referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Romanul de analiza psihologica

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Primul roman psihologic din literatura noastră este inspirat dintr-o întâmplare reală. Emil Rebreanu, născut la 17 decembrie 1891, fratele scriitorului şi subofiţer în armata austro–ungară, a fost spânzurat la Ghimeş pe data de 14 mai 1917 când încerca să dezerteze pe frontul românesc. În 1920 Liviu Rebreanu face o călătorie la Ghimeş şi descoperă mormântul fratelui său...

Varianta Printabila 


1 Lăzăruc Dana
Clasa a X-a E

ROMANUL  DE  ANALIZĂ  PSIHOLOGICĂ


    Primul roman psihologic din literatura noastră este inspirat dintr-o ntmplare reală. Emil Rebreanu, născut la 17 decembrie 1891, fratele scriitorului şi subofiţer n armata austro–ungară, a fost spnzurat la Ghimeş pe data de 14 mai 1917 cnd ncerca să dezerteze pe frontul romnesc. n 1920 Liviu Rebreanu face o călătorie la Ghimeş şi descoperă mormntul fratelui său. Astfel, această călătorie şi o fotografie l determină să scrie romanul  „Pădurea spnzuraţilor”. Fotografia respectivă n care era reprezentată o pădure de spnzuraţi n spatele frontului austriac dinspre Italia a văzut-o n anul 1918 la un prieten cnd mergea la o conferinţă de pace.
    „Pădurea spnzuraţilor” este romanul unei conştiinţe, un roman al dilemelor tragice, un roman psihologic, care deschide un drum larg prozei psihologice romneşti. Mai precis, „Pădurea spnzuraţilor” este romanul  clarificării unei conştiinţe. Scrierea are şi valoarea unui roman realist, n care ne oferă o imagine realistă a primului război mondial.
    Pe fundalul evenimentelor tragice din primul război mondial, tnărul Apostol Bologa, romn din Transilvania integrată pe atunci n Imperiul Austro–Ungar, trăieşte o experienţă cu implicaţii existenţiale, n limitele ei noţiunile: viaţă, moarte, iubire, datorie, Dumnezeu, suferinţă şi izbndire şi schimbă conţinutul.
    Rebreanu şi realizează eroul prezentndu-i viaţa la nivelul a două timpuri: trecutul nfăţişat prin retrospectivă asupra copilăriei şi adolescenţei personajului şi, prezentului cupriznd partea ultimă a vieţii, aceea n care, mustrat lăuntric de partea de vină pe care o avea n condamnarea lui Svoboda, Bologa se ndreaptă şi el spre spnzurătoare. Cauza dramei lui Apostol Bologa este obiectivă, deci şi ea este justificată psihologic, prin comportamentul eroului, ea devine şi o problemă de psihologie socială. Moartea devine astfel o izbăvire căci absolvă eroul de orice posibilă mustrare de conştiinţa şi de aceea Apostol Bologa o aştepta cu seninătate.
    Apostol Bologa, ca personaj literar este conceput n cea mai modernă viziune, corelată cu cea a romanului european. Prin psihanaliză a impus o imagine n straturi suprapuse, a psihicului individual spre forme psihice colective (cele trei straturi „sinele”, „eul” şi „supraeul”). Psihanaliza s-a preocupat de energiile ce zac n stratul din afund şi de modul cum instanţele superioare le cenzurează şi le convertesc.
  
1  Procesul de conştiinţă al personajului ncepe chiar n clipa execuţiei lui Svoboda, cnd Bologa simţi ca „flacăra din ochii condamnatului i se prelingea n inimă ca o imputare dureroasă”. Ulterior, bravnd din nevoia de a le demonstra celor din jur şi mai ales lui, juste sentinţe la care subscrise, personajul conferă faptul că ncrederea i se clatină. De altfel, ntlnirea cu Klapka joacă un rol important n evoluţia sufletească a lui Bologa şi după ce primul i destăinuie motivele mutării sale pe frontul rusesc, o ură l va face pe locotenentul romn să vadă altfel războiul. Se conturează ncă de pe acum, marea dramă a lui Bologa: nonconcordanţa ntre teoria sa despre patrie şi realitatea crudă a războiului.
    Adevărata trezire a conştiinţei etnice a tnărului romn se petrece atunci cnd este nştiinţat că peste cteva zile, divizia lui va fi mutată pe frontul din Ardeal. Gndul dezertării i se infiltrează n minte mai nti nebulos, ca o posibilitate, pentru a deveni hotărre atunci cnd generalul i refuză mutarea pe un alt front.
    Dinamica trăirilor sufleteşti ale eroului este urmărită şi n timpul a două evenimente cheie. Primul  l-a constituit discuţia cu un prizonier neamţ adus la Lunca şi interogat, Apostol Bologa serveşte ca interpret iar cuvintele prizonierului, „dar romn ca dumneata”, i trezesc n suflet nevoia adncă de disculpare. n aceste condiţii, dezertarea constituie una dintre formele posibile de izbăvire, singura pe care o vede.
    Al doilea eveniment este convocarea lui Bologa la comandamentul diviziei, pentru a face parte din curtea marţială ce urma să condamne nişte ţărani acuzaţi de spionaj. Drumul făcut cu maşina spre comandament constituie una dintre cele mai bune descrieri ale romanului. Conştiinţa dilată ceea ce vede ochiul, nct cei şapte ţărani spnzuraţi sunt multiplicaţi la nesfrşit, iar drumul capătă proporţii incredibile puţin mai trziu, copleşit de impresia asemănării spnzuraţilor cu Svoboda. Ziua faustiană a lui Bologa ncepuse şi, pentru a nu mai ncheia un pact cu diavolul ncearcă să dezerteze, n aceeaşi noapte, pe frontul romnesc, dar este prins, judecat şi condamnat. Autorul urmăreşte cu o rară forţă de penetraţie psihologică ultimele ore ale existenţei personajului: nvălmăşirea gndurilor, renunţarea la apărare, drumul pnă la locul execuţiei, momentele n care condamnatul nu-şi recunoaşte propriul nume scris pe cruce, pnă la lumina apoteotică  din final, izbucnită n ochii lui Bologa, odată cu primele raze ale soarelui, ca ntr-o nouă  Geneză n care Omul este proiectat pe fundalul Universului.
    „Pădurea spnzuraţilor” este construită n ntregime pe schema unei obsesii. Aceasta se instalează n inconştient odată cu asistarea la scena spnzurării lui Svoboda: n momentul morţii, o lumină mare i se răspndeşte pe figură. Din acea clipă lui  Bologa i este sete de lumină, aceasta devine „glas” al neamului către personajul care se ndreaptă ca un halucinant. Ulterior, avnd misiunea de a distruge un reflector din zona inamicului, Bologa şi simte sufletul sfşiat pentru că pierduse „dezmierdarea razelor tremurătoare”. După ce reflectorul este spart, imaginea luminii l ridică pe cel ucis la dimensiunile divine.
    Chemarea neamului se mai aude o dată n clipa sosirii la locul execuţiei sale cnd, ridicnd ochii vede lucirea albă a spnzurătorii n care „se desluşea ceva straniu”.
    Criticii literari au văzut n acest roman prima realizare remarcabilă a prozei psihologice romneşti.
    Ca şi Dostoievscki, Rebreanu analizează trăirile sufleteşti ale omului n clipa trecerii n nefiinţă, de data aceasta, sub lumina răsăritului către care se ndreaptă „nsetaţi” ochii condamnatului, el devine un nou Crucificat, dobndind iertarea.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica