referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Atentia

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Înseamnă capaciatea subiectului de a deplasa atenţia de la un obiect la altul în intervale cât mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetărilor este de o şesime de secundă...

Varianta Printabila 


1                          ATENTIA



Este  foarte greu  de dat o definiţie exactă a ceea ce numim noi atenţie.
n literatura de specialitate  găsim numeroase definiţii ale atenţiei din care reiese că a fi atent nseamnă ntr-un fel a te nchide faţă de lumea exterioară, spre a te focaliza asupra a ceea ce te interesează.
Def: Atenţia este un act de selectare psihică activă prin care se realizează semnificaţia, importanţa şi ierarhizarea unor evenimente, obiecte şi fenomene care ne influenţează existenţa (acordăm atenţie lucrurilor care ne interesează şi o menţinem prin scopul urmărit).
Def: Este procesul psihic de orientare selectivă, de concentrare a energiei psihonervoase asupra unor obiecte, nsuşiri sau procese, menite să conducă la sporirea eficienţei activităţii psihice, cu deosebire a proceselor cognitive.
Unii autori nsă pun sub semnul ntrebării aceste definiţii ale atenţiei sub aspectul ei selectiv, ca focalizare asupra unei activităţi particulare n detrimentul celorlalte, considernd că atenţia este un concept multidimensional.
Cea mai importantă caracteristică a atenţiei este, n mod incontestabil n opinia tuturor specialiştilor selectivitatea. Dacă un fapt, o idee, un stimul verbal prezintă interes pentru o persoană, generează trăiri afective, aceste stări motivaţional-afective vor orienta şi susţine atenţia cu uşurinţă şi pe perioade lungi de timp. Orientarea atenţiei spre anumiţi stimuli este concomitentă cu inhibarea altor stimuli, realizndu-se astfel un fenomen de filtraj senzorial şi de organizare, de autoreglare a energiei psihonervoase.
Suntem „bombardaţi” de milioane de stimuli şi totuşi, doar unii ne atrag atenţia şi anume aceia  care au legătură cu cele trei ntrebari fundamentale din viaţa noastră, cei care ne agresează securiatea,  cei care ne stimulează sexul sau  cei care fac parte din dialogul nostru cu Eternitatea. Dar există şi stimuli neconştienţi care ne atrag atenţia involuntar. ntrebarea care se pune este următoarea „Care dintre  aceste stimuli ne vor atrage atenţia ?”. Răspunsul se poate da cu ajutorul principiului dominaţiei lui Uhtonski, care spune că, dacă sunt mai mulţi stimuli cel mai puternic va focaliza atenţia noastră.
Deci atenţia asigură o funcţie de selecţie: printre stimulii care ne „bombardează” organismul, unii beneficiează de un tratament prioritar, care se traduce printr-o facilitare a percepţiei lor, de alegerea şi de producerea unor răspunsuri adecvate, alţii sunt parţial sau total ignoraţi.



Atenţia este  un atribut al celorlalte procese psihice. Dacă se asociază cu percepţia, atunci aceasta va fi mai clară, precisă şi completă. Dacă se asociază cu memoria, atunci aceasta va fi mai bogată, fidelă, trainică. Dacă se asociază cu gndirea şi imaginaţia, atunci acestea vor fi mai eficiente, profunde şi creatoare.
Atenţia este necesară , este o condiţie a reflectării conştiente eficiente, este un proces psihic, dar şi un proces de cunoaştere.
Dacă inteligenţa este considerată o funcţie psihică complexă care asigură ntr-o formă superioară adaptarea ntre organism şi mediu, atenţia este un factor activ al investigării mediului nconjurător, cu efecte favorabile asupra activităţii de cunoaştere.


 CARACTERISTICILE SAU CALITĂŢILE ATENŢIEI:
nsuşirile pozitive ale atenţiei care facilitează desfăşurarea  optimală aactivităţii sunt:
    STABILITATEA ATENŢIEI:
nseamnă menţinerea un timp mai lung a orientării şi concentrării psihonervoase asupra aceluiaşi fapt sau aceleiaşi activităţi. E influenţată de proprietăţile stimulului,  de complexitatea şi natura activităţii şi nu n ultimul rnd de motivaţia subiectului. Un obiect cu structură simplă şi nemişcat ne reţine atenţia foarte puţin timp.
    CONCENTRAREA (INTENSITATEA) ATENŢIEI:
nseamnă mobilizarea intereselor şi eforturilor mntr-o anumită direcţie n funcţie de semnificaţiile stimulilor, paralel cu inhibarea acţiunii unor factori perturbatori.
Gradul de concentrare e dependent de mulţi factori dintre care amintim: interesul subiectului  pentru acea activitate şi rezistenţa lui la factorii perturbatori. Se  poate măsura prin rezistenţa la factori perturbatori, n special la zgomot.
    VOLUMUL ATENŢIEI:
Adică cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan n planul reflectării conştiente este limitat. Volumul  mediu este de 5-7 elemente.
    FLEXIBILITATEA SAU MOBILITATEA ATENŢIEI:
nseamnă capaciatea subiectului de a deplasa atenţia de la un obiect la altul n intervale ct mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetărilor este de o şesime de secundă.
    DISTRIBUTIVITATEA ATENŢIEI:
Este proprietatea care vizează amplitudinea unghiului de cuprindere simultană n planul conştiinţei clare a unei diversităţi de fapte , procese, manifestări. Adică capacitatea de a sesiza simultan nţelesul mai multor surse de informaţii. S-a constatat faptul că distribuţia e totuşi posibilă cnd mişcările sunt puternic automatizate şi informaţiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care este atent la o mulţime de lucruri n acelaşi timp: el urmăreşte linia orizontului, cadranele, ascultă informaţia din căşti etc.)




1.    ATENŢIA ŞI MECANISMUL EI      NEUROFIZIOLOGIC

Orientarea activităţii psihonervoase, caracterul selectiv al reflectării sunt rezultatul formării n scoarţa cerebrală a unei zone de excitabilitate optimă. Din această cauză obiectele şi fenomenele aflate n centrul atenţiei sunt reflectate cu o deosebită precizie şi acurateţe. S-au analizat şi fenomenele vasomotorii n timpul desfăşurării atenţiei concentrate de mare intensitate şi s-a constatat un nivel crescut al activităţii cerebrale (modificări respiratorii, cardiace şi motorii).    
Principala formaţiune implicată n realizarea atenţiei este sistemul reticulat. Formaţiunea reticulată pregăteşte cortexul si căile senzoriale pentru a răspunde adecvat la un stimul. Relaţiile dintre formaţiunea reticulată şi cortex au fost modelate de Sokolov (1963), pentru a explica reflexul de orientare. Reflexul de orientare este un conglomerat de modificări neurofiziologice şi comportamentale, care apar cnd organismul este confruntat cu un stimul nou şi semnificativ din punct de vedere motivaşional. Această mobilizare are componente  sonato-motrice (reflexul pupilar sau n cazul perceperii stimulilor auditivi ntoarcerea capului spre sursa sonoră), componente vegetative (modificări ale  pulsului, respiratorii,   reacţii cardiace:    vaso-dilataţie la   cap   şi
vaso-constricţie la extremităţi), componente senzoriale (are loc o creştere a sensibilităţii analizatorilor), componente electro-encefalografice, componente biochimice, att la nivel celular ct şi la nivel cortical.
Pe plan cortical vorbim despre excitaţie şi inhibiţie, iradiere, concentrare, inducţie reciprocă, activitate biochimică a celulei.
De fapt ntregul organism participă la realizarea atenţiei.


2.    FORMELE ATENŢIEI

Clasificarea atenţiei este foarte vastă şi se poate face după numeraose criterii. Cea mai uzuală clasificare este după natura reglajului. Astfel distingem atenţia involuntară şi atenţia voluntară.
Atenţia involuntară este declanşată de stimuli interni şi externi şi constă n orientarea, concentrarea neintenţionată, declanşată spontan şi fără efort voluntar. Atenţia involuntară poate fi atrasă de mediul exterior, ca urmare a organizării particulare a cmpului perceptiv n care apare un obiect detaşat din ansamblu. Această formă a atenţiei o ntalnim şi la animale. Există cteva calităţi ale stimulilor care pot provoca, pot capta atenţia involuntară: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, apariţia sau dispariţia bruscă, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este n general de scurtă durată menţinndu-se atta vreme ct durează acţiunea stimulilor care o provoacă.
Atenţia voluntară se caracterizează prin prezenţa intenţiei de a fi atent şi a efortului voluntar de a-l menţine. Deci această formă de atenţie depinde n mare măsură  de individ şi de motivaţiile sale. Fiind autoreglată  n mod conştient atenţia voluntară este superioară att prin mecanismele verbale de producere, ct şi prin implicaţiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizează prin orientarea intenţionată spre obiectul atenţiei, selectivitate n funcţie de scop şi creşterea efortului psihic. Atenţia voluntară este esenţială pentru desfăşurarea activităţii, dar datorită consumului energetic sporit, a intervenţiei oboselii se poate menţine pe o perioadă relativ scurtă de timp.
Mobilizarea şi concentrarea atenţiei voluntare se poate menţine cu ajutorul cuvntului care măreşte valoarea semnalizării unor stimuli, cuvntul orientează atenţia.
Aceste două forme ale atenţiei sunt conexate ntre ele, existnd grade de trecere a uneia n cealaltă. De exemplu nvăţarea ncepe cu atenţia voluntară, apoi apare interesul, plăcerea de a nvăţa, atenţia treptat devenind involuntară.
Atenţia habituală sau postvoluntară este o formă superioară de manifestare a atenţiei, fiind o atenţie specializată, bazată pe obişniunţe şi se formează prin educaţie, pentru că atenţia se poate educa.
Psihologul francez Theodule Ribot deosebeşte două tipuri de atenţie, cu totul distincte una de alta, dar care n mare corespund celor două forme ale atenţiei mai sus amintite, şi anume atenţia involuntară şi cea voluntară. Acestea sunt: atenţia spontană (naturală) şi atenţia voluntară (artificială). Cea dinti formă , neglijată de majoritatea psihologilor, este forma naturală, primitivă, veritabilă a atentiei. Cea de-a doua este un rezultat al educaţiei, al antrenamentului.
Th. Ribot susţine că atenţia spontană este singura care există att timp ct educaţia nu intră n acţiune. Atenţia este un dar al naturii, repartizată inegal de la un individ la altul.  Puternică sau slabă, are drept cauză stările afective.
Omul nu dă atenţie n mod spontan, dect lucrurilor care l interesează, l ating, i produc o stare plăcută, neplăcuta ori mixtă. Natura atenţiei spontane la o persoană relevă caracterul acesteia sau cel putin tendinţele sale fundamentale. Ne arată dacă avem de-a face cu un spirit frivol, banal, mărginit, deschis, profund. Ribot dă exemplul unei portărese care n mod spontan dă atenţie brfelor; pictorul este atras de un frumos răsărit de soare; geologului i atrag atenţia nişte roci, n care omul obişnuit nu vede dect nişte pietre.
Atenţia voluntară sau artificială n opinia lui Th. Ribot este un produs al trebuinţei, apărut odată cu progresul civilizaţiei, artei, al educatiei, al antrenamentului.  si găseşte condiţiile de existenţă n atenţia spontană. Atenţia voluntară s-a născut sub presiunea trebuinţei şi odată cu progresul inteligenţei. Ea este un aparat de perfecţionare şi un produs al civilizaţiei.
Subliniind faptul că atenţia voluntară este rezultatul educaţiei, Ribot propune ca mijloc de formare trei direcţii: prima, n care educatorul, profesor şi părinte, se bazează pe sentimente (teamă sau tandreţe şi simpatie, curiozitate, interes şi atracţie faţă de recompensă); cea de-a doua se referă la ambiţie, interes practic şi datorie, iar cea de-a treia se referă la faptul că atenţia se dezvoltă şi se ntreţine prin deprinderi şi exerciţiu impus.
După locul obiectului aflat n centrul atenţiei, atenţia poate fi externă şi interioară. Vorbim de atenţie externă atunci cnd obiectul atenţiei este exterior subiectului şi  de atenţia interioară n cazul n care obiectul atenţiei se află n planul conştiinţei, al vieţii psihice. Atenţia interioară este strns legată de noţiunea de privire interioară, care de fapt nseamnă o serie de imagini conexe care mută atenţia noastră n planul conştiinţei, o serie de amintiri. Iar cel care ne trezeşte aceste amintiri este reflexul cu catenă lungă.



1 3.    DISTRAGEREA ATENŢIEI

Distragerea atenţiei este opusul concentrării. Distragerea atenţiei este rezultatul acţiunii diferitelor stimuli, care determină interesele persoanei ntr-o altă direcţie, de exemplu: apariţia şi instalarea oboselii, diminuarea interesului şi apariţiei plictiselii etc.
Distragerea atenţiei se mai poate ntmpla şi n cazul reactualizării de către un stimul direct, a unor interese legate de cele trei capitole ale vieţii.
Problema atenţiei a facăt obiectul unor cercetări n laboratoarele de psihologie experimentală deoarece este un proces psihic relativ uşor de măsurat.
Au fost elaborate importante studii şi cercetări ştiinţifice pentru a fi identificaţi factorii care intervin n scăderea vigilenţei concentraţiei şi n descoperirea mijloacelor ce pot ntreţine atenţia concentrată la un nivel ct mai nalt. Rezultatele au arătat că mai ales n cazul unor operaţii monotone, atenţia scade rapid, dincolo de o durată de 20 de minute se instalează oboseala.
S-a constatat că stările afective au un rol important n stabilirea atenţiei şi că ea este un act adaptiv ce poate fi dezvoltat prin procedeul de nvăţare. De asemenea, interesul este tendinţa de a da atenţie unor obiecte, persoane sau situaţii, de care suntem atraşi şi n care găsim satisfacţii. Tot el stimulează dorinţa de a continua o experienţă ncepută, n timp ce aversiunea duce la abandonare şi respingere.
Cercetările psihologice experimentale analizează, pe lngă stabilitatea atenţiei, şi fenomenele de distragere, distribuţie şi comutare a acesteia. Pentru a nţelege capacitatea de menţinere a atenţiei n condiţii perturbatoare, (zgomot, surse de lumină, monotonie, oboseală, stări emoţionale etc.), trebuie să ştim că orice act de atenţie constă n forma unei dominante prin concentrarea excitaţiei ntr-un anumit focar şi inhibării altor centri subdominanţi.
Astfel, dacă n timpul desfăşurării unei activităţi unilaterale, monotone, procesele mobilizatoare se sting, un excitant colateral le poate dezhiba, periodic intensificnd concentrarea atenţiei. De aici recomandarea psihologilor ca n anumite situaţii să nu se lucreze n linişte absolută: o muzică n surdină melodioasă (stimulent complementar) nu stnjeneşte munca, ci o favorizează. Dar stimulii complementari puternici sunt inhibitori şi perturbatori n menţinerea atenţiei, ei reduc energia activităţii dominante şi determină apariţia unei noi reacţii de orientare , a unei noi dominante (muzica puternică, stridentă, nsoţită de un text care ne antrenează emoţional distrage atenţia).
 Gradul de distragere a atenţiei depinde de motivaţia, de interesul pe care l avem pentru activitatea desfăşurată şi de noutatea şi varietatea acesteia.
Atenţia concentrată poate fi menţinută şi n cazul n care activitatea este automatizată, deprinderile sunt bine consolidate sau cnd suntem obişnuiţi, adaptaţi să lucrăm n prezenţa unor excitanţi perturbatori specifici locului de muncă.

4.    FLUCTUATIILE ATENTIEI SI STAREA DE VIGILENTA


    n mod indiscutabil există o strnsă legătură ntre stările noastre afective, ntre capacitatea noastră de a fi atenţi  şi eficienţa activităţii pe care o desfăşurăm. Stările psihice şi corelatele lor comportamentale n opinia lui Lindsley se prezintă n următorul tabel:

COMPORTAMENT
    
STAREA DE CONŞTIENŢĂ    
EFICIENŢA ACTIVITĂŢII
Emoţie puternică:  teamă, furie, anxietate    Stare de conştienţă limitată: atenţie difuză, fragmentară, confuzie    Slabă: lipsă de control, imobilizare, dezorganizare
Atenţie alertă    Atenţie selectivă, care se poate comuta; anticipare “concentrată”, “set”    Bună: reacţii rapide, eficiente, selective; comportament organizat pentru răspunsuri n serie
Veghe relaxată    Atenţie neforţată, favorizează asociaţii libere    Bună: reacţii de rutină şi gndire creatoare
Somnolenţă    Stare de graniţă ntre somn şi veghe; reverie    Slabă: neconcordanţă, sporadică, lipsită de continuitate
Somn superficial    Reducerea marcată a stării de conştienţă; vise    Absentă
Somn profund    Pierderea totală a conştienţei (absenţa memorării stimulărilor sau a viselor)    Absentă


5.    STĂRILE MORBIDE ALE ATENŢIEI

 Vom ncerca să stabilim cazurile patologice ale atenţiei sau aşa numitele stări morbide ale atenţiei.
Numim "distraţi”, oamenii a căror inteligenţă este incapabilă să se fixeze ntr-un mod ct de ct stabil, oameni care trec fără ncetare de la o idee la alta, care sunt la cheremul schimbărilor celor mai fugitive ale dispoziţiei lor sau ale evenimentelor celor mai insignificante din ambianţă. Este o stare perpetuă de mobilitate si mprăştiere, aflată la antipodul atenţiei. Termenul de "distracţie" se aplică nsă şi unor cazuri cu totul diferite. Oamenii absorbiţi de o idee sunt distraşi. Par incapabili de atenţie tocmai pentru că sunt extrem de atenţi. Există exemple de savanţi celebri prin distracţia lor.
Cazurile patologice ale atenţiei se indreaptă n două direcţii: hipertrofia atenţiei, adică predominarea absolută a unei stări sau a unui grup de stări, care devine stabilă, neputnd fi expulzată din conştiinţă şi atrofia atentiei cnd atenţia nu se poate menţine şi uneori nici constitui.
Există şi o a treia varianta, aceea a indivizilor cu infirmităţi congenitale. La idioţi, imbecili, demenţi, formele atenţiei nu se constituie sau apar doar sporadic.
n prima categorie, hipertrofia atenţiei, includem ideile fixe.
S-a ntmplat oricui să fie urmărit de o arie muzicala sau de o frază care revine fără un motiv anume. La orice om sănătos există aproape ntotdeauna o idee dominantă, care i reglează conduita: plăcerea, banul, ambiţia, mntuirea sufletului etc. Aceasta idee fixă care dureaza toată viaţa, cu exceptia cazului n care este substituită de o alta, se transformă n final ntr-o pasiune fixă. Transformara atenţiei spontane ntr-o idee fixă, in mod hotărt patologică, este pe ct se poate de clară la ipohondri. Th. Ribot imparte ideile fixe in trei categorii:
    ideile fixe simple, de natură pur intelectuală, care rămn cel mai adesea nchise n conştiinţă sau care se manifestă prin acte insignificante.
    ideile fixe acompaniate de emotii, cum sunt groaza şi angoasa (agorafobia, nebunia indoielii etc.)
    ideile fixe cu forma impulsiva, tendinte irezistibile, care se manifestă prin acte de violenţă sau criminale (furt, omucidere, sinucidere).
Ideile fixe apar la cei cu o constituţie nevropatica. Aceasta poate fi ereditară (cazurile cele mai dese) sau consecinţă a vieţii cotidiene (oboseală fizică, intelectuală, emoţii, pasiuni, excese de orice natura).
Ribot defineşte şi extazul ca fiind idee fixă, forma cronică de hipertrofie a atenţiei.
 La polul opus se află mania. n manie se regăsesc toate condiţiile contrare stării de atenţie. Nu există nici concentrare, nici adaptare, nici durată. Avem de-a face cu triumful automatismului cerebral, lăsat n voie. n consecinţă, la maniaci se manifestă, spre exemplu, uneori, o exaltare extremă a memoriei: pot recita poeme lungi, de mult uitate.






6.    ATENŢIA- PROCES FUNDAMENTAL  NTR-O NVĂŢARE ELEMENTARĂ


n orice act de nvăţare intervine de fapt ntreg psihismul, dar dacă n anumite momente domină un proces, ntr-o altă fază intervine mai evident altul. ntr-un act de cunoaştere elementară se distinge ndeosebi rolul atenţiei, percepţiei şi memoriei.
Nu poate exista un act de cunoaştere eficientă fără o focalizare a conştiinţei elevului, fără cştigarea atenţiei sale. Atenţia realizează o optimizare a cunoaşterii: ea selectează o anumită porţiune din cmpul perceptiv, intensificnd impresia, asigurndu-i şi mai multă claritate.Atenţia concentrată implică şi rapiditatea sesizării unui eveniment aşteptat. Este puternic influenţat de motivaţie, de stările afective şi este nsoţit de caracteristici bine cunoscute ale posturii şi mimicii.
Cele trei forme principale ale atenţiei (involuntară, voluntară şi postvoluntară) sunt absolut necesare n procesul nvăţării sistematice. Ca exemplu  amintim copilul, care este obligat să facă exerciţii la un anumit instrument muyical, are nevoie de voinţă la nceput, dar treptat, muyica l va atrage şi nu va mai cere efort voluntar. Astfell atenţia voluntară se transformă n atenţie postvoluntară.
Din punct de vedere al desfăşurării şi organizării procesului didactic sunt importante condiţiile care favorizează concentrarea involuntară a atenţiei. Condiţiile externe sunt:
Noutatea obiectelor, fenomenelor, situaţiilor le atrage elevilor imediat atenţia. Deci numai dacă avem certitudinea unui aspect important, dar de obicei nesesizat, are rost să expunem ceva familiar copiilor.  
Intensitatea stimulilor de asemenea este foartă importantă. O lumină, un sunet puternic trezesc atenţia, obiectele mari sunt observate mai repede dect cele mici, şi mai ales culorile vii, ţinnd desigur cont de realitate şi de contrast.
Mişcarea, schimbarea, variaţia atrag uşor atenţia. De exemplu filmul este mai interesant şi util dect preyentarea unor imagini statice cu ajutorul unor planşe sau fotografii.
Dintre factorii interni cel mai important este interesul. Cultivarea interesului elevilor este una dintre sarcinile principale ale şcolii, ele influenţnd puternic viaţa psihică.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica