referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Doina - creatie folclorica

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Poezia “Doina” se include în volumul Poezii adunate ÅŸi îndreptate de Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicată în 1852. CreaÅ£ia lirică, populară, în versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă de sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă. Ca orice creaÅ£ie folcloricăţi aceasta are caracter oral, anonim, tradiÅ£ional, sincretic ÅŸi traditional.Ca o formulă specifică doinei este cea de început: “Doină, doină cântec dulce”, sau o structură poetică exclamativă, vizînd legătura omului cu natura...

Varianta Printabila 


1 Poezia “Doina” se include n volumul Poezii adunate şi ndreptate de Vasile Alecsandri, culegere de folclor publicată n 1852.
    Creaţia lirică, populară, n versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă de sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă.
    Ca orice creaţie folcloricăţi aceasta are caracter oral, anonim, tradiţional, sincretic şi traditional.
    Ca o formulă specifică doinei este cea de nceput: “Doină, doină cntec dulce”, sau o structură poetică exclamativă, viznd legătura omului cu natura.
    Apar astfel motive specifice cum ar fi: al comuniunii omului cu natura, al codrului, al dorului. Sentimentele dominante sunt exprimate sub forma unui monolog sau al unui dialog cu elementele naturii.
    Lirismul oscilează ntre tristeţe şi speranţă. Tehnicile specifice doinei sunt: vocativele, repetiţiile, verbele la imperativ, exclamaţiile şi interogaţiile.
    Procedeele artistice specifice sunt: invocaţiile retorice, personificările, paralelismele, epitetele, comparaţiile şi inversiunile.
    Titlul denumeşte una din cele mai frumoase şi mai dragi creaţii populare romneşti.
    Creaţia lirică, doina exprimă sentimente de dragoste ale romnului faţă de această creaţie specifică neamului romnesc.
    Aceasta la nsoţit pe romn n toate momentele decisive ale vieţii, versurile mngindu-i sufletul şi alinndu-i tristeţea n momente de restrişte, vibrnd de bucurie n clipele sale de fericire. Această creaţie lirică debutează cu cu o repetiţie asociată cu un epitet expresiv, cu o formulă de adresare: “Doină, doină cntec dulce”. Viersul ei vrăjit ncntă pe oricine şi-l ţine n loc, ipresionndu-l prin vitalitate şi pasiune(“viers de foc”): “Cnd te-aud, nu m-aş mai duce!; Cnd răsuni, eu stau pe loc!”.
Rotaţia anotimpurilor e transpusă n universul ei sensibil: bucuria la venirea primăverii o dată cu renaşterea naturii(“Eu cnt doina pe afară, / De mă-ngnd cu florile     /Şi privighetorile“), dar şi tristeţea la venirea iernii ce viscoleşte. Cnd romnul cnta doina lngă vatră (“Eu cnt doina-nchis n casă, / De-mi mai mngi zilele, / Zilele şi nopţile”).
La venirea primăverii, romnul  şi simte sufletul tresărind la cntecul tumtos al doinei haiduceşti (“Frunza-n codru ct nvie, / Doina cnt de voinicie”). Apare aici un motiv specific al acestei creaţii literale folclorice: comuniunea strnsă dintre om şi natură.
    Doina reprezintă chiar sufletul romnului, căci suspinul şi şoapta ei i dau bucuria de a trăi, nfruntnd soarta ( Doina cnt, doina şoptesc, /Tot cu doina vieţuiesc”). Repetiţiile “doina” şi enumeraţiile: “zic”, “şoptesc”, “vieţuiesc”, precum şi epitetele “cntec dulce” , “viers cu foc” amplifică varietatea sentimentelor faţă de această creaţie cu caracter oral, anonim, tradiţional, sincretic şi sincretic. Totodată repetiţiile şi enumeraţiile: De mă-ngnd cu florile     /Şi privighetorile“ amplifică ideea de timp ndelungat de cnd doina a apărut n viaţa romnului.
Enumeraţia personificărilor este procedeul artistic fundamental din această poezie.
    Ca tehnică specifică se observă folosirea exclamaţiilor realizate prin vocative: “Doina, doina,”
    Enumeraţia verbelor la indicativ: “zic”, “şoptesc”, “vieţuiesc” aduc versul doinei mai aproape de sufletul omului.
    Subiectivismul este accentuat de folosirea verbelor şi pronumelui de persoana I: aud, m-aş duce, stau, cnt, mngi .
    Subiectivismul dă muzicalitate versurilor amplificată de elementele prozodice: rima mperecheată, ritmul trohaic, măsura scurtă, de 7-8 silabe.
    Argumentele aduse demonstrează că această operă lirică, populară, n versuri, ce exprimă confesiv cea mai bogată gamă de sentimente umane: dragoste, ură, jale, revoltă este o doină.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica