referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Dezvoltarea psihica a copiilor din casele de copii

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

În rezultatul cercetărilor psihologice a preşcolarilor şi şcolarilor mici (Dubrovina I.), care se educă în casele de copii, au fost evidenţiate dereglări specifice în dezvoltarea sferelor intelectuală şi motivaţională...

Varianta Printabila 


1 DEZVOLTAREA PSIHICĂ A COPIILOR DIN CASELE DE COPII
 
 
 
Casele de copii ocupă un loc deosebit n sistemul educaţiei sociale a copiilor de vrstă preşcolară. Aceste instituţii reabilitare de nsănătoşire – educare au menirea de ai nlocui copiilor familia, de a crea condiţii n care copilul, lipsit de atenţia şi dragostea mamei s-ar dezvolta normal, corespunzător vrstei.
Această lucrare, dedicată analizei particularităţilor dezvoltării psihice a copiilor orfani, reflectă problemele principale a dezvoltării copiilor n instituţiile specializate, atitudinea statului faţă de ei, precum şi diferenţele şi specificul privind instruirea şi educarea acestor copii, depistarea precoce a deficienţilor n dezvoltare şi multe alte probleme, ai căror rezolvare depinde de mediul familial (n cazul unei adopţii) sau social n care nimereşte copilul, competenţa specialiştilor care lucrează cu copiii.
Cere a fi subliniat faptul că copiii orfani, n ceea ce priveşte dezvoltarea lor psihică, diferă mult de semenii săi, care sunt educaţi n cadrul familiei, tempoul dezvoltării lor este ncetinit. Dezvoltarea şi sănătatea lor se caracterizează printr-un şir de particularităţi calitative negative, care se observă pe parcursul tuturor perioadelor copilăriei – ncepnd cu vrsta preşcolară mică la adolescenţă.
Copilul, care este educat şi crescut n afara familiei, pe parcursul tuturor perioadelor de dezvoltare a societăţii a constituit un fenomen negativ  şi nenatural. Unii copii devin orfani n urma decesului părinţilor, alţii sunt orfani, avnd părinţi degradaţi, alcoolizaţi – cei, care sunt privaţi de drepturile părinteşti de către lege. Anume această categorie de părinţi se ntlneşte n majoritatea cazurilor copiilor instituţionalizaţi (circa 80% de copii orfani din cei 13662 din republică / datele anului 1995/). Majoritatea lor rămn uitaţi chiar şi de rudele apropiate, şi astfel sunt privaţi de posibilitatea de a ieşi dincolo de porţile orfelinatului.
n Casele de copii sunt instituţionalizaţi copiii, care de la naştere au fost plasaţi n leagăne, cei din familiile problematice şi copiii abandonaţi. Ca urmare, n aceste  instituţii pentru copii preşcolari şi şcolari se desfăşoară o muncă educativă care ncearcă să le ofere copiilor  un climat asemănător celui din familie şi să organizeze procesul instructiv – educativ asemănător cu cel din grădiniţele şi şcolile de masă. Aceasta presupune sarcini deosebit de complicate, ţinnd seama, mai ales de complexele de frustrare şi alte tulburări psihice generate de lipsa căldurii materne la vrste foarte mici, de atmosfera de insecuritate la care au fost supuşi, şi care cu oricte eforturi, nu pot fi niciodată, pe deplin, compensate.   
n rezultatul cercetărilor psihologice a preşcolarilor şi şcolarilor mici (Dubrovina I.), care se educă n casele de copii, au fost evidenţiate dereglări specifice n dezvoltarea sferelor intelectuală şi motivaţională. Ele se manifestă prin reţinere (sau lipsă) a dezvoltării la copii a gndirii abstracte, care cere elaborarea unui plan intern al acţiunii, ceea ce duce la creşterea treptată a dificultăţilor n acumularea materialului de studii, care presupune n fiecare an creşterea cerinţelor faţă de capacitatea de a acţiona pe plan intern.
Copilul, care creşte n condiţiile instituţiilor de tip nchis, n afară de alte deficienţe, nu are formată capacitatea de a comunica. Contactele sunt superficiale, neuroziforme şi rapide; copilul cere atenţie şi o refuză n acelaşi timp, trecnd la agresivitate sau la ndepărtare pasivă.
Pentru toţi copiii, care se educă n instituţiile de tip nchis, sunt caracteristice devieri n comunicare cu oamenii maturi. Pe de o parte, la ei este pronunţată necesitatea n atenţie şi atitudine pozitivă din partea adulţilor, n căldură, alinare şi contacte emoţionale. Iar pe de altă parte – o insatisfacţie totală a acestei necesităţi: cauza fiind un număr mic de adresări din partea adulţilor către copii (cu 4 – 10 ori mai puţine, dect n cazul semenilor, educaţi n familie), nivel jos n cadrul acestor contacte de adresări personale, intime, sărăcia emoţională şi de conţinut (care n majoritatea cazurilor este ndreptată asupra reglementării comportamentului), un schimb des de adulţi, care se află n preajma copilului, transferul copiilor dintr-o grupă n alta. Analiznd cauzele, care determină apariţia unor disfuncţii n relaţiile adult – copil n Casele de copii, am putea stabili următoarele aspecte (Damian I.):
*carenţe grave n pregătirea profesională pentru acei ce lucrează n instituţii de ocrotire a copilului;
*lipsa unei motivaţii intrinseci pentru activitatea cu copiii instituţionalizaţi;
*incapacitatea de a realiza o empatie a copiilor cu care se află n relaţie;
*gruparea se face fără a se ţine cont de simpatia faţă de educator, simpatii personale evidente, relaţii fraterne;
*absenţa unui climat ambiental motivant pentru educaţie;
*absenţa unei reale comunicări adult – copil.     
Obiectivul general al activităţilor instructiv – educative dintr-o astfel de instituţie de ocrotire trebuie să aibă drept coordonantă esenţială – compensarea carenţelor educative a copiilor n vederea asigurării unei flexibilităţi n adaptarea socială.   
Copilăria este acea perioadă, cnd  se formează caracteristicile fundamentale a personalităţii, care asigură la rndul lor, stabilitatea psihică, orientările morale pozitive asupra oamenilor, vitalitate şi capacitatea de a-şi pune şi de a urma un scop.

1 Pentru ca copilul să se simtă confortabil pe plan emoţional, este nevoie de condiţii speciale care i formează mediul nconjurător, sănătate fizică, caracterul comunicării interpersonale, succesele lui individuale. Cu părere de rău, aproape n toate tipurile de instituţii, n care sunt educaţi copiii orfani, şi copiii părinţii cărora au fost privaţi de drepturi părinteşti, mediul de trai este foarte sărac. Analiza problemei copiilor orfani a dus la nţelegerea faptului, că condiţiile, n care trăiesc aceşti copii, frnează dezvoltarea lor intelectuală şi modifică personalitatea.
Vrsta preşcolară – perioada de vrstă foarte importantă. Procesul de “includere” n viaţa “omenească” introduce transformarea copiilor din organisme biologice n membrii deplini a societăţii şi capătă un caracter ndreptat social. Cu interesele, dorinţele, acţiunile unui copil preşcolar ncep să dirijeze normele şi valorile morale. Copilul ncearcă să conştientizeze locul său n sistemul de relaţii cu adulţii, la el se formează autoconştiinţa personală. La această vrstă jocul cu subiect pe roluri devine o activitate dominantă, n care apare orientarea copilului n sensurile interrelaţiilor oamenilor şi a modelării lor.
n presă au nceput să apară articole despre viaţa n casele de copii şi şcoli – internate, conţinutul cărora mai mult se aseamănă cu cronica criminală: copiii sunt legaţi de paturi, sunt bătuţi, speriaţi – n acelaşi timp au ncetat să mai fie secrete sărăcia acestor instituţii şi lipsa lucrurilor nu se limitează la aceste fapte.  Trebuie de evidenţiat necesitatea măririi ngrijirii lor, apărării drepturilor copiilor, includerii depline n viaţa societăţii.
n abordarea acestei probleme pot fi evidenţiate 2 extremităţi, care pot fi caracterizate n felul următor: dintr-o parte, există păreri, conform cărora copiii din casele de copii sunt copii obişnuiţi, care nu diferă prin nimic de copiii din familii, şi că toate problemele legate de ei, pot fi rezolvate prin mbunătăţirea nivelului material de trai. Din altă parte – este răspndită ideea, conform căreia toţi copiii din casele de copii au mbolnăviri somatice şi psihice, care sunt generate de ereditate. Ambele puncte de vedere sunt corecte ntr-o anumită măsură.
n casele de copii majoritatea copiilor au părinţi, care au fost lipsiţi de drepturi părinteşti. Lipsirea acestor drepturi n 88% de cazuri este condiţionată de alcoolismul părinţilor, ceea ce nseamnă că din punct de vedere a sănătăţii psihice şi somatice, lund n consideraţie şi ereditatea şi decurgerea nefavorabilă a dezvoltării prenatale, copiii născuţi şi educaţi n astfel de familii formează “grupul de risc”. n 90% sunt răspndite dereglările sferei psihoneurologice şi la 10% se observă devieri n comportament de tipul sindromului psihopatiform sau a neurozelor.
Problemele, cu care se confruntă copii preşcolari aflaţi n instituţiile de tip nchis   (datele luate din rezultatul cercetărilor lui Damian I.), şi care pot fi privite att drept cauză ct şi efect al rezultatelor primite n urma cercetării noastre (şi care redau destul de clar caracteristicile esenţiale a copiilor orfani), sunt următoarele:
a)          afectivitate frustrată – ce poate fi considerată handicapul primar al majorităţii copiilor internaţi. Copilul caută să fie n preajma adulţilor (l prinde de mnă, i solicită atenţie, uneori insinund dureri de cap, etc.)
b)          maturizarea socială ncetinită  - copiii instituţionalizaţi au posibilităţi limitate de experienţă socială
c)          tulburări de comportament cu incidente organice – instabilitate psihomotorie şi afectivă, agresivitate
d)          tulburări de limbaj – constituie o particularitate a copiilor mai ales  la cei instituţionalizaţi de la 3 ani. Exceptnd carenţele educative ale familiei şi insuficienţa stimulării verbale n casele de copii, un număr nsemnat de tulburări de vorbire au drept cauză traumatisme psihice  sau deficienţe organice congenitale sau dobndite, fapt, ce necesită legarea tulburărilor de limbaj a copiilor şi de o evoluţie biologică deficitară
e)          comportament neurotic – ca expresie a neurozei stabilizate (cu predominare isterică)  şi alterările de personalitate din sfera psihozelor (cu predominarea schizofrenică).
Cercetările petrecute n multe ţări, constată faptul că n afara familiei dezvoltarea  copilului merge pe o altă treaptă şi la el se formează trăsături specifice de caracter, comportament, personalitate, despre care nu putem spune dacă ele sunt mai bune sau mai rele, dect la copiii obişnuiţi, pur şi simplu ele sunt altele. nsă particularităţile, ce ţin de sfera intelectuală nicidecum nu pot fi privite ca fiind “altele”, ele se află la un nivel  jos de dezvoltare şi cer a fi studiate şi corectate.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica