referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Opera fantastica

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Prin dificultatea de a delimita cu exactitate, literatura fantastică poate fi comparată cu poezia, însuşirea de bază a fantasticului reprezentând-o varietatea, multitudinea de aspecte sub care el se poate manifesta. Facilitând accesul catre o serie de lumi necunoscute, literatura fantastică dobandeste o misterioasă putere de atractie, lectura devenind o antrenanţă, aventură a spiritului...

Varianta Printabila 


1
 Opera fantastică oglindită n literatura studiată

Prin dificultatea de a delimita cu exactitate, literatura fantastică poate fi comparată cu poezia, nsuşirea de bază a fantasticului reprezentnd-o varietatea, multitudinea de aspecte sub care el se poate manifesta. Facilitnd accesul catre o serie de lumi necunoscute, literatura fantastică dobandeste o misterioasă putere de atractie, lectura devenind o antrenanţă, aventură a spiritului.
    Literatura fantastică prezintă doua mari extreme : feeria şi literatura ştiintifico-fantastică. Feericul este un univers miraculos care i se suprapune lumii reale fară să-i pricinuiască vreo pagubă sau să-i distrugă coerenta. Fantasticul, dimpotriva, se  caracterizeaza printr-o intruziune brutala a misterului in cadrul vietii reale; el este legat in general de stările morbide ale conştiinţei care, in fenomenele de coşmar şi de delir proiectează n faţa ei imagini ale temerilor sale.
    Un cercetător de marcă al fenomenului, Tzvetan Todorov, pune un mare accent pe ezitarea cititorului si a personajelor n privinţa naturii fenomenului perturbator. Dacă cititorul (sau personajul care trăieşte ezitarea) opteaza pentru o solutie raţională, atunci naraţiunea intra in sfera straniului, dimpotrivă, dacă el acceptă o explicaţie supranaturala, se patrunde in domeniul miraculosului. Fantasticul este deci identificat cu efemerul răgaz al ezitării cititorului sau al pesonajului, el nu durează dect doar att ct ţine ezitarea. Definit n raport cu realul si imaginarul, fantasticul i apare lui Tzvetan Todorov drept “ezitarea cuiva care nu cunoaşte decat legile naturale pus fată in fată cu un eveniment in aparentă supranatural”.
Definitia “ideală” a fantasticului incă nu a fost gasită şi e puţin probabil sa se gasească vreodata una in masura sa-l circumscrie sub toate aspectele sale. Fantasticul explorează
-2-
spaţiul launtric; el este legat de imaginaţie şi exprima iesirea din automatismele zilnice, abandonarea rutinei, “visul treaz al individului”. Se stabilesc astfel relaţii intre normal si supra-normal.
    Periodic redescoperit, conceptul de literatura fantastică a constituit de-a lungul anilor subiectul unor nentrerupte controverse. Fapt cert, in ciuda negărilor nu o dată violente, in literatura romana exista o accentuată vogă a fantasticului, intreţinută de apariţia unor scriitori şi a unor opere de excepţie, ce se intorc periodic la inepuizabilele resurse ale fabulosului folcloric.
    Operele studiate la care ntalnim fantasticul sunt: Sărmanul Dionis, Moara lui Călifar, La ţiganci si Lostriţa.

    Sarmanul Dionis   
    
           n ce priveşte nuvela, mergnd pe drumul deschis cu succes de Costache Negruzzi (Alexandru Lăpuşneanul) şi continuat apoi de Slavici, Eminescu creează nuvela Sărmanul Dionis, cea mai reprezentativă pentru proza sa, pe care o citeşte la cenaclul Junimea n septembrie 1872 şi care, deşi fusese primită cu reticenţă, va fi publicată n Convorbiri Literare la sfrşitul lui 1872 şi nceputul lui 1873.
Sărmanul Dionis, n care se face simţită reflectarea subiectivă asupra lumii, reuneşte o serie de teme tipic romantice existente şi n literatura universală: natura, iubirea (indisolubil legate la Eminescu), precum şi condiţia omului de geniu. De fapt, epitetul sărman din titlu se referă tocmai la acest fapt; simbolizează eşecul ncercării lui Dionis (Dan) şi nu viaţa mizeră pe care o duce eroul.


-3-
Dionis este un tnăr copist, care, deşi se trage dintr-o familie de aristocraţi, are o situaţie materială precară. Este crescut de mama sa cu preţul unor mari sacrificii.
n nuvelă, unde filosofia se mbină cu literatura (prima devine pretext pentru cea de-a doua), Dionis, nzestrat cu o capacitate de nţelegere ieşită din comun, apare ca un om cu vădite nclinaţii spre meditaţia filozofică. Şi, pentru că speculaţiile nu i sunt suficiente, apelează şi la nvăţăturile lui Ruben, la cartea de astrologie mprumutată de la Riven. Astfel, ntr-o seară ploioasă şi rece se cufundă n descifrarea aceste cărţi, dar la un moment dat lumnarea se consumă, iar el continuă să citească la lumina lunii. Acum vede chipul ngeresc al unei fete la fereastra casei vecine, care va dispărea curnd n ntuneric.
    Nuvela se structurează pe ideea ndrăznelii de a cunoaşte.
Călătoria siderală a personajului excepţional, care acţionează n mprejurări excepţionale (aceste mprejurări constituind substanţa lirică a nuvelei), este o ncercare de a-şi depăşi condiţia. Din Lună, Dan (Dionis) vede pămntul ca pe un bulgăre negru şi nensemnat, imperiile sunt nişte “fărămăturele”, iar oamenii nişte vietăţi minuscule n comparaţie cu imensitatea Universului, această idee fiind prezentă şi n Scrisoarea I: “Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul”. Pe această planetă, Pămnt, o meschinărie, martoră a unor lungi şiruri de crime, Dionis (Dan) se răzbună, transformnd-o ntr-un mărgăritar albastru pentru salba iubitei.
 
-4-
Cu toate acestea Mihai Eminescu a contribuit la dezvoltarea şi modernizarea poeziei şi a prozei romneşti, el fiind cel care a inaugurat nuvela fantastică pe care aveau să o continue cu strălucire Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu şi alţii.

Moara lui Călifar

Acţiunea este prezentată linear, insistndu-se pe firul epic, caracter de o raritate, puternic rezultă limbajul naratorului se aseamănă cu cel al personajului,cuvintele ambilor aparţin registrului popular al limbii (arhaisme,regionalisme,forme populare ale cuvintelor).
ntmplarea lui Stoicea este adusă n discuţie nu pentru a se insista pe profilul personajului ci pentru a se accentua caracterul malefic al morii si al lui Călifar. Stoiceanu e dect unul dintre cei multi care au alunecat n ispita Călifarului. Din text rezultă o morală puternică: bgăţiile lumeşti sunt trecatoare,sufletul care se lasă ispitit de diavol va plăti crunt pentru această greseală, mijloacele, resursele pe care le are la ndemna necuratul sunt multiple si neaşteptate.
Cititorul este introdus n lumea satului n spaţiul tradiţional al legendelor, al superstiţiilor şi credinţelor populare, fiind familiarizat cu legendele populare despre comori şi vrăjitori.Textul ncepe cu un detaliu vizual:”n preajma unei mori străvechi se ivea un iaz , moara lui Călifar”, naratorul pune totul sub semnul aproximaţiei făcnd pe nesimţite ca realul să alunece n fabulos şi n legendă.
n esenţă, opera urmăreşte tema pactului cu diavolul, n trei momente esenţiale:
1.Fascinaţia pe care o exercită maleficul asupra fiinţei umane
2.ndeplinirea dorinţei
3.Cosecinţele acestei realizări
-5-
Relatarea e la persoana a III-a cu narator actorial(se identifică cu naratorul omniscient dar el se sprijină pe alte voci narative auxiliare :moşnegii,torcătoarele).
Subiectul este structurat n două episoade:
1.Confruntarea cu maleficul
2.Existenţa (visul) de boier fericit pe care o dorea, se ntretaie printr-un moment semnificativ cu rol de graniţă: somnul din padure.
 


   
1 La ţigănci

    Apărut ncă din secolul trecut (n proza eminesciană şi n unele nuvele ale lui Caragiale), fantasticul şi are n Mircea Eliade pe „cel mai important scriitor fantastic n proza romnească modernă” (Eugen Simion). Pe scurt, trăsăturile prozei fantastice ar putea fi enumerate astfel: proză caracterizată de George Călinescu prin cuvintele Mircea Eliade este cea mai integrală şi servilă ntrupare a gidismului n literatura noastră ; Eugen Simion – trăirea autentică şi spiritualizarea conflictelor ; proză cu o problematică de tip existenţialist: eroi lucizi, problematici, nelinistiţi, disponibili pentru toate experienţele existenţiale ; fantasticul este o revanşă a vieţii, a frumuseţii ei inepuizabile (Sorin Alexandrescu), un fantastic de tip erudit, asemănător n acele privinţe cu acela folosit de Ernst Jnger (Eugen
-6-
Simion).Temele şi motivele principale ale fantasticului lui M. Eliade ar fi miturile, relaţia dintre sacru şi profan, ieşirea din timp, lumea ca spectacol, geografia sacră, misterul şi magia.
    Caracterele specifice fantasticului n proza lui Eliade, trăsăturile lui sunt: faptul ca este un fantastic de tip erudit – autorul făcnd apel la ştiinţă, istorie, psihianaliză, filozofie, şi, n special, la mituri. Tema principală a fantasticului lui Mircea Eliade este relaţia dintre sacru şi profan, relaţie profund fructificată n nuvela  La Ţigănci. Ieţirea personajelor lui Mircea Eliade din profan se produce preponderent ca o ruptură de nivel, n urma cărei rupturi, personajul se trezeşte undeva, n viitor – cazul lui Iancu Gore din Douăsprezece mii de capete de vite un negustor care, după bombardament iese din adăpost ntr-un alt timp – la fel se ntmplă şi lui Gavrilescu din La Ţigănci şi al altor personaje din nuvelistica fantastică a lui Eliade care intră, pe neaşteptate, ntr-un univers paralel caracterizat prin altă măsură a vremii. Vom ntlni, cteodata, oameni comuni care intră n situaţii anormale, viaţa lor devenind un şir de probe iniţiatice.

 
    Lostriţa

    Lostriţa a fost inclusă n volumul Iubire magică (1966). Proza lui Vasile Voiculescu explorează un fond totemic si arhetipal
-7-
dezvăluind prezenţa constantă a unei străvechi civilizaţii păstrată mai cu seama sub forma ei rurală. ndeletnicirile moştenite din epoca de piatră-pescuitul,vnătoarea si creşterea animalelor au rămas ocupaţiile predilecte ale locuitorilor şi ele formează miezul epic al celor mai multe povestiri. Tehnica narativă nu se departează de montajul tradiţional ce coboară n timp prin Hanul Ancuţei al lui Mihail Sadoveanu la Decameronul lui Boccaccio, Povestiri din Canterburry de Chaucer sau 1001 de nopţi.
n Lostriţa, personajul principal este un flăcău de pe Bistriţa fromos si voinic. De la oamenii din zonă el afla poveşti an de an imbogăţite, despre o lostriţă misterioasă. Aliman este un primitiv ca mentalitate, adică o fiinţă care gndeşte şi acţionează n limitele gndirii şi practicii arhaice, mistico-magice, perpetuate prin creeaţiile fantastice. Pentru el si semenii săi de pe Bistriţa, lostriţa lacomă mai ales de carne de om, se poate oricnd metarmofoza ntr-o domniţă lungită la soare pe plaja de nisip arginiu.
    Aliman crede n existenta lostriţei năzdrăvane care ispiteşte flăcăii cu farmecele sale si chiar i ucide pe cei ce se ncumetă să o prindă , dar care poate sa-i si fericească pentru scurt timp pe aceia mai ndrazneţi si mai hotărţi dintre ei. Prin urmare nu poate să se spună că Aliman are conştiinţa fantasticului.
          Evenimentele relatate n Lostriţa apar ca fantastice cititorului care are o mentalitate diferită sau care face distincţia dintre ficţiune şi realitate, dintre normal şi anormal, dar ele nu sunt deloc fantastice pentru Aliman.






-8-

 

    Concluzia este că, fantasticul reprezintă o lume creată de noi, ceva artificial. Ea este lumea noastră proprie, care ne permite să evadăm din realitate şi din viaţa cotidiană. Forma pe care o ia fantasticul depinde de caracterul fiecărei persoane. Ea poate fi terifiantă, stranie, sau paradisiacă (mplinirea iubirii). Operele fantastice au finaluri diferite; n unele eroul sfrşeşte prin a muri din cauza impactului care l-a avut fantasticul asupra lui sau el alege să rămnă n lumea fantasticului. Oricum am analiza sfera fantasticului mereu vom ajunge la aceeaşi concluzie şi anume, odată ce am avut un impact cu această lume nimic nu va mai fi ca nainte –  viaţa noastră ar lua o cu totul altă ntorsatură dect ne-am fi aşteptat sau ne-am ndrepta spre o lume nouă şi anume cea de după moarte.



TITLUL TEMEI:   Opera fantastică oglindită n literatura studiată
 





                        
                                
                                Elev: Ciubotăraşu Ionuţ

                                CLASA a-lX-a A






-BUCUREŞTI-
-2004-
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica