referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Mihai Eminescu Paralela intre Epigonii si Scrisoarea a III a

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Dependent, într-o măsură mai mare sau mai mică, de înaintaÅŸii săi (Alecsandri, Bolintineanu, Heliade, Gr. Alexandrescu), la vârsta de 20 de ani Eminescu devine dintr-o dată el însuÅŸi, neaÅŸteptat de nou ÅŸi original, prin Epigonii. Acest poem (apărut pentru prima dată în Convorbiri literare din luna august 1870) adună, ca într-un focar, principalele direcÅ£ii de dezvoltare a literaturii moderne, de până la cel mai mare poet al nostru...

Varianta Printabila 


1 Paralelă ntre Epigonii şi Scrisoarea III. Evidenţierea antitezei

Dependent, ntr-o măsură mai mare sau mai mică, de naintaşii săi (Alecsandri, Bolintineanu, Heliade, Gr. Alexandrescu), la vrsta de 20 de ani Eminescu devine dintr-o dată el nsuşi, neaşteptat de nou şi original, prin Epigonii. Acest poem (apărut pentru prima dată n Convorbiri literare din luna august 1870) adună, ca ntr-un focar, principalele direcţii de dezvoltare a literaturii moderne, de pnă la cel mai mare poet al nostru.
Compoziţional, Epigonii se sprijină pe o antiteză, procedeu tipic romantic, ntre trecutul nsufleţit de idealuri, epoca scriitorilor de la 1848, şi prezentul dominat de scepticism rece. Apropiat ideologiceşte de naintaşi, a căror spusă era sntă şi frumoasă, pentru că era izvortă din inimi, poetul repudiază scepticismul, nsă constată totodată imposibilitatea de a i se sustrage, acesta fiind o trăsătură inerentă epocii.
Prima parte a poemului este o odă nchinată zilelor de aur cnd au trăit poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. Creşterea uşor retorică a frazei poetice, ca şi unele epitete ca: visări dulci şi senine, dulci şi mndre primăveri, verzi dumbrăvi cu filomele, mai amintesc de Alecsandri şi Bolintineanu. Dar gestul scufundării ntr-o mare de vise, oceane de stele, zilele cu trei sori n frunte, izvoarele oglindirii şi rurile de cntări sunt imagini care arată pe marele Eminescu.
Cum s-a mai observat, n partea a doua a poemului Eminescu e total original, purificat de orice urmă de convenţie şi retorism. Acum apare mişcarea abruptă, sacadată a frazei satirice. Propoziţiile sunt scurte, interogative, juxtapuse, eliptice de predicat cele mai multe.
Metafora, prin care abstracţiile devin materiale palpabile, se află aici, n partea a doua a poeziei Epigonii, la locul ei mai mult ca oriunde: Epigonii sunt simţiri reci, harfe zdrobite; deşi sunt tineri, mici de zile, sunt mari de patimi şi cu inimi bătrne, urte; n timp ce naintaşii, deşi sunt bătrni, au inimi mari, tinere ncă. Contrastul tnăr-bătrn, nfăţişat prin răsturnare, izbeşte imaginaţia, imprimndu-se cu o forţă expresivă imposibil de aflat altundeva dect la Eminescu.
Ultimele 3-4 strofe ale Epigonilor realizează prin pana lui Eminescu una dintre cele mai pătrunzătoare pagini lirice n care e vorba de scepticism: Epigonii privesc reci la lumea asta, dispreţuiesc pe vizionari şi consideră că totul e convenţie, de vreme ce s-a constatat că un lucru care azi e drept, mine poate deveni minciună. Lupta naintaşilor a fost deşartă şi ţinta lor nebună. Scepticii formulează definiţii schopenhauerinene de felul: Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte. Lumea nu are — după dnşii — alt sens. Cugetarea nu e dect o combinare măiestrită a unor lucruri care nu există, o carte tristă şi-nclcită, / Ce mai mult o ncifrează cel ce vrea a descifra.
Aşadar, poetul trăieşte o dramă, drama neputinţei ieşirii din contemporaneitate, condiţia de epigon sceptic fiind n cele din urmă şi a lui, cu toate că ideologic rămne un adept al naintaşilor de la 1848. De aici decurge vibraţia lirică intensă a poemului, care trebuie văzut ca un manifest poetic ivit ntr-un moment de răscruce al dezvoltării poeziei romneşti.
Scrisoarea III a apărut la 1 mai 1881, n Convorbiri literare. Simţindu-se atras de istorie, ca orice poet romantic, Eminescu transpune n opera sa momente ncărcate de glorie din viaţa poporului romn. n evocarea istoriei atitudinea poetului are două ipostaze: una eleigacă şi cealaltă satirică.
Viziunea elegiacă se manifestă cu pregnanţă n poeziile n care panorama civilizaţiei creează un sentiment al zădărniciei (Memento mori, Mureşanu, mpărat şi proletar).
n ce priveşte satira, aceasta vizează toate laturile existenţei sociale: lipsa de idealuri a tineretului (Junii corupţi), scepticismul, impostura, superficialitatea (Epigonii), condiţia geniului (Scrisoarea I, Scrisoarea II), snobismul (Ai noştri tineri), profanarea iubirii (Scrisoarea IV, Scrisoarea V), precum şi lipsa unei concepţii superioare despre artă (Criticilor mei). Mihai Eminescu publică n Convorbiri literare o serie de poezii intitulare eufemistic Scrisori, care conţin puternice accente satirice, ce se remarca printr-o vizibilă unitate din punct de vedere al formulării şi al tematicii. Toate aceste poeme de factură romantică au n centru motivul condiţiei geniului nevoit să trăiască ntr-o societate incapabilă să-l nţeleagă.
Scrisoarea III, care iniţial urma să facă parte alături de mpărat şi proletar din vastul poem Memento mori, se opreşte la vremurile strălucite din timpul domniei lui Mircea cel Bătrn. Aici geniul este omul politic, Cezarul şi conducătorul. Poemul este o creaţie bazată pe antiteza dintre trecutul nălţător şi prezentul decăzut.
La nivelul compoziţional distingem două părţi, prima avnd patru tablouri şi o desfăşurare amplă, evocatoare şi epopeică.
Tabloul nti debutează cu o alegorie menită să sugereze puterea Imperiului Otoman. Povestea feerică ncepe prin evocarea unui tnăr sultan care doarme sub fereastra iubitei – frumoasa Malcatun – şi care visează că Luna (prefăcută n fecioară) l cheamă ntr-un straniu joc nupţial. După dispariţia lunii, visul capătă o altă semnificaţie: din inima sa creşte un copac uriaş sub care se adăposteşte ntreg Universul.

1 Tabloul următor constă ntr-un succint episod dramatic, n care dialogul are o importanţă deosebită. Sunt evocate cele două personalităţi istorice – Mircea şi Baiazid – a căror mişcare este scenică. Domnitorul romn se nfăţişează ncă de la nceput ca un simbol al poporului nostru, ca o ntruchipare a calităţilor morale ale acestuia. Eminescu l evocă ca pe un bătrn nţelept, simplu după vorbă, după port, care ştie să le facă o primire ospitalieră chiar şi duşmanilor: Ct suntem ncă pe pace, eu ţi zic: Bine-ai venit! Mircea cel Bătrn dă dovadă de modestie: Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-spăimnt, / Cum veniră se făcură toţi o apă şi-un pămnt, dar şi de demnitate: Despre partea nchinării, nsă, doamne, să ne ierţi. El sugerează, de asemenea, cu multă diplomaţie, utilitatea evitării unui război.
Urmează apoi tabloul al treilea n care scena se transpune pe cmpul de luptă. De data aceasta, predominante sunt imaginile motorii, vizuale şi cele auditive. ncă de la nceput atmosfera tensionată este sugerată prin mişcările naturii. Oştirea romnă iese din umbra deasă a codrului şi l loveşte cu nverşunare pe duşman. Poetul relevă vitejia lui Mircea, care prin atitudinea sa şi ncurajează oştenii: Mircea nsuşi mnă-n lupta vijelia-ngrozitoare, / Care vine, vine, vine, calcă totul n picioare. Contrastul dintre starea de spirit a domnului nostru şi aceea a cotropitorului, care urlă ca şi leul n turbare, este evident. Imaginile realizate sunt apocaliptice: n fuga lor, caii iau pe copite faţa negrului pămnt, săgeţile “se toarnă” “ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindini”, “Vjind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie”.
n final, ncleştarea armată se termină cu victoria lui Mircea cel Bătrn, armata otomană fiind aruncată ca pleava vnturată peste Dunăre.
Ca şi tabloul al treilea, cel de-al patrulea este descriptiv. Este evocat momentul de odihnă al nvingătorilor. Acum luna, Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn. Este o linişte plină de solemnitate ce contrastează cu tumultul bătăliei. ntr-un cadru n care domneşte un calm desăvrşit este introdusă o notă idilică, concretizată prin cartea pe care fiul domnitorului o trimite dragei sale, de la Argeş mai departe.
Această parte echilibrează construcţia episodului şi anunţă, totodată, izbucnirea vehementă din episodul al doilea. Virulenţa este foarte bine scoasă n evidenţă prin antiteza trecut-prezent.
Diferenţa izbitoare dintre veacul de aur şi vremurile contemporane poetului este relevată de la nceput: De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; / Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
Săgeţile satirei Eminesciene vizează demagogia, falsul patriotism, lipsa de idealuri a tineretului. Poetul constată cu amărăciune şi indignare: …cştigul fără muncă, iată singura pornire; / Virtutea? e o nerozie; Geniul? o nefericire. Discursurile, retoricele suliţi sunt rostite din uşa cafenelei. Dacă n prima parte a poeziei domină epitetele ornante, n cea de-a doua politicienilor vremii le sunt atribuite epitete menite să caracterizeze: urciune, priviri mpăroşate, cocoşaţi, lacomi, ochi bulbucaţi, sugerndu-se astfel dimensiunile lor sufleteşti.
Pentru depăşirea acestei realităţi tragice, el caută soluţia tot n trecut, prin evocarea lui Vlad Ţepeş: Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, …
Dacă n partea nti a Scrisorii III fraza este lungă, cu o curgere lină, iar culoarea locală este sugerată printr-un limbaj uşor arhaizant (oaspe, val-vrtej), care scoate la iveală nţelepciunea populară, n partea a doua fraza este abruptă; există un număr mare de propoziţii interogative şi exclamative menite să exprime revolta, ironia, sarcasmul poetului: Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! / I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! Cuvintele de factură populară sunt nlocuite cu neologismele: fameni, progenitură, perfid.
Aşadar, Scrisoarea III, o vibrantă expresie a patriotismului eminescian, conţine idei sociale şi politice.






Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica