referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Constiinta morala

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Dezvoltarea moralã se realizeazã în paralel cu dezvoltarea cognitivã, fapt ce explicã, dupã Piaget, limitele moralitãtii eteronome prin raportare la limitele gîndirii preoperationale si concrete (egocentrismul, realismul intelectual). Pe mãsura dezvoltãrii perioadei operatiilor formale, moralitatea devine mai flexibilã si mai orientatã social...

Varianta Printabila 


1                        Constiinta morala

 


MOTTO: în domeniul moral, ca și în cel intelectual, nu se posedă
în mod real decât ceea ce s-a cucerit prin sine-însuși.
În acest sens, morala este o logică a acțiunii(J. Piaget)

       Există un sens filosofic al moralei, ce reuneste conduitele regulate, faptele de viată cu semnificatia lor, specifică unei societăti date. Acestea constituie morala socială. Morala individuală solicită cunoasterea si încorporarea moralei sociale în structura personalitătii si a conduitelor - valorile moralei sociale devenind astfel modul de a evalua si actiona individual. Problemele cele mai importante ale moralei se centrează în jurul modului cum se dezvoltă în viată standardele interiorizate cu privire la bine si rău; cum se dezvoltă judecata morală; cum se formează deprinderile de autocontrol, necesar în satisfacerea standardelor interiorizate (ale dorintelor, intereselor, năzuintelor, etc.) ("dictionar de psihologie", U. Schiopu, 1997).
Morala - formă a constiintei sociale, care reflectă ansamblul conceptiilor, ideilor si principiilor (normelor) care călăuzesc si reglementează conduita oamenilor în relatiile personale, în familie, la locul de muncă si în societate în general.(Ioan Bontas, "Pedagogie")
Judecata morala presupune evaluarea (si cel mai des autoevaluarea) unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de ambianta social - istorică a individului. Ea se formează prin învătarea socială si însusirea critică a modelelor de conduită promovate de societate. Dezvoltarea morală este un proces activ de organizare a experientei în structuri cu semnificatie crescîndă, prin care valorile morale sunt văzute dintr-o perspectivă nouă.

       Teoria judecătilor morale dezvoltată de J. Piaget si apoi în S.U.A. de L. Kohlberg a avut în atentie forma si logica faptelor, evaluarea moralei si dezvoltarea întelegerii regulilor si a circumstantelor în care actionează.

J. Piaget
       Dezvoltarea gîndirii morale se realizează progresiv, implicînd parcurgerea ordonată a unor stadii ale inteligentei, acest progres fiind caracterizat de o gîndire cu o calitate particulară (J. Piaget, 1932). Judecata morală este văzută ca dezvoltîndu-se în concordantă cu trecerea de la gîndirea preoperatională la gîndirea operatională si apoi la cea operational-formală. Astfel, dezvoltarea morală se realizează pe măsură ce copilul actionează, transformă si modifică lumea din jurul lui, fiind totodată influentat de consecintele actiunii sale. Măsura dezvoltării gîndirii în ansamblu, este prin urmare o măsură si a dezvoltării gîndirii morale, în particular.
       Se remarcă prezenta complementară a două tipuri de morală în spatiul existential al copilului:

Morala heteronomă - morala în care domină raporturile de constrîngere, autoritarism, obligativităti severe
impuse din exterior. Copii percep regulile morale ca fiind absolutiste, rigide si nemodificabile. Pe măsură ce copilul se apropie de adolescentă, se dezvoltă stadiul al doilea.
Morala autonomă - o morală a cooperării, în care ansamblul regulilor de convietuire emană din aspectul mutual, din trăirea interioară întensă a sentimentului de egalitate, echilibru - sursa internă a sentimentului de datorie, a cerintelor de cooperare. Această morală, în conditiile dezvoltării ample a inteligentei si a slăbirii autoritătii părintilor, se caracterizează prin flexibilitate, rationalitate si constiintă socială.

Tabel comparativ: morala heteronomă - morala autonomă

MORALA HETERONOMĂ
MORALA AUTONOMĂ

Respect unilateral (pentru adult)
Respect reciproc (între egali)

Constrîngere
Cooperare

Egocentrism
Decentrare

Sanctiuni ispititoare
Sanctiuni prin reciprocitate

Reguli exterioare
Interiorizarea regulilor

Responsabilitate obiectivă
Responsabilitate subiectivă

Realism moral
Relativism moral

Eul
Personalitatea

Conformism social
Creativitatea

Conservatorism politic
Progresist

Concluzii

Dezvoltarea completă a judecătii morale presupune această trecere de la morala de tip heteronom la cea de


tip autonom.
Dezvoltarea morală se realizează în paralel cu dezvoltarea cognitivă, fapt ce explică, după Piaget, limitele moralitătii eteronome prin raportare la limitele gîndirii preoperationale si concrete (egocentrismul, realismul intelectual). Pe măsura dezvoltării perioadei operatiilor formale, moralitatea devine mai flexibilă si mai orientată social.

L. Kohlberg
       În continuarea studiilor asupra moralitătii efectuate de Piaget, vin studiile lui L. Kohlberg, cu scopul de a extinde teoria lui Piaget si de a oferi descrieri mai complete asupra schimbărilor calitative în judecata morală în trecerea de la copilărie la vîrsta adultă. Pentru a-si urmări scopul, autorul a utilizat dilemele morale, iar pe baza răspunsurilor obtinute, a postulat trei nivele ale dezvoltării morale si sase stadii (1984):

Nivel de moralitate preconventională

stadiul 1 - orientare primitivă si supunere fată de autoritate
stadiul 2 - orientare naiv - hedonică si instrumentală

Nivel de moralitate conventională

stadiul 3 - orientare în functie de relatiile interpersonale
stadiul 4 - moralitatea autoritătii si mentinerii ordinii sociale


1 Nivel de moralitate postconventională (al autonomiei si principiilor morale personale)

stadiul 5 - moralitatea contractului social, a drepturilor individuale si a legii democratic acceptate
stadiul 6 - orientare după principiile etice universale

Teoriile si ipotezele asupra dezvoltării constiintei morale, elaborate de Piaget, Kohlberg si altii, au pus în evidentă:

Stadiile evolutiei conttiintei morale
Paralelismul între dezvoltarea inteligentei si afectivitatea morală
Rolul mediului social în determinarea formelor de cooperare si interactiune morală, precum si în configuratia




tipului de personalitate morală.


Constiinta morala (continuare)

       Educatia morală are ca ideal formarea profilului moral al personalitătii si al comportamentului socio- moral al omului si este realizată în principal de către mediul familial si scolar. Cunostintele morale sunt reprezentate de o serie de concepte si principii ale democratiei, de stat de drept, de patriotism, de umanism, de disciplină constientă, de dragoste fată de mediu, etc. Ele se bazează pe principiul cooperării, al respectului reciproc, al comportării civilizate. Pe baza cunostintelor morale se formează convingerile si sentimentele morale proprii. Acestea presupun transformarea notiunilor si normelor morale în trăiri înalte, demne, care să se focalizeze în jurul binelui, avînd la bază îmbinarea dintre trăirea afectivă si ratiune.
       Prin urmare, orice tip de educatie are o latură afectivă si o latură instructivă - care în cazul educatiei morale se referă la ceea ce trebuie spus copilului (sub forma sfaturilor, exemplelor, etc.) pentru a deosebi binele de rău , pentru a cunoaste continutul notiunii morale. Constientizarea în plan moral este absolut necesară, dar nu întotdeauna si eficientă. Ineficienta poate decurge din lipsa coordonatei afective - care are un rol important în determinarea vointei în plan moral. Primul pas în educatia morală îl constituie lămurirea valorilor morale. Al doilea pas fiind transformarea acestora în deprinderi practice, care se realizează prin practicarea lor consecventă.
       Baza morală a unui copil trebuie să fie realizată în mod firesc de către familie (părinti), pentru că ei au o răspundere morală fată de copil: datoria de a-l creste si educa. Părintii reprezintă pentru copil prima si cea mai puternică autoritate morală. De aceea primul comportament moral-social al copilului se realizează prin imitare (în exemplul personal al părintilor putem vedea îneputul viitoarei atitudini morale si sociale a copilului).
       A doua treaptă în educarea morală o reprezintă scoala. La acest nivel, buna însusire a valorilor morale depinde de măsura implicării învătătoarei în formarea etică a elevului. De la bun început, pentru educatorul scolar, elevii se vor împărti în : cei ce au fundamentul moral primit în familie si cei care nu-l au primit în familie. Învătătoarea trebuie să realizeze o adevărată "tablă de valori morale" bine motivate teoretic, astfel încît judecata elevilor să găsească oricînd un fundament serios în motivatia respectivă. Sufletul copilului se cere sensibilizat cu privire la aspecxtele morale, trebuie format în acest sens; nu doar judecata trebuie să-l îndemne pe copil să actioneze moral, dar si inima sa. Aici intervine educatia afectivă, care nu se poate realiza fără o atitudine afectivă corespunzătoare din partea părintilor si educatorilor: nu-I vom predispune pe copii spre bunătate, milă, fără a le arăta prin propria noastră atitudine exact aceste sentimente.

       Socializarea este procesul prin care orice societate îsi proiectează, reproduce si realizează, prin conduite adecvate ale membrilor săi, modelul normativ si cultural.
       Omul se formează si modelează prin procesul de socializare, în contact cu mecanisme si exigente specifice promovate de familie, scoală, grup de egali, grup profesional, etc. Încadrarea în sistemul relatiilor sociale, îl determină pe individ să participe activ la viata socială, îl învată să înteleagă cultura, îl face capabil să îndeplinească (detină) anumite statuturi si roluri în societate. Carentele apărute în functia de socializare sunt grave, antrenînd comportamente indezirabile, deviante, conflicte de adaptare si integrare socială.
       Căile de formare ale socializării si implicit ale conceptelor morale sunt legate de constituirea conceptiei personale despre lume si viată (Weltanschauung) si se realizează în două etape principale (la fel ca educatia):

Prima etapă se realizează în copilărie, în mediul familial (primii 7 ani), ce favorizează socializarea primară în
care se constituie comportamentele încărcate de elemente valorice. În această primă instantă a socializării, reprezentată de familie, copilul deprinde notiuni cu privire la: datorie, responsabilitate, interdictie - marcînd dezvoltarea unei structuri generalizate a constiintei morale si juridice (S. Rădulescu, 1984). Familia constituie cadrul de realizare a sociabilitătii, premisa dezvoltării normelor dezirabile, a modelelor asteptate de conduită.
A doua etapă, a socializării secundare, descrisă de Skinner, se leagă de diviziunea socială a muncii si de repartitia socială a cunostintelor, capacitătilor si aptitudinilor.

       Este, mai exact, vorba despre două etape ale formării conceptiei despre lume si viată, prima exprimînd o imagine despre lume (Weltbild), înteleasă ca simplă însumare a rezultatelor observării, cea de-a doua fiind un fel de a privi lumea (Weltanschauung), în mod activ, centrîndu-se pe om, pe aspiratiile si exigentele lui axiologice.
       Conceptele morale sunt încărcate de atitudini complexe si se organizează prin influentă - sunt conduite de influentă. Adolescentul implică în formarea conceptiei despre lume si viată structura operativă a personalitătii, la rîndul ei intersectată cu întreaga experientă conceptuală. Concurenta universului familial si scolar, fiecare cu problemele sale, cu universul mare al dependentelor, contribuie la accentul special ce se pune după 14 - 15 ani pe construirea conceptiei despre lume si viată, din exprimarea dimensiunilor faptice si nu dezirative ale acesteia. Dacă nu ar exista această tensiune si directie a spatiului de viată, nu ar avea nici o tensiune si nici o dimensiune ideea de participare constientă, deliberată, acceptată, la viata socială. Aceasta este perioada în care idealul de sine si idealul de societate se omologhează si creează conditia maturizării psihice. Tînărul este pregătit psihic si se pregăteste moral si aptitudinal, îl atrag cunostintele pentru confruntări sociale complexe, pentru a se exprima ca atare.

       Familia este cadrul în care are loc modelarea personalitătii copilului, trecerea de la un comportament normativ (reglat din exterior), la un comportament normal (bazat pe autoreglare si autonomie morală). Familia este un reper permanent si fundamental în conditia indivizilor, în manifestarea unor atitudini si comportamente civice si morale, ea fiind unitatea de bază a societătii, care asigură transmiterea obiceiurilor, atitudinilor, valorilor de la părinti, orientînd copiii din punct de vedere moral (si nu numai).
       O serie de studii atestă faptul că copilul îndepărtat de familie încearcă un sentiment profund de frustrare afectivă, se simte respins, neglijat, fapt ce va influenta direct formarea si dezvoltarea conduitelor sale ulterioare. Prin urmare, familia asigură pe de o parte siguranta afectivă, iar pe de altă parte educatia primară.

 Dezvoltarea gîndirii morale la adolescent (continuare)

       Desi gîndirea morală începe să se formeze încă din copilărie, ea se consolidează si se manifestă pe deplin începînd cu perioada marii adolescente (14 - 18, 20 ani), cînd se realizează, în ceea ce priveste dezvoltarea intelectuală o amplă conceptualizare, iar adolescentul este atras de sesizarea atributelor esentiale ale conceptelor, de cerintele de sistematizare si schematizare. Se vorbeste de aceea chiar de o tendintă de filozofare, ce se accentuează la această vîrstă. În perioada adolescentei prelungite (după 20 ani), desi această tendintă rămîne încă evidentă, are loc o crestere a reversibilitătii de control si întărirea bazei de informatie privind validitatea conceptelor. A treia însusire care se modifică în mod evident odată cu vîrsta este statutul conceptelor. Aceasta este una dintre însusirile cele mai importante, deoarece se referă la claritatea, exactitatea si stabilitatea de folosire a conceptului în acte de gîndire. Statutul conceptului se referă la pozitia lui în cadrul domeniului stiintific din care face parte, în structura stiintei ajunsă la un anumit nivel de dezvoltare. Această foarte mare disponibilitate a informatiei stocate în memorie, ce se realizează de la această vîrstă, permite creearea unui nivel de control logic si o coerentă a întregului plan al gîndirii. Adolescentul devine constient că există o coerentă a evolutiei vietii sociale si este interesat tot mai profund de aceasta.
       Adolescenta se caracterizează prin trecerea spre maturizarea si integrarea în societatea adultă, cu solicitările ei sociale, politice, familiale, profesionale, etc. Tipul de relatii întretinute de adolescent se va complica progresiv, căci acesta se integrează tot mai mult în generatia sa - prin exprimarea identitătii proprii si prin exprimarea identitătii fată de adulti. Se produce o intensă socializare a aspiratiilor, aspectelor vocationale, care implică un anume nivel de dezvoltare atins de judecata morală.
       Prin urmare, la adolescentă, inteligenta atinge nivelul unei bune dezvoltări a aparaturii logico-formale Adolescentul este atent si critic si analizează lumea valorilor si raportarea lor la evenimentele vietii de fiecare zi. Din nou, ca în perioada prescolară, adolescentul îsi pune probleme morale complexe, se centrează pe conflictul dintre dependentă si cerintele independentei, este impregnat de absorbtia realizată în mediul de cultură al sociotipului de provenientă al tînărului. Nu trebuie însă să uităm că în totalitatea vietii sociale există confluente si ipostaze morale de felurite niveluri, fapt ce conturează modele variate de independentă.



Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica