referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Nopti la serampore

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Nopti la serampore - Mircea Eliade ( 1907-1986 ) a fost cel mai mare om de cultura român din veacul al XX-lea şi, deopotrivă, un mare scriitor, compatibil cu A.Gide, A.Malraux, A Camus, E.Ionesco si cu alte spirite de excepţie ale vremii sale.Nopti la serampore...

Varianta Printabila 


1                                          Nopţi la Serampore
                                               Povestire
                                Reliefarea elementelor fantastice

                  Mircea Aliade ( 1907-1986 ) a fost cel mai mare om de cultura romn din veacul al XX-lea şi, deopotrivă, un mare scriitor, compatibil cu A.Gide, A.Malraux, A Camus, E.Ionesco si cu alte spirite de excepţie ale vremii sale.
                  Nuvela intitulată “Nopţi la Serampore” se ncadreaza in proza fantastică a lui Mircea Eliade şi apare in 1940, intr-o plachetă, alături de nuvela “Secretul doctorului Honigberger”.
                   Tema operei “Nopţi la Serampore” o constituie o experientă existenţială neobişnuită, pe care o trăise naratorul atunci cnd era tnăr – şi anume ieşirea din timpul şi din spaţiul real.
                    Relatarea se face la persoana I, naraţiunea desfăşurndu-se la nivelul a trei timpuri: prezentul ( n care naratorul şi aminteşte această ntamplare  ), trecutul apropiat    ( n care s-a petrecut ciudata lui aventură ), şi trecutul ndepartat ( timp n care a intrat, fără voie, tnărul european aflat in India).
                    Prezentului i aparţine prima propoziţie a textului – mărturisire nostalgică a omului matur care reeditează mitul eternei rentoarceri n vremea celor dinti experienţe iniţiatice: ,,Nici o data n-am sa uit nopţile petrecute cu Bogdanof si Van Manen, n mprejurimile Calcuttei, la Serampore si Titagarh”.     
                    Confesiunea explică şi titlul nuvelei: nopţile petrecute la Sermapore, constituie un timp mitic şi magic, n care , ntr-un spaţiu ncărcat de sacralitate, naratorul trăieşte o hierofanie.
                          Conţinutul nuvelei ar putea fi povestit astfel:
                   Pe vremea cnd se afla la studii in India, povestitorul ( ,, un foarte tanăr nvăţăcel” n cultura si misterele acestei ţări ) se mprietenise cu alţi doi europeni: Bogdanof ( un rus, orientalist celebru ) şi Van Manen ( un olandez care stătea aici de mulţi ani, bibliotecar al Societaţii asiatice din Bengal ).
                   Ultimul le-a sugerat celorlalţi să meargă mpreună la Serampore, n apropiere de Calcutta, unde un prieten al său ( pe nume Budge ) avea o casă veche. Aşa ncepe minunatul timp petrecut n lungi discuţii pe teme religioase, magice sau oculte.
                   ntr-o noapte, cei trei europeni pornesc spre Calcutta, ntr-o maşina condusă de şoferul gazdei.
                   La un moment dat, toţi trei trăiesc o senzaţie stranie, avnd impresia că s-au rătăcit, deşi drumul spre ţinta lor era unul singur.
                   Tocmai cnd naratorul ncerca să recunoască locurile prin care treceau, liniştea nopţii este sfşiată de ţipătul nspăimntător al unei femei care cerea ajutor, strignd că moare, ca şi cnd ar fi fost njunghiată.
                   nfioraţi de zguduitoarea chemare, europenii au sărit din maşina, ncercnd să găsească, n interiorul pădurii bengaleze, fiinţa aflată n primejdie. Orice căutare este nsa zadarnică, după o vreme, cei trei dndu-şi seama că n codru nu se afla nici o fiinţa omenească; mai mult dect att, fiecare dintre ei trăiau nişte senzaţii ciudate ( ,, aveam necontenit senzaţia că visez şi că nu mă pot trezi din vis “ ) ca şi cnd pădurea ar fi exercitat asupra lor efecte magice.
                  Obosiţi şi creznd ca au avut halucinaţii, cei trei se ntorc n şosea, dar nu mai găsesc nici maşina dar nici pe şoferul pe care-l striga zadarnic. Se hotărăsc atunci să meargă pe jos spre Serampore, dar aventura lor iniţiatică nu se sfrşise ncă: n aceeaşi clipă, părndu-li-se că zăresc lumina unui felinar care se afundă n junglă, cei trei pornesc n direcţia ei, dar pierd imediat nşelătoarea iluzie. Cu toate acestea, atraşi parcă de o chemare mai puternică dect ei, cei trei bărbaţi şi continuă drumul ( tot mai greu prin desişul padurii ). Strădania le este  răsplătită atunci cnd ajung la margine, n preajma unei case parcă din alt veac; n mod curios nsă, n faţa casei erau mai multe vetre de jăratec, dar nici un om.
                  Primiţi de un bătrn ciudat, europenii sunt conduşi la stăpnul aşezrii                  ( Nilamvara Disa ), ,, un bărbat ntre doua  vrste, cu o figura foarte palidă, cu privirile nţepenite”; ntreaga lui nfăţişare, mişcările dictate parcă de o forţă nevăzuta şi fiorul care-i scutura trupul, la răstimpuri, accentuează stranietatea acestei ntmplări. Mai mult ncă, deşi Nilamvara i-a anunţat, de trei ori, că li se pregătesc camerele pentru odihnă, nimeni şi nimic nu se mişca n această casă ciudată.
               
1 Amintindu-şi de ţipătul auzit n pădure, Van Manen i-a relatat gazdei ntreaga ntamplare. Acesta i-a produs lui Dasa o suferinţă atroce, exprimată n propoziţii de nenţeles, din care se distingea numai numele Lila.
                Europenii au nţeles atunci că femeia fusese ucisă; ntr-adevăr, curtea se umplea de umbre, cţiva oameni mbrăcaţi neobişnuit purtnd şi o năsălie de ramuri.
                Considernd că este mai bine să se retraga, cei trei bărbaţi pleacă spre Serampore,  unde ajung n zori. Acolo află, cu stupoare , că nici ei, nici şoferul, nu ieşiseră din casă ntreaga noapte, iar ntmplarea la care asistase se petrecuse cu o sută cincizeci de ani n urmă.
                Mai trziu, aflndu-se la o mănăstire din Himalaya, naratorul a ncercat să dezlege misterul celor ntmplate, ntr-o discuţie cu un ascet nvăţat ( Shivananda ); opiniile celor doi sunt nsa total diferite. Astfel, tnărul susţinea că practicile magice ale unui profesor din Calcutta ( care fusese zărit n acea seară, n pădure ), ar fi creat o ,,zonă sacră ”de care ar fi fost absorbiţi cei trei europeni, proiectaţi astfel n alt timp.
                Shivananda i-a explicat nsa ca realitatea nu este dect o iluzie, o nălucire                 ( conform mitului indian al zeiţei Maya ); n această lume iluzorie, oricine poate produce transformări, apelnd pentru aceasta la anumite forţe oculte.
                Pentru a dovedi că are dreptate, Shivananda l-a proiectat din nou pe tănarul european n spaţiul şi n vremea lui Nilamvara, producndu-i o a doua ieşire din timp. n final, se arată că, n dimineaţa următoare cnd s-a trezit din somn, naratorul ( aflat la Serampore ) a găsit o lume nespus de calmă si plină de strălucire.
                In sens larg, prin fantastic  se nţelege ceea ce este creat de imaginaţie, ireal, plăsmuit. Conform opiniei lui Tzvrtan Todorov, condiţia dobndirii fantasticului pur constă n perfecta mpletire dintre straniu şi miraculos   ( elemente care pot fi ntlnite şi n ,,Nopti la Serampore” ) .
                Ca şi n alte opere ale lui Mircea Eliade, fantasticul apare ca o ruptură n ordinea firească a lucrurilor ( din noaptea ciudatei ntmplări sau, poate, a unui vis avut de narator).
                 Astfel, drumul, ţipătul femeii din pădure, rătăcirea celor trei prin junglă, nfăţişarea spectrală a lui Dasa şi a celor din casa lui, modificarea curgerii timpului ( care ,,sare” napoi cu o sută cincizeci de ani ) ţin de fantastic.
                 De asemenea, şi de data aceasta, fantasticul apare şi se manifestă n cadrul relaţiei dintre sacru şi profan: cei trei europeni sunt nişte iniţiaţi şi numai lor le este dat să intre n ,,zona sacră” ( pe care profesorul din Calcutta o crease prin magie ). De altfel, cifra trei ca şi faptul că, prin apropiere, curge Gangele sporesc această sacralitate.
                 n schimb, Budge nu poate participa la revelaţia celor trei, lui nereuşindu-i nici măcar ritualul vnătorii; el rămne n spaţiul şi n timpul profan, ca şi şoferul maşinii.
                 n sfrşit, fantasticul se mpleteşte cu mitul zeiţei Maya, dnd naştere unor profunde interogaţii filozofice.
           
                                    
                                               Note:
          
                        1. hierofanie -   revelatia sacrului.
                        2.  năsălie       -   suport de lemn pe care se aşează sicriul.  

                   
                                                  Enache Andre Razvan
                                                  Clasa A IX-A  G                                   
                       
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica