referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Fratii Jderi - Mihail Sadoveanu

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Izvoare: La crearea trilogiei „Fraţii Jderi” s-a pornit de la un material artistic şi documentar - cronica lui Ureche şi „O samă de cuvinte” a lui Neculce, „Descrierea Moldovei” de Cantemir, dar scriitorul a avut în atenţie şi scrierile lui Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu, Iorga, în care era glorificat Ştefan cel Mare...

Varianta Printabila 


1 Mihail Sadoveanu
Fratii Jderi - epopee a domniei lui Stefan cel Mare


Izvoare: La crearea trilogiei „Fraţii Jderi” s-a pornit de la un material artistic şi documentar - cronica lui Ureche şi „O samă de cuvinte” a lui Neculce, „Descrierea Moldovei” de Cantemir, dar scriitorul a avut n atenţie şi scrierile lui Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu, Iorga, n care  era glorificat Ştefan cel Mare. n ţesătura romanului apar şi fire din memoria folclorică: recunoaştem motive preluate din balade populare („Toma Alimoş”, „Corbea”, „Chira Chiralina”, „Şerb sărac”, „Gruia lui Novac”) ori din basme precum şi elemente de mitologie păgnă şi creştină. La acestea se adaugă documentele aflate n arhivele din Veneţia, şi picturile de la Voroneţ, pentru care au pozat oamenii măriei-sale - vezi Apus de soare de  Delavrancea.
    Romanul istoric „Fraţii Jderi” evocă epoca domniei lui Ştefan cel Mare ntre anii 1469 şi 1475, fiind considerată o epopee, un amplu poem epic care povesteşte fapte eroice, mpletind datele istorice cu produsele ficţiunii şi ale legendei.
    Tema: de astfel unică pentru toate romanele sale istorice este aceea a luptei pentru libertatea naţională şi socială a poporului văzută n strnsă legătură cu evoluţia ţării Moldovei.
Scrisă n anii maturităţii, după alte evocări istorice, ntr-o perioadă de puternică instabilitate politică, socială şi culturală, n anii dinaintea ultimului război mondial şi n timpul acestuia, pentru autor Moldova din veacul al XV-lea condusă de mintea genială şi braţul tare al lui Ştefan cel Mare reprezintă o epocă de echilibru şi putere. Este epoca maximei stabilităţii a statului moldovenesc sub domnia lui Ştefan cel Mare. Fără să rezolve desigur contradicţia socială fundamentală a feudalismului, aceea dintre şerbi şi exploatatorii lor, Ştefan cel Mare a adus o relativă pace internă prin aşezarea temeinică a unei puteri centrale antiboiereşti, alcătuită din elemente care sprijineau domnia. n felul acesta, epoca evocată de Sadoveanu este epoca pregătirii şi nceperii luptei pentru asigurarea independenţei de stat, prin scuturarea vasalităţii faţă de turci, stare n care se afla Moldova de la predecesorul său Petru Aron .
Trilogia „Fraţii Jderi” este alcătuită din romanele „Ucenicia lui Ionuţ (1935), Izvorul-alb (1936) şi Oamenii Măriei sale fiind un roman epopeic simbolic pentru că ne găsim n faţa att a destinului individual ct şi cel colectiv, investite cu sensuri simbolice.
Ucenicia lui Ionuţ - Volumul I - este un roman al cunoaşterii primitive, empirice, al credinţelor n mituri şi n minuni, al iniţierii, pentru că Ionuţ intră ucenic la ucenicia armelor din poruncă domnească spre a nvăţa cum să devină ostaş adevărat.
    Intriga complicată şi imprevizibilă, situaţiile epice limită, culoarea locală ce contribuie n bună măsură la realizarea tonalităţii, dau, evident, impresia de roman istoric, unde ntlnim formule ale romanului de aventuri practicate de Walter Scott şi Al. Dumas.
    Hramul Mănăstirii Neamţ, cu care se deschide primul volum este un spectacol ceremonial ce are rolul de a sublinia măreţia voievodului şi unitatea dintre acesta şi mase. n acest moment intră n scenă Ionuţ Jder şi Nechifor Căliman. Din povestea bătrnului staroste, plină de umor, aflăm despre războiul lui Ştefan „cu această ţară fără rnduială”, unde poruncesc „mulţi stăpni”. Acum se conturează vechiul conflict domnitor-boieri.
    Facem apoi cunoştinţă cu familia lui Manole - Păr Negru al cărui feciori sunt cu toţii nchinaţi slujbei domneşti: Simion-comis şi el; Nicoară - călugăr care sub anteriul monahal poartă arme; Cristea al doilea comis aflat sub influenţa frumoasei Candachia, Damian-neguţător la Liov dar „ochiul deschis al domnitorului” peste hotare, Ionuţ - mezinul este chemat n slujbă domnească.
    Intriga se nvrteşte, mai ales n jurul tentativei nereuşite a lui Gogolea Pogonat de a-l răpi pe Catalan. Armăsarul domnesc are nsuşiri magice. n el este concentrată puterea voievodului.
    Arhimandritul Amfilohie şi părintele Timotei sunt dascăli vestiţi de la care Ionuţ are multe de nvăţat. Numită „bildungsroman”, „Ucenicia lui Ionuţ” este deocamdată un roman al inocenţei. Candoarea tnărului erou este reliefată mereu de către Nechifor Căliman, care l numeşte „mnz”. Tnărul cunoaşte şi prima criză erotică. Dragostea pentru jupniţa Nasta, de la Ionăşeni, l determină să trădeze frăţia de cruce cu Alexăndrel-Vodă - fiul domnitorului. Are prilejul să-şi treacă examenul de oştean adevărat, prin lupta vitejească cu duşmanii lui Vodă, salvnd viaţa fiului domnesc. Ionuţ dovedeşte că este format ca oştean n timpul luptei contra tătarilor cnd l ajută pe Simion să captureze pe fiul lui Mamac Han. Apoi, cum se ntmpla frecvent n acele vremi, are loc o ieşire n pradă a tătarilor n urma căreia cade n robie jupniţa Nasta  - prima dragoste a lui Ionuţ.
    Evadarea necugetată din cadrul familial este pnă la urmă pentru Ionuţ o călătorie cognitivă - temă epopeică şi ea n roman. Aflnd că jupniţa Nasta a fost vndută unui serai, Ionuţ de unul singur se duce s-o scoată din minile turcilor n chiar cetatea lor bine apărată. Dar jupniţa, pentru care a fost ntreprinsă ntreaga acţiune eroică nu se mai află printre cei vii, deoarece preferase să se arunce n apă dect să cadă n mna turcilor.
    Volumul următor - Izvorul - Alb este romanul cunoaşterii magice. n această carte se nmulţesc credinţele mitice care sunt ntărite şi prin dimensiunea monumentală şi fantastică conferită, unor supuşi ai domnitorului cum ar fi fraţii Căliman, feciorii starostelui Nechifor Căliman; Onofrei (Sfarmă - Piatră) şi Samoilă  (Strmbă - Lemne). Cetatea Neamţ este locul de recluziune al lui Ionuţ Jder, un topos unde recunoaştem tema exilului existenţial al individului , condiţie necesară reintegrării sociale a inocentului.
    Jitnicerul Neculăieş Albu o răpeşte pe Maruşca, fiica lui Iaţco Hudici şi dragostea trzie a lui Simion. Expediţia recuperatoare la Volcineţ, n Polonia, ntreprinsă de fraţii Jderi este un episod eroic şi cavaleresc şi n acelaşi timp de pedepsire a unor duşmani ai domitorului. Spectacolul căsătoriei lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, urmaşă a vechilor Comneni, reţine prin ceremonialul ce participă la realizarea culorii de epocă.
    Nucleul narativ al volumului, unde Ştefan cel Mare apare n primplan, este scena vnătorii de la Izvorul Alb. Din nou faptul real este proiectat n mit. Vnătoarea domnească devine un ritual de iniţiere. Pelerinajul domnesc ilustrează motivul căutării - al soluţiilor de mplinire a unui destin individual - al domnitorului şi altul colectiv - al Moldovei. Domnul este exploratorul şi pentru a lămuri sensurile prezentului şi viitorului este necesară contopirea cu trecutul care se realizează prin confundarea n elementul naturii. Călăuză n această călătorie este legendarul bour. Observăm că la Sadoveanu natura nu este decorativă. Omul intră n corespondenţă cu natura, el este ncadrat cosmologic. Iniţierea n cel mai nalt grad n tainele naturii o ntlnim la mag sau la nţelept. Un astfel de tip uman este schivnicul de la Izvorul Alb (peşteră este loc al meditaţiei), dar adevăraţi magi sunt şi cuviosul Nicodim, arhimandritul Amfilohie Şendrea ,dar şi Ştefan cel Mare, care preia semnificaţia unor aspecte ale cosmosului şi le aplică n planul guvernămntului.

1 Oamenii Măriei sale, cel de-al treilea volum al trilogiei Fraţii Jderi, este un roman al cunoaşterii raţionale. Dacă primele două volume alcătuiesc o cronică de familie, avnd n vedere provizoriul, viaţa  de toate zilele, fiind n acelaşi timp şi o cronică socială, care analizează procesul alcătuirii unei noi societăţi, n Moldova, bazată pe rnduială şi dreptate, ultimul volum este mai ncărcat de istorie, este o frescă a ntregii Moldove, care se ntăreşte pentru războiul cu turcii. Romanul urmăreşte evenimentele petrecute ntre 1474 şi 15 ianuarie 1475, cnd a avut loc lupta de la Podul  nalt.
    E povestită n acest volum căsătoria lui Simion Jder, ridicat mai nti la rangul de postelnic, cu Maruşca, pe care tnărul o aduce din casa părinţilor ei, la Timiş sunt prezentaţi apoi n roman căpitanii luaţi prizonieri de Ştefan n lupta cu Radu cel Frumos, de la curtea căruia Ştefan răpise pe Domniţa Voichiţa cu fiica sa domniţa Maria. Sunt menţionate de asemenea cultura, rafinamentul, fineţea şi virtuţile unor oameni ai lui Ştefan la curtea domnească. Scriitorul realizează de asemenea caracterizări de sinteză asupra vieţii ntregului popor supus vicisitudinilor vieţii. Este urmărită viaţa şi grijile comisoaiei. Ilisafta privind căsătoria mezinului Ionuţ, dar ştirile cele mai alarmante sosesc de la Brăila şi din Balcani. Informaţiile din raialele turceşti arată că turcii pregăteau un nou război contra Moldovei. n scopul unei informări precise, Ionuţ a fost trimis de Ştefan Vodă să aducă veşti de peste Dunăre din Grecia şi de la muntele Athos, iar aventurile sale pe drumurile de spionaj sunt prezentate cu mult aplomb. Aflăm astfel despre ntlnirea şi sfatul lui Ionuţ cu nţeleptul şi viteazul său frate, cuviosul Nicodim, despre trecerea peste munţi n Transilvania şi apoi n Ţara Romnească, n tovărăşia lui Gheorghe Botezatul Tătarul, ca şi multe peripeţii din  inima imperiului turcesc. Ele dau o notă romantică  acestui episod, ncheiat cu alte noi fapte de eroism prin supunerea şi decapitarea unor boieri trădători cum sunt jupn Mihu şi Agapie Ciornuhut. nsăşi dreptatea lui Ştefan este confirmată ca necesară de către oamenii din popor. Acum se vădeşte şi rolul adevărat al călugărului nebun Stratonic, slujbaş secret al lui Ştefan. Apreciind credinţa şi valoarea trudei lui Ionuţ Jder, Ştefan i dăruieşte cu moşie, i dă comanda unor steaguri şi-l ncredinţează să primească alături de Ştefan Meşter pe solii Papei şi Veneţiei, ajunşi n trg la Roman, unde era ncă pe vremea Ringalei o episcopie papistaşă. n frunte cu episcopul Tarasie, alaiul de primire uimeşte pe solii Apusului mai ales prin ordinea desăvrşită, seriozitatea şi disciplina oştenilor din unităţile aduse pentru protocol.
    La mirarea şi ntrebările oaspeţilor, li se răspunde că aceşti ostaşi sunt „Oamenii Măriei sale “(nsuşi titlul romanului), care servesc pe Ştefan Vodă, fără plată, de buna lor voie, n scopul apărării patriei. Era un lucru neobişnuit n acele vremuri, mai ales n Apus. Este prezentată apoi  primirea  solilor apuseni la curtea domnească din Vaslui, cu obiceiurile şi părerile oaspeţilor despre viaţa moldovenilor. Adevărate pagini de monografie cuprind n continuare informaţiile despre răzeşii din Ţara de Sus, despre călăreţii moldoveni, despre petrecerile lor sau despre răzeşii din Ţara de Jos.
    Romanul se ncheie cu lupta de la Podul - nalt, unde Ştefan cel Mare a obţinut o răsunătoare victorie, cu pierderi grele nsă din rndurile ”oamenilor măriei sale”. Morţi sunt Manole Păr - Negru, Simion Jder, bătrnul Căliman şi fiul său Samoilă pe care nsuşi Ştefan cel Mare i plnge alături de ntreg nordul. Ceilalţi eroi, ca şi Ionuţ Jderi, se ndreaptă spre mplinirea datoriilor faţă de viaţă, faţă de Ştefan cel Mare. Dar lacrimile pentru morţii dragi nu ştirbesc munca pentru apărarea n continuare a ţării, a celor rămaşi n viaţă. nsuşi Ştefan dictează scrisorile diplomatice n care vesteşte biruinţa  şi noul pericol, mai mare, pentru care cere ridicarea ntregii creştinătăţi.
    Descrierea luptei se realizează n trei momente fiind realizată de către scriitor cu o artă regizorală perfectă; pregătirea luptei, desfăşurarea şi sfrşitul ei. n realizarea tabloului luptei de la Podul - nalt se recurge la procedeul amplificării epopeice obţinut prin comparaţii şi hiperbole. Compoziţional ntregul pasaj al descrierii este realizat prin alternarea imaginilor de la o tabără la alta. Sadoveanu depăşeşte dimensiunile evenimentului istoric, proiectndu-l n fantastic, ceea ce justifică substituarea urdiei prin imaginea unui balaur cu multe capete. Scena confruntării  cu balaurul se repetă canonic, de-alungul ntregului text căpătnd astfel o funcţie compoziţională de relaţie ntre cele trei părţi ale acesteia. Mesajul patriotic, dimensiunea romantică localizarea temporală stau toate sub imperiul persoanlităţii lui Ştefan, care mişcă direct şi indirect forţele angajate n luptă.
    Epoca lui Ştefan cel Mare este situată la limita dintre fantastic şi real, ntre mit şi istorie, istorie şi legendă. Ştefan este mitizat. El are pecete pe braţul drept şi legămnt sfnt, calul lui este năzdrăvan, iar părintele lui l-a nchinat la muntele Athos, ca să-i stăpnească pe păgni. Domnul este apropiat de oamenii lui, dar cnd ncruntă din sprncene ngheaţă toţi. Este drept şi cinstit şi puterea sa se sprijină pe oamenii măriei sale aleşi cu grijă n rnduiala ce o instaurează n ţară. Sadoveanu vede n Ştefan, la fel ca Nicolae Iorga, pe cel „mai cinstit şi cel mai harnic domnitor, straşnic la mnie şi senin n iertare”; dar, n acelaşi timp i menţine ntr-o aură de legendă, prin felul n care se răsfrnge n conştiinţa celorlalte personaje, prin poveştile şi ntmplările evocate, prin crearea unei atmosfere menită parcă să-l nalţe deasupra celorlalţi. Ştefan cel Mare este un om al Renaşterii, un iluminist. De multe ori, postura sa de personaj absent l ridică la puterea de forţă coordonatoare a realităţii. nfăptuieşte ordinea n planul uman dar şi la nivel cosmic. Are calitate de mag, de nvăţat dar şi atributele eroului, pentru că transmite un sens universului. Este, un personaj justiţiar instaurnd n Moldova siguranţa şi spiritul dreptăţii.
    Mijloacele limbii folosite de Sadoveanu
Remarcăm n special arhaicitatea textului care rezultă din construcţii sintactice cronicăreşti şi din muzica domoală a cuvntului ales cu grijă, pentru funcţia lui evocatoare. Lexicul arhaic are funcţia unui element de sugestie, la care putem adăuga cuvinte din universul caracteristic armatei moldoveneşti sau turceşti. ntlnim construcţii perifrastice cronicăreşti, construcţii metaforice, construcţii arhaice şi lexic folosite cu sens figurat, folosirea perfectului compus care exprimă acţiuni de scurtă durată şi de mare frecvenţă dar care dinamizează acţiunea. ntlnim de asemenea schimbarea frecventă a diatezelor, alternarea perfectului simplu cu prezentul indicativ şi punctarea naraţiunii cu formă reflexivă. Procedeele sintaxei poetice, concretizate n enumerări l ajută pe Sadoveanu să detalieze bătălia n momentele ei fundamentale. La acestea mai adăugăm prezenţa unor fricative şi siflante ca ş, s, z, ţ sau a unor vibrante  ca  r  care  dau efect sonor cuvintelor dar contribuie şi la impresia auditivă sub care este concepută bătălia.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica