei este nsăşi feminitatea ei, mereu proaspătă, de un magnetism care diformează şi pe avarul Costache şi pe cei mai aprigi duşmani ai ei. Prin talentele sale, prin inteligenţa sa neobişnuit de matură pentru o fată de optsprezece ani, Otilia atrage şi n acelaşi timp duce cu gndul spre o altă eroină a literaturii noastre, mai ales că ea se ndrăgosteşte de Pascalopol, un obişnuit al casei, care caută o familie, la fel ca Maytrei cu Allan, n romanul lui Mircea Eliade. Asemănările dintre Otilia şi Maytrei sunt foarte mari; n primul rnd amndouă atrag, nu printr-o frumuseţe de zeiţă, ci prin tinereţe, feminitate şi delicateţe. Sunt artiste, sunt femei superioare. Poveste lor de dragoste este descrisă concomitent cu societatea, şi amndouă iubesc un bărbat mai n vrstă. Totuşi dragostea Maitreyiei este mai profundă şi plină de erotism,  reprezentnd o mbinare perfectă de nevinovăţie virginală şi un rafinament de iubire pătimaşă. Pe plan fizic, iniţial ea apare descrisă ca o persoană urtă: „mi se părea urtă- cu ochii ei prea mari şi prea negrii, cu buzele cărnoase şi răsfrnte, cu snii puternici, de fecioară bengaleză, crescută prea plin, ca un fruct trecut n copt.” Piele ei era „mată, brună, de un brun nemaintlnit pnă atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară, iar braţul gol avea o nuanţă stranie de un galben ntunecat att de tulburător, att de puţin feminin, de parcă ar fi fost al unei zeiţe sal al unei cadre dect al unei indiene.” Totuşi descrierea iniţială este uşor ştearsă din mintea cititorului, pentru că Maitrey ajunge să i se pară frumoasă: „ mbrăcată n sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi, cusuţi n argint, cu şalul asemenea cireşelor galbene, şi buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea roşii.” Spre deosebire de Otilia, Maitrey se remarcă prin opinia generală de admiraţie a celorlalte personaje, crend imaginea unei femei inteligente, nsă incapabilă de a rezista n faţa dragostei. Maitrey se remarcă prin senzualitate şi prin autenticitate, pentru că prin cultura căreia aparţinea şi prin mentalitatea ei asupra vieţii şi asupra iubirii, ea atrage şi incită.
   
1 Se observă uşor, că att Otilia ct şi Maitrey sunt imaginile unor femei superioare, al unor mari figuri feminine ale literaturii romne, chiar dacă ele nu ntruchipează perfecţiunea. Cel mai aproape de perfecţiune se află un adevărat model de feminitate, de delicateţe şi sensibilitate, o femeie matură, numită enigmatic „Doamne T.”, personajul remarcabil al lui Camil Petrescu. Aflnd din notele de subsol ca Doamna T. se numeşte Maria T. Mănescu, cititorul descoperă autoarea primei scrisorii cu care se deschide romanul. Spre deosebire de Otilia şi de Maitrey, ea este mult mai matură şi comunică direct cu cititorul prin relaţia pe care are cu autorul. Consideră că nu este potrivită pentru un rol ntr-o piesă, pe care i-l oferise autorul, pentru că după cum spunea: „N-am nimic n mine de arătat, pe scenă, lumii”. Cele patru scrisori trimise autorului, dezvăluie concepţiile sale despre iubire, despre relaţiile cu oamenii, despre viaţă şi afişează sentimentele sale. Un detaliu interesant, este culoare părului, ntruct putem să observăm cu uşurinţă că att Otilia şi Maitrey, ct şi Doamna T. au părul nchis şi nu duc cu gndul la vechile zeiţe ale Greciei. Doamna T apare descrisă din punct de vedere fizic n notele de subsol: „Nu naltă şi nşelător de slabă, palidă şi cu un păr bogat de culoarea castanei (…) era poate prea personală ca să fie frumoasă n sensul obişnuit al cuvntului. Avea orbitele puţin neregulate, uşor apropiate, pronunţate, cu ochii albaştrii ca platina, lucind, fremătnd de viaţă, care, cnd se fixau asupra unui obiect l creau parcă. Bărbia feminină, delicată, dar prelungirea ei, ntinsă frumos pnă sub ureche, cam aparentă, căci era lipsită de orice grăsime. Gura, foarte mobilă, vie ca o floare plină. Gtul lung, robust, cu tendoane lămurite la orice ntoarcere a capului (…), un soi de frumuseţe, incertă, am spune pe muchie de cuţit ”. Doamna T, inteligentă, distinsă şi cu o profundă cultură, reuşeşte să deschidă un magazin cochet şi discret de mobilă stil, n care şi poate hrăni pasiunea pentru artă. Astfel ca şi Otilia şi Maitrey ea este o artistă, ajungnd chiar la un spirit critic asupra artei.
     Pentru Fred Vasilescu, personajul de care ea este ndrăgostită şi de care este iubită, ea este o femeie unică, capabilă de ai strni n adncul sufletului percepţii profunde ale feminităţii tulburătoare. Iubirea dintre ea şi Fred o aseamănă foarte mult cu Otilia, pentru că dezvăluie femeia enigmatică, care atrage prin eternul mister feminin.
     Pentru D., personajul care o iubea de mai bine de cincisprezece ani, ea este fascinantă, delicată şi elegantă prin tot ceea ce face.
     Prin modelul pe care ea l creează, este capabilă să trezească trăiri şi analize profunde. Chiar George Călinescu spunea că femei ca Doamna T. nu există n viaţa reală, ea fiind „fantoma romanului, aspiraţiunea lui Fred, obscură şi enigmatică, tocmai prin aceasta, şi dacă autorul n-a ştiut să dea tonuri de ulei, este pentru că n-a putut  s-o scoată din mediul ei aerian.”
      Toate aceste trei personaje sunt imagini remarcabile ale literaturii romne, reprezentante ale feminităţii. Reuşind să izbutească ntr-o lume, pe atunci, a bărbaţilor. Orict de mare ar fi gradul de misoginism al vremii, aceste personaje feminine, sta drept dovadă, că femeia a avut un rol extrem de important n literatură.      
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica