referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Rugaciune - Octavian Goga

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Volumul Poezii din 1905, care se deschide cu poezia Rugăciune, este o evocare lirică a satului transilvănean. Satul lui O. Goga, robit de veacuri, tînjeste după libertate socială ÅŸi demnitate natională. Poetul dă glas pătimirii unui neam îmbătrînit într-o expresie dureroasă, părăsit de doruri si răzvrătiri neîmplinite; vestind credinÅ£a in alte vremuri, de infricoÅŸate izbăvite.

Varianta Printabila 


1 O. Goga - Rugaciune

    Volumul „Poezii” din 1905, care se deschide cu poezia Rugăciune, este o evocare lirică a satului transilvănean. Satul lui O. Goga, robit de veacuri, tnjeste după libertate socială şi demnitate natională. Poetul dă glas pătimirii unui neam mbătrnit ntr-o expresie dureroasă, părăsit de doruri si răzvrătiri nemplinite; vestind credinţa in alte vremuri, de infricoşate izbăvite.
    Mulţi dintre  poeţii noştri şi-au sintetizat, n una sau mai multe poezii, cele mai preţioase din concepţiile lor despre artă şi rolul ei n societate. n mod demonstrativ, Goga publică şi el n fruntea primului său volum de versuri, care cuprind de astfel piesele de rezistenţă ale creatiei sale, un vibrant manifest literar ce defineste cu pregnanţă caracterul propriei inspiratii. ntelesul l deducem din modalitatea compunerii metaforice a versurilor, sintetizat in tilul poeziei. Titlul poeziei, cuvntul rugăciune, implică sensul de mplorare, de rugă fierbinte, stăruitoare, izvortă dintr-un suflet răscolit de durere, dintr-o deznădejde care cere linişte. Sensul acesta se descoperă chiar din prima strofă cnd poetul deprimat, dezorientat, obosit şi avnd senzatia de gol psihic rosteşte invocaţia poetică care impresionează prin gestul de umilintă ce insoţeşte ruga: „Eu cad neputicios, stăpne, / n fata strălucirii tale, / Eu n genunchi spre tine caut: / Părinte: - ornduie- mi cărarea”.
    Cauza zbuciumului sufletesc, pentru care cere ndurare poetul, o aflăm din strofele următoare: Coplesit de doruri, de ispite si de patimi - care sunt ale omului - , strigătul de durere al umilitilor vietii „cu umeri grbovi de povară”, i mustră constiinta. n numele acestora ar vrea poetul să nteleagă taina lumii, farmecul vieţii, ce-nsemnă dragoste şi ură, cntec şi lumină.
    Poet cetăţean, temperament impetuos, Goga respinge poezia frămntărilor mărunte, sterile, opunndu-i „Cntarea pătimirii noastre”, a colectivităţii din care face parte. Dorind să se smulgă din haosul ispitelor intime, care-i tulbură „izvorul din care sufletul s-adapă” , cere să i se ndrepte văzul „n veci spre cei rămasi n urmă”. Braţul lui să fie narmat cu „tăria urii şi-a iubirii”, Să-şi alunge patimile personale, iar „de durerea astor inimi / nvaţă-mă pe mine-a plnge”. Poetul şi asumă responsabilitatea unei arte n care să plngă nu rostul lui, ci jalea unei lumi, durerea mulţimilor, a celor care „gem umiliti n umbră”; poezia are „glas”; n glasul ei să cnte, cu rezonanţe grave, rostul nemplinit al lumii, răzvrătirea robilor din veacuri.Numai astfel poezia poate fi „cntarea pătimirii noastre”.
    După un evident crescendo al sentimentului său de totală dăruire, momentul suprem se defineşte n finalul poeziei: „n suflet seamănă-mi furtună, / Să-l simt n matcă-i cum se zbate, / Cum tot amarul se revarsă / Pe strunele nfiorate; / şi cum sub bolta lui aprinsă, / n smalţ de fulgere albastre. / ncheagă-şi glasul de aramă: / Cntarea pătimirii noastre.”
    Acest crez literar devine realitate artistică n volumul Poezii si n multe productii din volumele următoare. Construit pe o amplă invocaţie, discursul poetic se organizează potrivit cu simtămintele poetului.
    Lexicul este evocator, desprins parcă din tezaurul cărtilor bătrnesti, ntr-un context voit popular, cu termeni biblici, uşor arhaici. Forţa expresivă a limbajului poetic, cu totul particular in poezia romnească, rezultă din ncărcătura metaforică inedită, răscolitoare, a unitatilor lexicale mai vechi, desprinse din vorbirea obisnuită (istovit, cale, neputincios, ornduie-mi cărarea, ispite, se adapă, povata, taina, rădeste, zvonul, rostul, ostenite, ursitei, truda, doruri, leacuri).
    Alături de determinări  ca prăpăstii, fulgere, patimile, viforul, furtună, strunele, smalt, glasul de aramă, sau alături de verbele: se desfac, cad, să-mi tulbure, sădeste, dă-mi, alungă, fringe, a plnge, să plngă, gem, se zbate, se revarsă, aceste epitete potenţează tonalitatea fundamentală a poeziei, profund răscolitoare.
    Poetul foloseste si numeroase metafore-simbol: „n drum mi se desfac prăpastii / şi-n negură se-mbracă zarea; / Dă-mi viforul n care urlă ; Si gem robiile de veacuri; / In suflet seamănă-mi furtună / Să-l simt n matca-i cum se zbate / Cum tot amarul se revarsă / Pe strunele nfiorate”.
    Toate laolaltă: cuvinte străvechi, pline de semnificatie , epitete care  creează stări de profundă afectivitate, metafore cu adnci rezonante si forta semnibilizitoare, n deplină consonantă cu ideile si năzuintele poetului fac din Rugăciune cel mai vibrant manifest literar cunoscut n poezia romnească.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica