referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Cum gandim

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Daca este dificila întelegerea ansamblului de fenomene antrenate de gandire, vizualizarea prin rezonanta magnetica (MRI) indica o anumita "materialitate" a activitatii cerebrale , ce poate fi inregistrata. Prin intermediul MRI cerecetatorii pot urmari activitatea neuronilor activati de stimuli bine precizati...

Varianta Printabila 


1                             Cum gîndim



De mai multa vreme, oamenii de stiinta încearca stabileasca o legatura între activitatea cerebrala si activitatea mentala. Dar, în ceea ce priveste definitia gândirii, parerile sunt divergente. Cautarea si întelegerea modului in care functioneaza gandirea este cu adevarat o misiune imposibila?

Imaginati-va ca va aflati în sala de asteptare a unei gari, observand trecatorii în asteptarea trenului dumneavoastra. O puzderie de impresii se impun mintii dumneavoastra: acela este foarte grabit, celalalt pare tulburat de plecare. Va intriga un personaj foarte aproape de dumneavoastra. Ce profesie ar putea sa aiba ? Va imaginati chiar si viata sa... Culorile unui afis publicitar aflat intr-un plan mai indepartat va amintesc de momentele placute ale ultimei dumneavoastre vacante. In acest timp, câteva amintiri va revin în minte. Timpul trece repede. In sfarsit, trenul soseste si pune capat gândurilor dumneavoastra. Odata instalat in vagon, începeti sa va gânditi la expunerea lucrarii care urmeaza s-o sustineti ceva mai târziu.


O ACTIVITATE CARE NU SE OPRESTE
Ce-ati facut deci în timpul celor câteva minute ? Ati "gândit" ! Aceasta functie înglobeaza diverse activitati mintale: sa observi, sa judeci, sa deduci comportamente, sa-ti pui întrebari, sa-ti imaginezi raspunsuri, sa-ti amintesti, sa masori timpul care trece, sa alegi un loc sau sa reflectezi asupra unei probleme; toate acestea sunt tot atâtea manifestari ale gândirii. Aceasta releva emotii, credinte, o anumita cultura, o identitate, o judecata... Ea este însotita mai ales de o capacitate intuitiva, inerenta fiintei umane: constiinta de sine, de propriile reflectii, de actele sale si dorintele sale.

Astfel, în fiecare zi, se efectueaza milioane de operatii mentale, mai mult sau mai putin elaborate, mai mult sau mai putin constiente. Toate stiintele si filosofiile încearca sa elucideze misterul acestei productii masive si complexe. Neurostiintele sugereaza existenta unei legaturi între gândire si activitatea neuronala din creier. Studiul leziunilor cerebrale si progresele tehnicilor de vizualizare medicale au permis, în cursul ultimilor ani, localizarea anumitor centri cerebrali implicati în procesele mentale. Gratie tehnicilor neinvazive moderne, oamenii de stiinta au înteles cel mai bine cum reactioneaza creierul atunci când vorbim, ascultam muzica, calculam, memoram, ne împotrivim... Bernard Mazoyer, profesor la Universitatea din Caen, a aratat prin intermediul unei tehnici de vizualizare cerebrala (tomografia prin emisie de pozitroni) zonele corticale care sunt activate atunci când o persoana aude termeni concreti, cum ar fi "flamingo roz", sau termeni abstracti, de pilda "ipoteza". Ascultarea cuvintelor concrete provoaca emergenta imaginilor mentale: o întreaga retea cerebrala se activeaza antrenând puternic ariile occipito- parietale si frontale si, mai slab, un "centru al limbajului" situat în cortexul temporal. În schimb acest centru este stimulat intens de ascultarea cuvintelor abstracte, care necesita un efort de intelegere.

Pe de alta parte, Michel Habib, neurolog la CHU din Marsillia studiind victimele cu leziuni cerebrale, a constatat ca în urma distrugerii ganglionului bazal, o structura nervoasa profunda, pacientii sai devin apatici, lipsiti de motivatii si dorinte. Ei sunt indiferenti, inactivi, pierduti într-un fel de vid mental. Este ca si cum firul gândirii spontane, care la subiectul sanatos se deruleaza continuu, ar fi fost întrerupt.


LEZIUNILE FATALE
O alta leziune cunoscuta, aceea a unei mici regiuni a lobului temporal drept, se traduce prin incapacitatea oamenilor de a recunoaste figuri umane familiare. Daca aria lui Broca (situata in lobul frontal stang) este distrusa, victima poate sa piarda abilitatea utilizarii cuvintelor. Anumite regiuni cerebrale joaca un rol fundamental în organizarea, fixarea si reactualizarea informatiilor. Leziunile hipocampului antreneaza astfel grave tulburari de memorie. Toate aceste observatii indica faptul ca anumite regiuni ale creierului sunt implicate realizarea unor procese mentale particulare. Totusi, trebuie sa fim prudenti cu definirea gândirii, atunci când intentionam sa stabilim o legatura cu activitatea neuronala. Într-adevar, în functie de natura si scopul unui "gând" (perceptie, miscare mai mult sau mai putin voluntara, calcul mental, memorare de scurta durata, citirea unui document, emergenta a amintirilor, reverie...) diferite zone cerebrale sunt activate si asociate altor structuri. Creierul este o masina complexa, un labirint de neuroni asamblati într-o retea interminabila, o împletitura de "minicabluri ", de subansambluri si structuri mai întinse. El functioneaza într-o maniera globala, antrenând miliarde de conexiuni între mai multe regiuni cerebrale.

Daca este dificila întelegerea ansamblului de fenomene antrenate de gandire, vizualizarea prin rezonanta magnetica (MRI) indica o anumita "materialitate" a activitatii cerebrale , ce poate fi inregistrata. Prin intermediul MRI cerecetatorii pot urmari activitatea neuronilor activati de stimuli bine precizati. De exemplu, localizarea zonelor cerebrale activate de executia unui gest. S-a putut constata astfel ca, în general, anumite regiuni cerebrale sunt activate când miscarea este doar imaginata (reprezentare mintala a unei activitati motrice). Cu toate acestea, nu putem sa indicam cu precizie care sunt modalitatile de producere a excitatiei sau inhibitiei neuronilor din zona cerebrala studiata.

Dupa neurobiologul Jean-Pol Tassin, profesor la Collége de France si director la Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala (INSERM), gândurile observatorului din gara sunt produsul a doua procesari cerebrale diferite.

Prima, releva reactia automatizata si inconstienta corespunzatoare activarii structurilor cerebrale profunde; este vorba de o procesare "analogica". A doua este de fapt o operatie "cognitiva", care permite observatorului sa analizeze anumite informatii si care conduce la aparitia gândirii constiente.


SCHELETUL PSIHICULUI
Pentru a judeca si evalua ceea ce ne înconjoara, a fost nevoie sa cunoastem si sa recunoastem mediu înconjurator. Perceptia unei fetze zâmbitoare presupune ca am priceput deja conceptul de fatza ,indiferent ca ea este neteda sau ridata, rotunda sau colturoasa, plasata în umbra sau acoperita de par. Este valabil si pentru expresia de bucurie, pe care o descifrezi, cu conditia sa o fi întâlnit deja.

Pentru sugari, insa, sarcina este dificila: ei trebuie sa învete sa identifice, sa diferentieze si sa numeasca o multime de concepte. Pe masura ce copilul asimileaza realitatea, este inmagazinata o paleta considerabila de "imagini interne" : figuri, locuri, obiecte, mirosuri si culori... El memoreaza de asemenea, un mare numar de strategii elementare sau complexe, construite sub influenta mediului in care traieste; învata sa rezolve atat problemele de ordin fizic (de ce corpul acesta cubic nu intra în aceasta forma rotunda ?) cat si pe cele de natura psihica (care este comportamentul optim pentru a obtine ceva intr-un timp mai scurt ?).

Încarcate emotional, aceste imagini si strategii sunt stocate progresiv în anumite "rezervoare" care constituie un fel de schelet al psihicului. Aceste rezervoare n-au o localizare precisa în creier. Ele rezulta din maniera specifica de dispunere a neuronilor, care se combina într-o retea din ce în ce mai complexa pe masura ce copilul creste. Reactualizate cu fiecare experienta noua, ele formeaza soclul personalitatii si vegheza la maturizarea unui sistem de gândire. La acest nivel intervine procesarea analogica, care intra în joc de fiecare data când exista o legatura între ce se observa si reprezentarea stocata într-un rezervor. De exemplu, daca va aflati in fata unei situatii care seamana mult cu o problema pe care ai rezolvat-o altadata, veti urma aproape aceeasi cale pentru a o solutiona: in acest caz ati facut un rationament prin analogie.

Sa ne imaginam ca observatorul nostru din gara face o eroare de interpretare, interpelând un necunoscut, luându-l drept unul dintre amicii lui. Aceasta confuzie provine dintr-o procesare analogica foarte rapida, care nu i-a permis sa deosebeasca figura noua de pe peron, de cea care este cunoscuta si stocata în memorie.


1 Calatorul din gara a detectat o legatura în aceasta asemanare, ceea ce l-a indus în eroare. In mod inconstient, el a efectuat o procesare rapida (100 - 300 ms.) si automata a informatiei, fara sa evalueze cu adevarat situatia. Intersectându-se cu un alt calator, acelasi personaj trecea fara sa fi fost remarcat, pentru ca nu corespundea caracteristicilor specifice stocate în rezervoarele primului.

În general, noi putem sa traim aceleasi situatii si sa reactionam diferit în functie de continutul depozitelor noastre... Activând aceste depozite într-o maniera semiconstienta, procesarea de tip analogic suscita aparitia rapida a gandurilor si comportamentelor unice - marcate adesea de stereotipuri socioculturale si arhetipuri umane.

Cu toate acestea, sistemul analogic nu este suficient pentru a explica toate dimensiunile activitatii mentale, cu deosebire gândurile mai elaborate. Revenind la experienta erorilor de recunoastere a figurilor, diferentierea figurilor se realizeaza prin efort cognitiv si dureaza de la câteva secunde la mai multe minute "Seamana cu el, dar nu este cel pe care îl cunosc". Observatorul a constatat o nepotrivire între imaginea stocata într-un rezervor si caracteristicile fetei necunoscutului. El a inregistrat informatia si a comparat-o cu inventarul figurilor cunoscute, intelegând în cele din urma ca este vorba de o asemanare, el îsi corecteaza eroarea si decide: "Nu-l cunosc".

In fata imprevizibilului, mai mult sau mai putin complicat si stresant, formulam solutii mai mult sau mai putin performante, ca în fata unei probleme de matematica pe care trebuie sa o rezolvam rapid. Procesele cognitive permit evaluarea si criticarea unei situatii, ceea ce nu se intampla in cazul procesarii de tip analogic. In functie de maturizarea sistemului nostru de gândire si de maniera în care sunt constituite rezervoarele noastre, inventam si testam strategii rezolutive in situatii reale de viata. Prin aceasta noi dam un sens lumii înconjuratoare, fara de care am fi înghititi de inconerenta informatiilor de tip analogic. În legatura cu acest subiect, Jean-Pol Tassin a avansat ideea genezei psihozei dintr-o slabiciune a procesului cognitiv în raport cu cel analogic, ceea ce face ca subiectul sa fie aruncat in confuzie.

Toate aceste operatii cognitive se produc gratie activarii neurotransmitatorilor, care modifica structurile analogice. Ce sunt neurotransmitatorii si care este rolul lor in desfasurarea optima a procesarilor cognitive ? Supusi unor modificari permanente, generate de schimbarile mediului in care traim, organismul elaboreaza raspunsuri adaptative de natura fiziologica (cum ar fi reglarea temperaturii interne). In mod asemanator, noi reflectam provocarile psihologice si sociale din mediul socio-cultural, ceea ce provoaca elaborarea si aplicarea unor strategii si comportamente mai mult sau mai putin adecvate.

Trei neurotransmitatori, numiti "mediatori" sunt implicati în aceste reactii adaptative, detectând si modulând stimulii: noradrenalina, serotonina si dopamina indeplinesc o functie de echilibrare. Situate în trunchiul cerebral, ele activeaza intr-o maniera difuza una sau alta dintre structurile nervoase, în functie de natura si complexitatea evenimentului.


CHIMIA CONSTIINTEI
Sa luam un exemplu: un telefon va trezeste dimineata devreme. Un târâit, al doilea, al treilea... Încet, încet, va treziti dintr-un somn profund. Întelegeti în sfârsit ca zgomotul acela strident este foarte real si ca trebuie sa ridicati receptorul.

Care a fost actiunea mediatorilor chimici? Noradrenalina a permis trezirea atentiei si detectarea din ceata a târâitului de telefon. Serotonina intervine pentru minimalizarea alertei, in scopul protejarii sistemului nervos de agresiunile bruste; ea a permis celui trezit din somn sa integreze zgomotul, sa se obisnuiasca cu el si sa controleze situatia. Cât priveste dopamina, ea efectueaza o munca de sinteza grupând datele noradrenalinei si ale serotoninei. În functie de starile interne ale subiectului si de evenimente externe care i se întâmpla, ea da "unda verde" pentru declansarea unui comportament.


UCENICIE PERMANENTA
Mediatorii chimici interactioneaza constant cu mediul si se adapteaza la tot felul de stimuli. Fara interventia lor (care provoaca tratamentul cognitiv), observatorul din gara nu ar fi fost in stare putut nici sa sa descopere informatiile si nici sa le evalueze.

Actiunea mediatorilor nu se opreste aici: la fiecare noua experienta, ei stimuleaza si modifica "rezervoarele", stocând în ele informatii multiple si variate. Daca observatorul intra în gara pentru prima data, nimic nu i se va parea cunoscut. Dar daca va merge pentru a cincea oara , el va fi obisnuit cu acest univers, cu toate colturile, cu mirosurile, cu aspectul sau. Evaluand progresiv domeniul, el si-a fabricat, intr-un fel, un "rezervor" model , o schema a garii. Astfel, fiecare individ îsi construieste gândirea în functie de rezervoarele pe care le detine si de tipul de procesare pe care îl utilizeaza. In lipsa acestei retroactiuni si fara acest du-te vino permanent între cele doua tipuri de procesare, creierul nu va poseda dinamismul si maleabilitatea ce caracterizeaza manifestatrea activitatii mentale.

Ulterior, Jean-Pol Tassin a extins modelul si asupra modului in care se produc visele. În timpul somnului profund, mediatorii sunt în repaus, în timp ce rezervoarele sunt activate, în mod deosebit acelea alimentate de evenimentele din cursul zilei precedente. In opinia sa, modelarea unui vis nu este altceva decat o activare brusca a neurotransmitatorilor; acestia declansand la randul lor, în mod automat, prelucrarea cognitiva. Acest fapt permite transformarea continutului cognitiv haotic din rezervoare într-o "povestire" coerenta. Mediatorii sunt activati în timpul unei treziri bruste, provocate de un târâit de telefon. Trei târâituri sunt, se pare, suficiente pentru ca cel care doarme sa se trezeasca. Pentru cateva momente, acestea se amesteca cu visul, integrându- se instantaneu în "scenariul" oniric.

Este gândirea produsa de materia cerebrala ? În fata variabilitatii comportamentelor si a imensei subiectivitati care-i conduc pe oameni, filosoful Bernard Andrieu de la Universitatea Bordeaux II, se intreaba daca se pot defini starile mentale doar prin unghiul fiziologic si daca pot fi reduse la o suma de neuroni. Miliardele de neuroni care alcatuiesc creierul nostru ne permit cu certitudine sa presupunem ca exista o determinare cerebrala în mecanismele mentale, dar pare foarte dificil sa determinam ce se ascunde în spatele întregii gândirii, a credintelor, regulilor, moralei, imaginatiei... Bernard Andrieu estimeaza ca modelul elaborat de Jean-Pol Tassin pune mai curând în evidenta o gândire dinamica, functionala, care ramâne totusi expresia mecanica a prelucrarii informatiilor. Dincolo de acest "mecanism", misterul gândirii inca persista...


 asistent universitar Cornel Laurentiu Mincu
 (traducere si adaptare dupa Science et Vie, nr. 969, iunie 1998)
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica