referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ion Luca Caragiale

Categoria: Referat Romana

Descriere:

La 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale, lângă Ploieşti, se năştea cel care avea să devină marele cronicar satiric al epocii sale.Pe mama lui, o chema Ecaterina Caraboa, pe tatăl său Luca Caragiale,iar pe sora lui, Elena. Micul Ion Luca a zburdat până a fost dat la şcoală, prin poienile pădurii mănăstireşti, din apropierea casei...

Varianta Printabila 


1        Copilăria lui Ion Luca Caragiale

       La 30 ianuarie 1852, n satul Haimanale, lngă Ploieşti, se năştea cel care avea să devină marele cronicar satiric al epocii sale.Pe mama lui, o chema Ecaterina Caraboa, pe tatăl său Luca Caragiale,iar pe sora lui, Elena.
       Micul Ion Luca a zburdat pnă a fost dat la şcoală, prin poienile pădurii mănăstireşti, din apropierea casei.

               Anii de şcoală

       n 1859, Caragiale merge la şcoală.Primele nvăţături le primeşte de la preotul Marinache, parohul bisericii Sfntul Gheorghe din Ploieşti.Ion urmează cursul primar (clasele a II-a pnă la a V-a) la Şcoala domnească nr.1 din oraşul său natal. Fără prea multă bătaie de cap şi rvnă după distincţii, dar prevăzut cu putere de asimilare şi memorie, Ion Luca reuşeşte al treilea, premiant cu coroniţă, primind ca premiu, cărţi.
       Scriitorul şi va aminti cu recunoştinţă de nvăţătorul său din clasa a III-a, Bazil Drăgoşescu.
        Mai trziu, se produce un eveniment covrşitor, care a rămas adnc săpat n inima lui Ion, şi anume, vizita domnitorului Cuza la Ploieşti, cand acesta din urmă a intrat  n clasa lui Bazil.
        1864-1867 Ion frecventează gimnaziul Sf.Petru şi Pavel din Ploieşti.
        n 1868, Luca, instalat cu mama lui la Bucureşti, probabil n casa lui costache Caragiali, nepotul devine elev al clasei de declamaţie şi mimică a acestuia, la Conservator.n toamna anului 1868 l cunoaşte pe Mihai Eminescu, pe atunci sufler n trupa lui Mihail Pascaly.Poetul, n vrstă de 16 ani, i-a făcut o impresie puternică.După mulţi ani şi va aminti cu emoţie de acest nceput al prieteniei lor.
         
            nceputul anilor lui publicistice şi literare

      1876-1877, Luca este corector la ziarul liberal “Unirea democratică”.Din august pnă n septembrie, mpreună cu Frdric Dam, scoate ziarul “Naţiunea romnă”.n 1877 scoate “Calendarul claponului”.Tot n decembrie ncepe să publice n “Rpmnia liberă”, articolele care compun: “O cercetare critică asupra teatrului romnesc”.         
      n anul 1870, tnărul Ion Luca Caragiale e numit copist la Tribunalul Prahova şi cunoaşte lumea micilor funcţionari, cu dramele şi meschinările ei, lume care-i va anima n special “momentele”.
           Dar, dincolo de experienţa de viaţă cştigată, meseria de copist nu-i place şi Caragiale lucrează, succesiv, n calitate de corector şi colaborator la diferite ziare, apoi ca traducător de piese la Teatrul Naţional.
Debutul său literar l-a făcut la revista “Ghimpele”, unde colaborează cu  versuri şi proză satirică pnă n anul 1875.Caragiale mai colaboreaza la revista “Convorbiri literare” si ziarul “Telegraful”.El scoate revista umoristică “Claponul”, pe care o redactează singur, n anul 1877.n februarie 1878, solicitat de Eminescu, Ion Luca ncepe să lucreze n redacţia ziarului conservator “Timpul”, unde strălucitul trio e completat de Ioan Slavici.Pe 26 mai 1878, Luca  participă la şedinţele “Junimii”, care se ţineau acasă la Titu Maiorescu.
      
             

                Piese de teatru, momente, schiţe, povestiri

           Anul 1879 marchează “lovitura de teatru” pentru afirmarea sa literară: apare n “ Convorbiri literare” comedia “O noapte furtunoasă” a cărei reprezentare pe scena Teatrului Naţional a fost ntreruptă, datorită reacţiei violente a unui public care se recunoaşte n personaje.
          Caragiale deschide astfel seria capodoperelor sale care l consacrau ca cel mai de seamă reprezentant al dramaturgiei romneşti.Un an mai trziu a scris “Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, n care ridiculiza teama de revoluţie a “politicienilor” de cafenea şi pasenţe, ajunşi n decreptitudine.
           Colaborează ntre timp la ziare, iar n 1881-1882 funcţionează, ca şi Eminescu, n calitate de revizor şcolar.
           Peste doi ani, n 1884, are loc prima reprezentare a piesei “O scrisoare pierdută”, ascuţită satiră la adresa politicienilor vremii.Cu “D-ale carnavalului”, premiată la un concurs al Teatrului Naţional n 1885, se ncheie ciclul comediilor.Ultima piesă, drama “Năpasta”, a fost inspirată din lume satului.
           După 1890, activitatea de creaţie a lui Caragiale se orientează ndeosebi spre genul satiric scurt, realiznd celebrele sale “Momente”, precum şi o parte din nuvele.
           Spre deosebire de comedii, momente şi schiţe, unde comicul e suveran, nuvelele se constituie ca un teritoriu aparte, n care se interferează elementul comic cu cel tragic.
           Tonul, preocupările şi tehnica acestora amintesc de dramaturgul Caragiale.O parte din nuvele abordează zonele psihologiei (“O făclie de Paşte”), celelalte precum “Cănuţă om sucit”, “Abu-Hassan”, “Calul dracului”, fiind construite prin mpletirea strnsă a fantasticului cu umorul.Ion Luca Caragiale a scris de asemenea nuvela “Două loturi”.
            n anul 1893, mpreună cu publicistul şi scriitorul Anton Bacalbaşa , scoate revista “Moftul romn”, n care şi publică schiţele.n 1894, mpreună cu George Coşbuc şi Ioan Slavici, Caragiale scoate revista “Vatra”.Tot n acest an, dramaturgul este pentru scurt timp, patron al “Berăriei Academice” .
            n 1896, colaborează cu articole la diverse publicaţii, ca “Lumea veche”, “Ziua”, “Adevărul”.n acelaşi an, tipăreşte volumul “Schiţe uşoare”.Pe 14 aprilie 1896 e redactor al săptămnalului “Epoca literara”, anexă a ziarului “Epoca”.
            Caragiale a creat numeroase schiţe: (“D-l Goe”, “Vizită” etc.).



           n 1905, scriitorul Ion Luca Caragiale se stabileşte definitiv la Berlin.ncepe să lucreze la comedia “Titircă, Sotirescu & C-ie”, n care urmau să apară personaje din “O noapte furtunoasă” şi “O scrisoare pierdută”.
           n anul 1910,apare ultimul volum dat la tipar de scriitor: “Schiţe nouă”.n 1911, Ion colaborează la ziarul “Romnul” din Arad şi ia parte la diverse manifestări ale romnilor transilvăneni.
          9-22 iunie 1912, scriitorul moare subit n locuinţa sa de la Berlin.n noiembrie 1912, corpul nensufleţit al lui Caragiale e adus n ţară şi nmormntat la cimitirul Şerban-Vodă.

             
1 “ O scrisoare pierdută”

       Anul 1884 rămne nscris n istoria literaturii noastre cu cifre de aur, marcnd un punct de altitudine maximă n dramaturgia romnească.n seara zilei de 13 noiembrie a acelui an, Teatrul Naţional din Bucureşti a reprezentat pentru prima dată comedia “O scrisoare pierdută”, n interpretarea unei echipe de actori foarte talentaţi, cei mai mulţi tineri, care, aproape fără excepţie, au dat deplină satisfacţie spectatorilor şi autorului.
            Prin comedia “O scrisoare pierdută” , dramaturgia romnească a făcut saltul ce a nscris-o pe orbita marii literaturi universale.
      Primii interpreţi ai rolurilor principale au fost:
      -Constantin Nottara (Ştefan Tipătescu)
      -Ion Pascu (Agamemnon Dandanache)
      -Ioan Petrescu (Zaharia Trahanache)
      -Alexandru Catopol (Tache Farfuridi)
      -Iancu Niculescu (Nae Caţavencu)
      -Ştefan Iulian (Ghiţă Pristanda)
      -Mihail Mateescu (Cetăţeanul turmentat)
      -Aristizza Romanescu (Zoe Trahanache)
    
                  “O noapte furtunoasă”

       Comedia “O noapte furtunoasă” a apărut pe scenă pe 18 ianuarie 1879.
       Interpreţi ai comediei:
      -“Jupn Dumitrache Titircă Inimă-Rea”(căpitan n garda civică)
     -“Nae Ipingescu” (amic politic al căpitanului)
     -“Chiriac” (om de ncredere a lui “Dumitrache”)
     -“Spiridon”(băiat bogat n casa lui “Titircă”)
     -“Rică Venturiano”(arhivar la o judecătorie de ocol,publicist)
     -“Veta”(consoarta lui “Jupn Dumitrache”)
     -“Ziţa” (sora “Vetei”)   

                “Conul Leonida faţă cu reacţiunea”
 
       Această piesă de teatru este de fapt o farsă.Ea a apărut  n anul 1880 şi nfăţişează mic-burghezul liberal ale cărui opinii politice,  nu sunt altceva dect simple simulacre ale unor idei democratice, ca n esenţă mentalitatea lui Leonida.
       Interpreţi ai acestei piese de teatru:
       -“Conul Leonida” (pensionar, 60 de ani)
       -“Coana Efimiţa” (soţia lui, 56 de ani)
       -“Safta” (slujnica lor)

              “D-ale carnavalului”
    
         Comedia “D-ale carnavalului”  a fost elaborată şi jucată in cursul anului 1885, primind şi un premiu n cadrul concursului organizat de conducerea Teatrului Naţional.
         Interpreţi ai comediei:
        -“Nae Girimea” (frizer şi subchirurg)
        -“Iancu Pampon”
        -“Mache Razachescu” (i se mai spune şi “Crăcănel”)
        -“Un candidat de la percepţie”
        -“Iordache”
        -“Un ipistat”
       -“Didina Mazu”
       -“Miţa Baston”
       -“Un chelner”
       -“O mască”
       -“Măşti,public, sergenţi de noapte”


            “Năpasta”

       Drama “Năpasta”  s-a reprezentat la 3 februarie 1890, fără să se bucure de o primire bună din partea publicului.Caragiale surprinde n această Năpasta, un episod dramatic din viaţa satului de atunci.Deşi drama lui Caragiale nu ne nfăţişează un conflict social, nu lipseşte elementul puternic de critică socială.
       Interpreţi ai dramei “Năpasta”:
     -“Dragomir” (crciumar)
     -“Gheorghe” (nvăţătorul satului)
     -“Ion” (ocnaş)
     -“Anca”(soţia lui “Dragomir”)
     - cţiva oameni
 
 
  
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica